Publicat în Chestii Tari!

Putin umor de cititor


Riscurile lecturii după El Documentalista Enredato

1. Cei care citesc mult ajung orbi.

2. Cei care citesc mult încep să aibă probleme mentale.

3. Cititul îţi consumă economiile.

4. Cititul complică viaţa familiară.

5. Cititul complică viaţa amoroasă.

6. Lectura este de multe ori sursa tuturor nefericirilor.

7. Cărţile generează frustrare.

8. Lectura este ceva lent şi repetitiv.

9. Cititul nu te ajută să obţii admiraţie.

10. Cititul nu este la îndemâna oricui.

Publicat în Reuniuni profesionale

Cine poate fi bibliotecar in Romania


Text de Antonia Ioan, colaboratoare PROLIBRO

Dacă tot s-a scris despre admiterea la biblioteconomie şi mă întrebam, retoric, de ce am face o asemenea facultate, poate merită văzut şi un posibil răspuns la întrebarea de mai sus. Teoretic vorbind (că practic s-ar putea să nu se mai facă angajări o bună perioadă, ba chiar ne temem reduceri), în bibliotecile publice din România absolut oricine poate fi bibliotecar. Singura condiţie serioasă este să aibă drept de muncă.
Conform situaţiei de fapt, se poate uşor vedea că poate avea orice fel de studii, de la medii până la superioare, în absolut orice profil, poate avea orice vechime, de la debutant în câmpul muncii până la pensionar reactivat (sigur, că mai nou, chestia cu pensionarii a căzut), orice experienţă în domeniu.
A, desigur că trebuie să îndeplinească condiţiile solicitate de angajator şi să reuşească la concursul pentru ocuparea postului. Aici sunt, însă, câteva mari enigme:
1. Stabilirea condiţiilor după criterii inaccesibile muritorilor de rând (am văzut condiţii a căror îndeplinire, prin intersectare, ducea, fără echivoc, la o mulţime cu un singur element – umanistic spus, profilul era atât de recognoscibil încât ar fi fost superfluuu să se pună şi condiţia, singura care lipsea, de altfel: „şi să-l cheme Stan Popescu”;
2. „Discreţia” cu care se face publicitatea: afişajul în locuri mai puţin călcate (pe dosul uşii, sub preşul de la intrare etc.) este de departe preferat anunţului cu litere de-o şchioapă în presă;
3. Ce verifică concursurile de ocupare a postului de bibliotecar? Memoria, cultura, ortografia, vaccinările la zi? Mister! Totul este la mâna angajatorului (lucru firesc numai până la un punct, dat fiind faptul că e vorba de instituţii bugetare, iar statul se numeşte România);
4. De ce nu e condiţie obligatorie învăţământul de profil? Ei, aici lucrurile sunt foarte încurcate…
Desfiinţarea învăţământului biblioteconomic, în 1974, a fost o lovitură grea, ale cărei urmări se simt până în zilele noastre. Încerc să-mi închipui interiorul întunecat al minţii care a zămislit ideea, şi nu pot. Drept urmare, în 1990, eram singura ţară din Europa fără învăţământ biblioteconomic, spune Mircea Regneală în Revista 22: Colapsul bibliotecilor româneşti
http://www.revista22.ro/colapsul-bibliotecilor-romanesti-949.html şi Care mai e rostul bibliotecarului? http://www.revista22.ro/care-mai-e-rostul-bibliotecarului-2671.html. În acele condiţii, era firesc să angajezi personal cu altfel de studii, că nu aveai încotro. Dar, după ce s-a reînfiinţat învăţământul biblioteconomic, ar fi însemnat o mână de ajutor la consolidarea lui, impunerea unui privilegiu la angajarea în biblioteci. Aici am, totuşi, nişte mari semne de întrebare. Poate că problema recrutării personalului din biblioteci e mult mai spinoasă. Altfel, cum s-ar putea explica faptul că, la bulgari, de exemplu, unde a existat întotdeauna un formidabil învăţământ biblioteconomic, „la începutul anilor 1990, mai puţin de 30% din personalul care muncea în bibliotecile bulgare era calificat” (Iulia Savova – Formarea profesională în Bulgaria, în Buletinul bibliotecilor din Franţa, nr. 1/2008 http://www.bmms.ro/continut/xhtml/ro/BBF_online/Formarea_profesionala_in_bulgaria_2.html)
Rezumând: la noi, orice om, cu orice studii, cu orice vechime, se prezintă la un concurs (uneori destul de bizar dpdv al cerinţelor), după care, gata, e pus să lucreze în bibliotecă. Sigur că, în următorii ani, face două module de pregătire a cca. 14 zile fiecare şi primeşte şi un atestat. Mai există vreo profesie ce presupune studii superioare, care se poate face prin simpla prezentare la un examen stupid? Eu nu cred. Poţi să devii medic, inginer, profesor, economist în acest fel? Chiar dacă, prin absurd, ar zice cineva „da”, legea nu-ţi permite. De aceea am vrut să intitulez materialul ăsta, pe rând, Bibliotecar – cea mai accesibilă meserie din lume, România – Paradisul bibliotecarilor şi Bibliotecarul – omul fără însuşiri, dar în fond, lucrurile sunt parcă prea triste.
Mici concluzii: Poţi lua orice om de pe stradă să-l faci bibliotecar, nu trebuie să ştii mai nimic ca să lucrezi într-o bibliotecă, meseria se transmite cutumiar de la „maestru” la „ucenic”. De aici începe percepţia profesiei de bibliotecar, iar această situaţie nu ne ajută de loc la capitolul imagine, după cum nu ne ajută nici suplinirile excesive, nici voluntarii lăsaţi de izbelişte prin biblioteci, nici managerii fără cunoştinţe biblioteconomice. De aici rezultă şi serviciile tip supermatket: unde se găsesc pastele? acolo…
Precizare necesară: Vorbind despre cine poate fi bibliotecar în România, nu am vrut să intru în tenebrele cumetriilor, rudeniilor, a relaţiilor de familie, intereselor şi obligaţiilor finanţatorilor şi angajatorilor, nici în meandrele absconse ale numirilor de directori. Subiectul mă depăşeşte. Oricum, sunt convinsă că realitatea bate de departe (ne)vinovata mea imaginaţie.
Publicat în Întîlniri cu scriitorii

„Viata mea e din cuvinte…” cu Ianos Turcanu


Pe strada Grenoble din Cişinău, într-un sector liniştit şi îngrijit, cu oameni dornici de a se informa, filiala «Maramureş» a B.M. «Hasdeu» şi-a redeschis uşile pentru toţi cititorii la 1 septembrie 2009. La transferarea bibliotecii într-un nou sediu, a contribuit cu o deosebită dăruire de sine domnul Ianoş Ţurcanu, şef-adjunct al Departamentului Cultură al Primăriei Municipiului Chişinău.

Născut într-o frumoasă zonă a Moldovei: Bălţi, comuna Pelenia, a venit pentru a doua oară la noi pentru a vorbi de la suflet la suflet cu cei mici. De ce cu cei mici? Pentrucă începînd cu 1 iunie a.c. Biblioteca «Maramureş» a început să-şi desfăşoare programul «Lecturile verii» cu genericul «Cartea nu are vacanţă», avînd drept scop cultivarea în rândul copiilor a plăcerii de a citi şi conştientizarea de către aceştia a importanţei pe care o are lectura în construirea şi desăvîrşirea personalităţii lor. Programul se desfăşoară în parteneriat cu instituţiile de învăţămînt primar şi gimnazial şi centrele specializate pentru copii din sector. Astfel, copiii taberei de vară a liceului «Nicolae Sulac» au solicitat organizarea unei întîlniri cu marele scriitor Ianoş Ţurcanu. De ce cu el? Pentrucă, răspund copiii: «…ne place poezia lui. Citind înveţi a fi vesel, glumeţ, te atrage şi te fascinează prin frumuseţea sa…».
Am fost receptivi şi la data de 22 iunie l-am invitat la o discuţie, cu genericul «Viaţa mea e din cuvinte…», la care au participat 37 de copii.
Discuţia scriitorului cu copiii a decurs energic şi distractiv. Domnul Ianoş Ţurcanu răspundea la întrebările copiilor ca la un chestionar bine structurat cu umor şi multă dăruire de sine. Vom menţiona cîteva mostre de întrebări — răspunsuri:
Care este satul unde v-aţi născut?
Rs: Cel mai frumos loc din Moldova, Pelenia.
Soră sau frate aveţi?
Rs: Frate, Victor — cel mai drag frate, inginer. Tot timpul umblam după el şi m-a învăţat să citesc de la 5 ani.
Cum aţi început să scrieţi?
Rs: Am început mai des să citesc; prima poezie am publicat-o în clasa a IV-a.
Personajele din poezii sunt reale sau imaginare?
Rs: Cînd încep a scrie ceva nou, mi se întămplă ceva straniu. De obicei mă întorc în copilărie şi amintirile ce îmi apar le pun pe hîrtie. Ca rezultat apar poeziile cu personaje imaginare şi subiecte din viaţă. Deci, poezia apare din viaţă.
Cine face desenele din cărţi?
Rs: Desenele sunt ale pictorilor care ştiu să citească foarte bine, unele caricaturi sunt şi ale mele. Cărţile pentru copii trebuie să fie cu desene profesioniste.
De ce aţi ales profesia de scriitor?
Rs: Prima mea profesie este medicina, care o iubesc foarte mult, dar am ales profesia de scriitor, ceea ce înseamnă o muncă enormă, nopţi nedormite, căutări de sine. Nu am vrut să alerg după doi iepuri, căci ştiţi voi ce se întîmplă… De ce poet? Pentrucă este o profesie a vocaţiei, ca şi cea a pictorilor, muzicienilor. Niciun institut nu poate să te facă poet.
Care este cea mai bună carte a dumneavoastră?
Rs: Cea care urmează să apară.
Ce iubiţi mai mult din viaţă?
Rs: Libertatea şi cărţile. Îmi place viaţa în general, familia, prietenii. Îmi place să călătoresc, îmi place pescuitul pe mare sau pe rîurile din munte.
Prieteni aveţi?
Rs: Da, sunt acei din copilărie. Le numesc cele mai încîntătoare prietenii. Dacă te dezici de unul, ai impresia că te dezici de sufletul tău.
În continuare copiii l-au rugat să le citească cîteva din multele sale poezii. Iată cîteva titluri din cele citite: «Doi lei», «Ploaia», «O girafă supărată», iar pentru faptul că au dat dovadă de educaţie şi disciplină le-a mai citit: «Şoricelul educat», «Orice limbă e frumoasă» ş.a.
La final scriitorul i-a sfătuit pe copii să citească mai mult, să înveţe a «ciripi frumos în limba română», pentrucă a vorbi frumos înseamnă demnitate.
Plăcut surprins a fost domnul Ţurcanu cînd un copil s-a apropiat de el şi l-a întrebat: «De ce toţi poeţii sunt morţi, dar dumneavoastră?..». Ca răspuns a făcut o pauză şi la final i-a promis copilului că o să cerceteze şi că, întrebarea fiind cam filosofică, personal o să-i aducă răspunsul. A urmat o rugăminte din partea aceluiaşi copil ca să fie ascultat în timp ce va recita una din poeziile scrise de el şi să i se spună dacă poate deveni şi el poet.
Prezenţa personalităţii domnului Ţurcanu, ne aduce încredere, optimism, dragoste, creaţie… astfel ne atrage în sfera creaţiei sale. De aceea am ajuns la concluzia că urmează să mai organizăm astfel de întîlniri chiar şi cu copiii claselor mai mari.
În urma întîlnirii au fost înregistraţi 30 de utilizatori noi, şi putem ferm menţiona că copiii au rămas profund impresionaţi de tot ce se petrece în biblioteca «Maramureş» şi după cum ne-au mărturilist şi ei, vor vizita această bibliotecă de cîte ori vor avea posibilitatea, iar domnul Ianoş Ţurcanu este întodeauna binevenit la noi.
Vă invităm la biblioteca «Maramureş»!
Publicat în Reuniuni profesionale

Consortiu de biblioteca: o actiune majora spre bibliotecile europene


I. CONSORTII Consortiile reprezintă in lume, ultimul front strategic în revolutia electronică. Bibliotecile îsi unesc fortele si se organizează în consortii pentru a-si utiliza cât mai eficient resursele financiare.

1. Istoric Ideea de consortiu a pătruns in România odată cu initierea acelui proiect „EIFL Direct” (Electronic Information for Libraries Direct). Acest proiect comun intre Open Society Institute (OSI) si EBSCO Publishing propunea realizarea unui consortiu între bibliotecile din 40 de tări si abonarea în comun a bazei de date EBSCO, în conditii foarte avantajoase. În urma acestui proiect, în România , pentru prima oară, au beneficiat de acces la această bază de date online , până în august 2001, toate institutiile care aveau o conexiune internet în acel moment (biblioteci academice, biblioteca natională, biblioteci publice, universitare, centre de informare si documentare, organizatii. non-guvernamentale, departamente de informare ale organismelor guvernamentale, institutii de învătământ superior , liceal, institutii mass-media, redactii, edituri, agentii de presă, televiziune, spitale, producători , importatori etc- un total de 129 de institutii). A fost un proiect generos, la care, din nefericire, România nu a mai putut participa întrucât nu a dispus de fondurile necesare pentru a-si plăti cota de participare. Chiar dacă, poate 50% din institutiile din Romania, nu au accesat baza , totusi, toate bibliotecile mari au beneficiat de acces la aceste resurse stiintifice online. Aceste biblioteci au ramas cu versiunea bazei de date pe suport DVD. La ora actuală, acel proiect (EIFL) cuprinde 60 de tări. Ce s-a intamplat? De ce ne-am retras? Sunt multe întrebări care se pot pune si multe concluzii care se pot desprinde. Prima concluzie clară este că, fără un sprijin financiar sustinut din partea Ministerului Educatiei si Cercetării, este imposibil să functionăm într-un consortiu. După această experientă în care România a esuat, în anul 2002 , B.C.U Cluj initiază formarea unui consortiu al bibliotecilor universitare din Iasi, Bucuresti, Timisoara, Cluj, în scopul achizitionării bazelor de date online si abonării în comun a revistelor străine. BCU Cluj întocmeste documentele necesare obtinerii aprobării pentru înfiintarea acestui consortiu , si anume un act constitutiv încheiat la data de 20.11.2002, si în numele consortiului solicită oferte de baze de date, mai multor fime. Nu s-au obtinut însă banii necesari, si anul 2003 a fost pierdut. BCU Cluj a abonat individual una din aceste baze de date. Ofertele au arătat foarte clar faptul că este mult mai avantajos să achizitionezi o bază de date în consortiu, decât să o abonezi individual. Abia în anul 2004 beneficiem de sprijinul financiar al Ministerului Educatiei si Cercetării . Consortiul celor 4 biblioteci universitare abonează una dintre cele mai prestigioase baze de date , ProQuest.
2. Principii de bază ale functionării in consortiu
BCU Cluj a avut sansa de a cunoaste experienta Elvetiei în realizarea de consortii, odată cu îndelungata colaborare pe care biblioteca a avut-o cu specialistii elvetieni. În anul 2003 în biblioteca noastră s-a lansat cartea doamnei Alice Keller, despre consortii de bibliotecă. Elvetia , spune doamna Keller, dispune de un consortiu national al bibliotecilor universitare care este administrat de un birou central al bibliotecii ETH Zurich. Punctul de plecare pentru această initiativă l-a constituit proiectul de studiu pe tema : Consortiul Bibliotecilor Universitare din Elvetia, înaintat de Comisia pentru Bibliotecile Universitare, în care s-a recomandat crearea de urgentă a unui consortiu general al bibliotecilor universitare. Pentru perioada 2000-2003 s-au alocat 7 milioane de franci elvetieni pentru universităti. Universitătile mai dispun si de mijloace proprii, suplimentare. Biroul central al consortiului dispune de finantări de la sursele federale centrale si pe de altă parte cheluielile de licentiere a bazelor de date si a revistelor electronice sunt acoperite cu până la 50% prin mijloace speciale. În Elvetia diferentele între universitătile mici si mari fiind deosebit de mari, prin aceste consortii, se ajunge uneori la situatia ca bibliotecile mici să fie subventionate de către cele mari. În mod obisnuit, spune doamna Keller, un consortiu dispune de următoarele structuri:
comisie de conducere un director de consortiu si un birou central
ventual o echipă formată din experti pe domenii si produse specifice.
Deci putem lua modele de consortii, putem alege solutii diverse. Pasul important a fost realizat. În formarea unui consortiu este important tipul bibliotecilor din acel consortiu. Un consortiu de biblioteci universitare se orientează spre bazele de date stiintifice adecvate, care să acopere toate disciplinele academice. Poate o bibliotecă specializată, de medicină de exemplu, ar fi mai interesată să-si aboneze doar o bază de date specializată pe medicină, sau o bibliotecă publică nu ar fi foarte interesată de informatie de nivel academic. Folosirea judicioasă a fondurilor alocate , functionarea eficientă într-un consortiu, impune, ca o conditie de bază, ca bibliotecile participante în acel consortiu să fie de acelasi tip, astfel încât selectarea produsului online să servească cât mai bine intereselor tuturor bibliotecilor ( institutiilor) participante în acel consortiu. Problema cea mai dificilă în activitatea unui consortiu este selectia bazei de date pe care să o abonezi . Piata de profil ne oferă astăzi nenumarate solutii. Ce alegi din ceea ce se oferă ? Există baze de date în care toate articolele sunt prezentate full text. JSTOR este o astfel de bază de date. De regulă costul acestor colectii este ridicat. Există însă baze în care articolele cuprinse sunt partial full text, partial se prezintă doar cu rezumate. Este foarte dificil să compari pretul acestor colectii, si destul de greu să faci aprecieri, să alegi, punând în balantă, oferta ca si continut, dar si pretul acestora. Dacă ne gândim că editura Elsevier oferă acces gratuit la toată baza lor de reviste electronice, 2000 de reviste online, cu toate abstractele, atunci am putea aprecia că unele baze de date sunt prea scumpe pentru ceea ce oferă.. De aceea trebuie să cunoastem cu exactitate ofertele care ni se fac, cât la sută din acea informatie este full text si cât la sută este doar sub formă de rezumate. Doresc să subliniez doar faptul că este o sarcină dificilă, aceea de a analiza toate aspectele, de a compara si de a decide. Până la urmă, în această analiză, punctul de pornire îl reprezintă tot nivelul bugetului avut la dispozitie. Un consortiu trebuie sa aibă un statut de functionare unde să fie reglementate niste principii de lucru, si asta pentru a fi cât mai eficienti si pentru a lua deciziile cele mai potrivite, atunci când se selectează produsul care urmează a fi licentiat. Un alt aspect important este conexiunea internet. A accesa o bază de date online impune ca o primă măsură tehnică , o conexiune internet de calitate. Reteaua educatională RoEduNet în România , în acest moment , nu stim daca oferă conditiile corespunzătoare (optime) accesării informatiei online. BCU Cluj abonează baze de date online înca din anul 1996 , iar în ultimi ani am fost nevoiti să ne asigurăm o conexiune internet la un furnizor privat de servicii internet, întrucât încărcarea unui articol din bazele de date dura până la o jumătate de oră. Este un aspect care trebuie luat în considerare atunci când înfiintăm un consortiu si dorim să abonăm informatie stiintifică online. Toate bibliotecile acelui consortiu trebuie să dispună de o logistică adecvată (internet, calculatoare) .
Concluzie: În mod cert consortiile sunt o solutie în momentul de fată. Oportunitatea înfiintării unui consortiu în România nu se mai pune, nu putem închide ochii in fata prezentului. O bibliotecă mare nu poate să nu ofere utilizatorilor săi acces la informatie electronică si cel mai eficient mod este cel al consortiului. Problema care se pune nu mai este cea a oportunitătii, ci a eforturilor financiare pe care trebuie să le facem pentru a mentine aceste servicii functionale. S-au făcut studii ample si există si alte opinii. Doamna Alice Keller spune că în anul 2001, în urma unui studiu efectuat, W. Reinhardt si P.H.Boekhorst constată faptul că unele edituri mari preferă să încheie contracte cu câte o bibliotecă, în locul contractelor cu consortiile. Prin contracte individuale editurile pot satisface mai bine necesitătile unei biblioteci. Ei spun: „Consortiile sunt un remediu temporar în contextul crizei revistelor, care ajută la alinarea durerii, dar nu sunt în stare să vindece boala.”
II. PREZENTAREA ACTIVITATII DE CERCETARE IN BAZA DE DATE PROQUEST, în perioada ianuarie -mai 2004.
Precizări:
Căutari numărate (contorizate în bază):
Căutări după cuvânt cheie: contorizarea s-a făcut de fiecare dată când butonul „search” a fost activat ; subsecventele care au urmat dând „click” pe „Next” pentru a găsi următoarele rezultate, nu au mai fost numărate.
Căutări după titlul publicatiei: a fost inclusa in contorizare fiecare secventa de „click” pe butonul „Search by Publication”, subsecventele care au urmat dand „click” pe titlu, volum, numar, articol, nu au mai fost numarate.
Cautari dupa subiecte: au fost inclusa in contorizare fiecare secventa care a insemnat „Search by Topic”, iar subsecventele care au insemnat cautare si navigare in topic, nu au mai fost numarate. S-au mai numarat efectiv documentele care au fost incarcate, articole fulltext ( orice format) si abstracte incarcate .
BIBLIOGRAFIE 1. Keller, Alice, Consortii in biblioteci. O initiere practica, Cluj-Napoca: Editura Presa Clujeana, 2003.
Publicat în Cugetări

Cugetari


Inteleptul trebuie sa caute punctul de plecare al oricarei dezordini. Unde? Totul porneste de la lipsa iubirii.(Mo-Tzu)
Ceea ce este aici este peste tot; ceea ce nu este aici, nu este nicaieri.(Tantra Sara)
Dumnezeu este subtil, dar in nici un caz rauvoitor!(Albert Einstein)
Libertatea umana suprema este sa-ti alegi propria atitudine indiferent de situatia in care te afli.(Victor Frankl)
Oamenilor nu le pasa cat de multe stii pana cand nu stiu cat de mult iti pasa.(John Maxwell)
Oricine te va dezamagi, mai putin Dumnezeu.(E. Stanley Jones)
Multi oameni inteligenti…sunt inchistati in modul de gandire, in actiunile lor si in rezultatele pe care le obtin. Ei nu trec niciodata granitele propriilor lor limite.(John Maxwell)
Totul este gata, cu conditia ca spiritul nostru sa stie acest lucru.(Shakespeare)
Cand sunt increzator intru Hristos, pot sa-mi asum orice risc in viata. Numai cei neincrezatori nu-si pot asuma riscul de a esua. Cei increzatori pot fi cinstiti fata de ei insisi. Ei pot sa accepte esecul. Ei cauta ajutor si mai incearca o data. Ei se pot schimba.(John Maxwell)
Nu te stradui sa fii mai bun decat inaintasii sau contemporanii tai. Straduieste-te doar sa fii mai bun decat tine insuti.(William Faulkner)