Cît de mult nu ar avansa era vitezelor şi a clculatoarelor, sufletul oricărui copil crede în ceva extranatural, în acel ceva care mai există doar în lumea basmelor.

Pe parcursul a mai multor ani în incinta Liceului teoretic cu profil de Arte „Nicolae Sulac” îşi desfăşoară activitatea, în perioada vacanţei de vară, tabăra cu sejur de zi „Făguraş”, unde se odihnesc elevii claselor primare. Eu, fiind director al acestei tabere permament doresc să ofer acestor copii ceva nou, ceva interesant. Anul acesta am colaborat cu directoarea bibliotecii „Maramureş”, Cristina Mamaiscaia, care se implică cu multă pasiune şi dăruire de sine, cultivînd la copii dragostea de frumos, de lucruri interesante şi utile prin activităţile şi întîlnirile pe care le organizează.

La data de 21 iunie, Lidia Hlib a oferit copiilor o parte din desaga sa cu poveşti. Întîlnirea fiind organizată într-o sală de clasă, au participat 40 de copii, dar impresiile cu care au ieşit puteau să-i înaripeze pe mai mulţi copii.
Poveştile scriitoarei păstreză acea calitate a basmelor, unde poţi vorbi cu animalele, florile, unde poţi zbura spre nori, ceea ce aşteaptă întotdeauna copiii. Au ascultat-o cu sufletul la gură, privind în acea sală de clasă aveai impresia că nici nu clipesc, doar aşteaptă îngăduitor, cînd fiecare din ei va mai putea adresa încă o întrebare pentru a afla ceva nou despre dumneaei, despre izvorul nesecat al inspiraţiei sale, de unde apar şi cum se fac aşa poveşti.
Totul a decurs perfect, chiar minunat, nu în zadar scriitorii au acel har de a aprinde scînteia în sufletele copiilor, numai sclipirile din ochii lor cît de multe puteau spune. O fetiţă la sfîrşit s-a apropiat de scriitoare şi a exclamat ”Prima dată văd o scriitoare adevărată cum arată!” .
Fiecare din ei au plecat cu impresii puternice, împărtăşindu-le părinţilor. Ei iradiau de fericirea de care poţi fi cuprins doar în copilărie.
Asistînd cu copiii la acestă întîlnire am rămas plăcut surprinsă, cînd domna Lidia Hlib, citindu-le povestea „Apa vie ”, am descoperit că povestea în cauză o cunosc de la bunica, care mi-o citea adesea cînd eram copil. Nu în zadar în mîinile celor care sunt maturi copiii sunt asemeni marionetelor, care peste ani te copleşesc prin ceea ce a ajuns datorită efortului depus, datorită muncii cu pasiune. Fiecare din noi care are o profesie deosebită cum ar fi profesor, bibliotecar, scriitor lasă o amprentă profundă în aceste sufleţele de copil pentru care lumea poveştilor este încă anturajul preferat .
Indiferent de secol, poate chiar mileniu, intacte rămîn poveştile, căci ele seamănă în sufletele copiilor acel grăunte de bunătate, de indulgenţă, mărinimie şi înţelepciune .
Pentru întîlnirea care a avut loc mulţumim mult doamnei Lidia Hlib, care a sacrificat din preţiosul său timp şi a venit la noi cu magnificile sale poveşti, bibliotecii „Maramureş”, care a organizat această întîlnire cu mult entuziasm şi elevilor participanţi.
Ce nu s-ar întîmpla, oricum, pentru a avea o copilărie integră poveştile rămîn în vogă .