Publicat în Copiii gîndesc, Masă rotundă

Dacă dragoste nu e, nimic nu e…



Pe 14 februarie îndrăgostiţii din întreaga lume l-au sărbătorit pe Sfîntul Valentin, protectorul îndrăgostiţilor, iar peste cîteva zile, pe 24 februarie vin Dragobetele – ziua constituirii perechilor, o sărbătoare moştenită încă de la strămoşii daci, o sărbătoare neaoşă a neamului nostru. Sînt zile speciale pentru cei îndrăgostiţi, cei care se iubesc, dar şi pentru cei care visează ca arcul lui Cupidon să-i nimerească cu săgeata dragostei.

Cu acest prilej Biblioteca “Maramureş” a invitat elevii claselor a IX  de la Liceul “Nicolae Sulac”,  pentru a consacra o zi DRAGOSTEI, la o discuţie cu mottoul: Dacă dragoste nu e, nimic nu e.

Domnişoara Elena Leah, moderatorul activităţii, împreuna cu elevii a încercat să dea o definiţie pentru acest cuvînt murmurat chiar şi de cei ce nu-i cunosc cu adevărat sensul. Fiecare si-a expus aforistic părerea cam ce ar însemna dragostea pentru fiecare din ei.

Dragostea e o bucurie. Dragostea e o nebunie. Dragostea e atotputernică, ea face minuni. Dragostea ne înfrumuseţează viaţa, dar tot ea o poate şi zdrobi. Numai prin dragoste cunoşti cu adevărat lumea. Nu e dragoste dacă nu e reciprocitate. Dragostea uşor găsită nu e dragoste adevărată. Dragostea cere jertfe şi compromisuri. Da aşa e ea dragostea…

E firesc că sunt doar la vîrsta copilărie şi adevărata dragoste urmează să o cunoască.  La această oră, însă,  s-a discutat doar o latură – dragostea în artă şi anume în literatură. Dragostea a inspirat muzicieni, pictori, sculptori, scriitori şi datorită dragostei au apărut cele mai frumose şi mai valoroase opere de artă. Nimic nu sensibilizează inimile mai delicat decît căteva rînduri de dragoste, scrise la lumina sufletului, cu peniţa muiată în zorii dimineţii.

Iubirea luminoasă, tainică, sfîntă, divină, eternă, sinceră, curată, profundă, aleasă, fascinantă, înălţătoare, sublimă, purificatoare, minunată, fierbinte, nebună, romantică, platonică, iluzorie, efemeră, inexplicabilă, irepetabilă – a inspirit pe mai toţi poieţii lumii, chiar şi cei mai raţionali nu au putut rămîne indiferenţi  în faţa acestei legi.

S-a spus că cel mai vechi mesaj scrijelit de mina omului ar fi o solie de dragoste, chiar dacă aceasta ar fi o erezie a unor visători nebuni. Pentru copii au fost selectate cîteva rînduri din Biblie, Cîntarea cîntărilor ca fiind cele mai vechi gînduri de dragoste:

 

Să mă sărute cu sărutările gurii lui!

Căci toate desmierdările tale sînt mai bune de cît vîntul,

mirodeniile tale au un miros plăcut.

Numele tău este ca o mireasmă vărsată.

De aceea te iubesc pe tine fetele! etc.

 

Au ascultat cu interes aceste fragmente din Biblie, a urmat  Parabola Iubirii, un text vechi de dragoste, după care elevii şi-au expus părerea asupra celor lecturate. Nimic nu este mai frumos şi mai sublim pe această lume decît dragostea cea mare, care înalţă şi purifică sufletele noastre. Doar ea dă sens existenţei omului şi îl apropie sau chiar îl contopeşte pe acesta cu divinitatea.

Fie ca eşti implicat într-o relaţie, fie că eşti singur, poveştile romantice vor rămîne întodeauna nemuritoare şi te vor face să visezi. Şi, cine ştie, poate şi povestea ta este la fel de romantică ca a personajelor principale. S-au recomandat spre lectură cîteva romane de dragoste din literatura română şi universală.

 

Romane de dragoste din literatura univarsală

Love Story de Erich Segal

Dragostea înseamnă să nu spui niciodată “îmi pare rău”.  Probabil      una dintre cele mai frumoase poveşti de dragoste spuse vreodată, “Love Story” cu siguranţă nu te va lăsa indiferent. Autorul a creat o poveste remarcabilă în care generaţii întregi de tineri s-au regăsit. Romanul este povestea a doi tineri colegi de facultate, a căror dragoste a rămas nemuritoare. Oliver Barrett, un tînăr care provenea dintr-o familie înstărită şi Jennifer Cavilleri, o tînără modestă, dar cu multe vise, se îndrăgostesc. Părinţii lui Oliver îi trasaseră deja întreaga viaţă, după bunul lor plac, iar Jennifer îşi dorea cu ardoare să studieze muzica la Paris. Dragostea lor este însă mai puternică decît visele şi planurile părinţilor. Oliver renunţa la averea părinţilor şi se căsătoreşte cu Jenny. Traiul modest nu îi sperie pe cei doi tineri, care sunt fericiţi împreună. Însă viaţa nu este întotdeauna aşa cum ne aşteptăm. Planurile celor doi tineri pentru o viaţă întreagă alături se spulberă atunci cînd Jenny este diagnosticată cu leucemie.

Pe aripile vîntului de Margaret Mitchell

Romanul lui Margaret Mitchell este unul dintre cele mai reprezentative pentru literatura americană. În afară de povestea tulburătoare de dragoste dintre cei doi eroi principali, cartea este şi povestea întregii Americi. Pe aripile vîntului este una dintre cele mai cunoscute poveşti de dragoste: aceea dintre Scarlett O’Hara şi Rhett Butler. Planurile lui Scarlett, pasiunile ei şi eforturile de a salva Tara sunt punctele forte ale romanului. În această lume a relaţiilor reci şi brutale pe care Nordul industrial o aducea pe pămîntul plantatorilor sudişti, numai Scarlett şi Rhett pot supravieţui. Aceasta este marea lor dragoste şi împlinire.

Mîndrie şi prejudecata de Jane Austen

Mîndrie şi prejudecată este un roman sensibil şi romantic. Este un amestec între iubire, drama, eşecuri şi izbînzi, dar în final reuşeşte să ne convingă ca o astfel de dragoste este posibilă. Cartea ne spune povestea celor cinci surori Bennet: Jane, Elizabeth, Mary,Catherine şi Lydia şi  poveştile lor de iubire. Cei care sunt vinovaţi de   sentimentele “necurate” ale fetelor sunt cei doi tineri, Charles Bingley şi Fitzwilliam Darcy.

Povestea se derulează meticulos şi pune aristocraţia engleză de la sfîrşitul anilor 1700 într-o lumină interesantă, în care doamnele din societatea boierească încearcă să impună tinerelor ce partener de viaţă să-şi aleagă. “Mîndrie şi prejudecată“ este povestea independenţei şi curajoasei Elizabeth Bennet, una dintre cele cinci surori care trebuie să ia în căsătorie pe bogatul, dar arogantul Mr. Darcy. Ceea ce urmează este una dintre cele mai frumoase, amuzante, naturale, încîntatoare, inteligente şi savuroase curtare cunoscută în literatură.

La răscruce de vînturi de Emily Bronte

Potrivit unui sondaj realizat în Marea Britanie, „La răscruce de vînturi” a fost aleasă cea mai frumoasă poveste de dragoste a tuturor timpurilor. Romanul prezintă povestea zbuciumată de dragoste dintre Heathcliff şi Catherine Earnshaw. La răscruce vînturi este o poveste pasionantă de dragoste şi răzbunare şi subliniază forţa distructivă a iubirii: Catherine şi Heathcliff, deşi împart o dragoste puternică, sfîrşesc prin a se distruge reciproc.

Jane Eyre de Charlotte Bronte

Romanul Jane Eyre este izvorît dintr-o viaţă plină de greutăţi şi suferinte, de frămîntări şi constrîngeri, care au ascuţit mult agerimea de spirit a eroinei nespus de simţitoare. Charlotte Bronte foloseşte arta pentru a proclama adevăruri trăite. Ea oferă tuturor ceva din propria ei viaţă amară şi tragică, prin marturisirea revoltelor şi nădejdilor, deziluziilor şi visurilor.

 

Poveşti de dragoste din literatura română

Critici şi scriitori români contemporani au făcut un top al celor mai frumoase poveşti de dragoste din literatura română. Cu toţii au fost de acord că perioada interbelică a fost cea mai prolifică din acest punct de vedere. Cele mai frumoase poveşti de iubire au fost scrise de Mircea Eliade, Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu, Gib Mihaescu şi Garabet Ibraileanu. Ei au oferit cititorilor, prin paginile cărţilor, momente emoţionante şi frumoase.

Maitreyi de Mircea Eliade

Opera lui Mircea Eliade este un roman de o remarcabilă intimitate. “Maitreyi” este povestea de iubire a lui Alain, un tînăr francez cosmopolit care ajunge în India.  Această ţară îl atrage imediat, prin mister, frumuseţe şi cultură. Însă şi altceva îl mai atrage în India. Este vorba de o tînără indiancă, Matreyi, fiica gazdei sale, de care se îndrăgosteşte. Ceea ce urmează este o poveste de dragoste atipică pentru acea perioadă şi mai ales pentru acele locuri. Este o poveste de dragoste care se dezvoltă frumos, senzual şi mistic, dar care se sfîrşeşte tragic.  Prin sensibilitate şi naturaleţe, Maitreyi reprezintă eternul feminin, care iubeşte cu adevărat.

Patul lui Procust de Camil Petrescu

În Patul lui Procust, Camil Petrescu prezintă dramele iubirii şi ale intelectualului. Personajele se definesc prin neputinţa de realizare prin comunicare, atît pe plan erotic, cît şi pe plan social. Personajele cărţii lui Camil Petrescu au o existenţă paralelă. Fred o iubeşte pe doamna T, dar nu îşi mărturiseşte iubirea, Ladima o iubeşte pe Emilia, iar Emilia nu iubeşte pe nimeni. Cel care aduce în prim plan viaţa celorlalte personaje, dar şi a lui însuşi, este Fred.

Pentru  Fred Vasilescu, iubirea este experienţa fundamentală. Dragostea înseamnă cunoaştere. Intîlnirea cu doamna T. este un punct de referinţă în existenţa sa: „noţiunea de normal eu nu o am decît comparînd existenţa mea de dinainte de a întîlni pe doamna T. cu existenţa mea de acum”. Iubirea pentru doamna T. a dat sens existenţei sale şi îi lărgeşte sfera spirituală: „nici nu bănuiam atîtea înţelesuri cîte îmi sar în ochi de atunci încoace”.

Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război de Camil Petrescu

Ştefan Gheorghidiu se căsătoreşte cu Ela din dragoste. El era student la Filozofie, ea la Litere. Dragostea dintre ei aducea în viaţa lui de student sărac unica bogăţie spirituală pe care o năzuia. Dar o moştenire neaşteptată, lăsată lui de Tache Gheorghidiu, unchiul sau foarte bogat, îi transformă viaţa. Atrasă în lumea marii burghezii, Ela se adaptează la morala acesteia.

Noua sa condiţie socială o conduce la mondenitate şi cochetărie erotică şi dragostea pentru soţul ei scade. În psihologia lui Ştefan Gheorghidiu îşi face loc gelozia. Sentimentul devine exclusiv dominant şi-l torturează. De la nevoia de dragoste absolută la gelozia chinuitoare, acesta este procesul sufletesc al lui Ştefan Gheorghidiu.

La finele activităţii elevii au vorbit şi ei despre romanele de dragoste citite, prezentînd pe scurt subiectul, recomandînd şi celeorlalţi spre lectură.

Iar concluzia e una: Toate în lume sînt dirijate de această lege supremă a universului cu ajutorul căreia Dumnezeu a creat lumea. Dragostea nu va pieri niciodată.


 

 

Publicat în Întîlniri cu scriitorii

Există cuvinte sub cuvinte… : interviu cu Leo Butnaru


Uneori mi se întîmplă

că în loc de  numele ţării mele

scriu sau rostesc exclamaţia! Ah! O fac

cu mai mult sau mai puţin suflet – exact  cît încape

în exclamaţia! Ah! (de dragoste sau durere

uimire  sau nedumerire

satisfacţie sau uşoară putrefacţie a poeziei patriotice).

(CORP (ŞI SUFLET) DE LITERĂ)

Cu aceste versuri ale scriitorului Leo Butnaru, a început întîlnirea de suflet din data de 18 februarie a.c. organizată pentru elevii de la Liceul „Litterarum” din sectorul Centru. Domnişoara  director (şi moderatorul activităţii) a prezentat autorul ca făcînd parte din elita intelectualilor basarabeni, care nu au cedat în faţa violenţelor istoriei, o persoană remarcabilă a literaturii nu numai din Moldova dar şi de dincolo de Prut, important prin scrierile sale de poezie şi proză. Creaţiile sale oferă imaginea unei creaţii bogate şi variate, scrise cu nerv şi luciditate, mizînd cu prioritate pe idee, pe simbol şi semnificaţie, pe actul intelectual de calitate.

Scopul nostru a fost promovarea scriitorilor contemporani. Drept obiective pentru realizarea acestui scop ne-am propus:

– familiarizarea elevilor cu opera scriitorului;

– prezentarea unor date bibliografice;

– încurajarea participanţilor să devină cititori activ ai bibliotecii.

A urmat enumerarea primelor publicaţii, operelor mai valoroase şi a ultimelor succese: poeme, proza, eseuri, jurnale, dialoguri prezente în colecţia bibliotecii: Ultima călătorie a lui Ulysse (1997); student pe timpul rinocerilor (2000); Lamentaţia Semiramidei (2000); Arlechinul şi delfinul (2001); Lampa şi oglinda (2002); Sfinxul intinerant (2004) ş.a.

Toate aceste informaţii pot fi găsite pe Google, Wikipedia, Blogger (leo-butnaru.blogspot.com), şi desigur în cărţile autorului şi în cele despre autor. Dar există lucruri care doar de la autor le putem afla şi Leo Butnaru a fost bucuros să-şi amintească copilăria, anii de şcoală, timpul pe cînd era student, amintiri din viaţa de familie etc. Putea vorbi la nesfîrşit despre cărţile sale în care pune atîta suflet, despre stilul său concis, laconic, cu idee şi sentiment, despre munca deloc uşoară a scriitorului. Leo Butnaru a răspuns cu plăcere la întrebările adresate de elevi:

– La ce vîrstă v-aţi îndrăgostit pentru prima dată?

– La o vîrstă foarte mică, ca majoritatea copiilor, la grădiniţă, apoi la şcoală, dar nu mi-am împărtăşit sentimentele. Aveam unele defecte de vorbire, care şi acum le am şi aceasta mă oprea.

Cui a-ţi dedicat prima carte? Şi dacă mai aveţi cărţi cu dedicaţii, cui sînt dedicate?

Am dedicat-o mamei, apoi urmează un jurnal dedicat soţiei. Acest jurnal l-am scris în timpul unei călătorii în Crimeea, cînd era să mă rătăcesc împreună cu soţia în munţi, de aceea l-am dedicat Zenoviei, soţiei mele. Dar dacă stau şi mă gîndesc aş fi putut dedica mai multe cărţi persoanelor care m-au influenţat sau m-au inspirat să scriu.

Ce tip de literatură citiţi?

– Citesc foarte mult, citesc operele altor scriitori, citesc teologie, astronomie, din ştiinţele naturale… De fapt pot să citesc orice mă frămîntă la momentul dat.

Ce scriitori din literatura clasică preferaţi să citiţi? Dar din literatura universală, aveţi o operă anume care v-a impresionat?

Din clasicii noştri aş numi pe mulţi. Pe V. Alecsandri, de exemplu, îl citeam în copilărie, cărţile lui le aveam acasă, la părinţi. Pe M. Eminescu şi I. Creangă     i-am descoperit mult mai tîrziu, aşa erau vremurile şi ceea ce se interzicea nu putea fi uşor de găsit. Pe Coşbuc, Sadoveanu i-am citit tot mai tîrziu, îmi plac poeziile lui Minulescu, Macedonschi, Arghezi, îl citesc cu plăcere pe Caragiale. Pot să recunosc că unele poezii de ale mele au ceva în comun cu opera lui Minulescu.

Din literatura universală nu pot numi doar un scriitor, de teamă să nu-mi scape cineva şi în aşa mod nedreptăţidu-l. Sînt multe opere bune, foarte multe.

– Puteţi numi scriitori  de la care v-aţi inspirat?

– Cred că m-am inspirat din literatura modernă, dar nu pot spune că nu am luat nimic din cea clasică. Din toate luam cîte ceva. Dar am adus şi un suflu, mai special, nou în literatură: versul alb, versul liber. Sînt un om al libertăţii în literatură. Cineva chiar mi-a reproşat că nu aş putea scrie versuri cu rimă şi am scris, şi sînt destul de reuşite.

– Aveţi o pasiune pentru Matematică, a-ţi încercat să screţi o poezie în limbaj matematic?

– Cifrele sînt frecvente în poeziile mele, în titlurile cărţilor, dar de fapt eu deseori spun că cifrele nu sînt decît jocuri de cuvinte.

– Iubiţi literatura fantastică?

Da şi am nuvele fantastice. M-a influenţat era electronicii, a calculatoarelor,  m-au tentat întotdeauna temele acestea ale timpului, dar ceea ce se scrie trebuie să fie credibil şi interesant.

A-ţi scrie o carte care ar putea fi ecranizată?

Cred că da, dar sînt convins  că unele din cărţile care le  am deja pot fi ecranizate. Se întîmplă lucruri interesante în cărţile mele.

Acestea au fost doar cîteva din întrebările adresate autorului de către elevi.

Leo Butnaru a arătat copiilor poze cu casa părintească, părinţii, prietenii, familia şi colegii de breaslă. A citit cîteva poeme şi poezii pentru copii.

Elevii la rîndul lor au mulţumit scriitorului şi i-au oferit în dar cartea lor Dansul literelor, editată la Chişinău în anul 2010. Aici fiecare elev a lăsat pe hărtie un vers, o poezie, un text sau un gînd, care va rămîne mărturie vie a trecerii lor prin şcoala cuvîntului. Leo Butnaru a promis că va lectura cartea, iar la o altă întîlnire îşi va spune părerea despre cele citite. Rămîne doar să aşteptăm o altă întrevedere cu scriitorul. 

 

Publicat în Concursuri

Concurs de poezie „Tu, iarbă tot ai mamă?”


Destin irepetabil în istoria basarabiei, Grigore Vieru lasă moştenire o operă ce abia acum, după trecerea lui la cele veşnice, îşi va contura adevăratele ei dimensiuni. E vorba nu doar de creaţia poetică, domeniu în care poetul Grigore Vieru a perseverat constant şi cu apreciabile rezultate de-a lungul a peste cinci decenii, poezia lui iradiind parcă, în lipsa poetului, noi valenţe emoţionale şi de expresie.

Miercuri, 15 februarie la Filiala „Maramureş” s-a desfăşurat concursul de poezie „Tu iarbă tot ai mamă?”. Participanţi au fost elevii claselor a VII-a a liceului „Nicolae Sulac” cu care biblioteca colaborează. Scopul acestui concurs e de a aduce o comemorare marelui poet, şi de a demonstra lumii întregi că poezia lui continuă să dăinuiască.

Impresionaţi am rămas chiar din primul moment cînd s-a dat start concursului. Copii au recitat poezii ce le-au selectat cu stricteţe, deoarece au zis ei la sfîrşit: Ideea poeziei alese coincidea cu starea mea sufletească pe care o aveam la moment.

Din poeziile recitate au fost: Nu am moarte cu tine nimic; Mi-e dor de tine mamă; I-o linişte iubire; Legămînt; Prin mine un cîntec, Cu viaţa, cu dorul ş.a.


Credem, suntem siguri chiar, că cei care valorifică creaţia lui Vieru vor ajunge oameni mari dovadă fiindu-ne prezenţa lor la concurul organizat de noi.

Biblioteca a remunerat aceşti copii frumoşi cu Diplome de participare, Dilomă de merit şi Diploma Cea mai frumoasă poezie. Toate acestea au fost însoţite de cîteva volume de poezie din colecţia noastră.

Iar pentru a cunoaşte mai bine viaţa şi opera poetului nostru, am pregătit o victorină din cîteva întrebări.

1. Cum se numeşte volumul de debut al lui Grigore Vieru, scris pe cînd era student? Alarma

2. În ce revistă a fost publicată pentru prima dată poezia Legămînt? Nistru

3. În ce an vizitează pentru prima dată poetul România? 1973

4. Ce film muzical pentru copii, al cărui autor este Grigore Vieru, regizor Ion Popescu Gopo se lansează la Chişinău şi Bucureşti, autorul muzicii este Eugen Doga? Maria Mirabela

5. Cum se numeşte discul cu cîntece pe versuri de Grigore Vieru , interpretate de Ion şi Doina Aldea-Teodorovici? Răsai

6. Ce jocuri erau mai populare în copilăria lui Grigore Vieru? Porca, Ţurca, de-a vaţiascunsălea.

7. Dacă nu îl înzestra Dumnezeu cu harul poetic, ce altă ocupaţie îşi alegea Grigore Vieru? Medicina.

Devenind clasic în timpul vieţii, Grigore Vieru este o figură emblematiică a neamului nostru, dar şi a literaturii secolului XX. Rar se întîmplă ca un scriitor să devină, în timpul vieţii, atît de popular, atît de iubit de la ţăran pînă la academician, precum a fost distinsul poet Grigore Vieru! Poporul nostru l-a nemurit în viaţă, considerîndu-l la propriu şi la figurat scriitorul poporului.

Simplu ca sufletul la suprafaţă şi complex în profunzime, marele nostru poet naţional Grigore Vieru este un fenomen care emană veşnic lumină spirituală.

Suntem siguri, creaţia lui va dăinui în veci.

 

Publicat în Biblioteca Maramureş

Revista bibliografica „Grigore Vieru – simbol al Basarabiei”


Pe data de 15 februarie la Biblioteca „Maramureş” a fost prezentată revista bibliografică „Grigore Vieru – simbol al Basarabiei” pentru copiii claselor a VIII-a si a X-a de la liceul „Nicolae Sulac” care au participat la concursul de poezie „Tu iarbă tot ai mamă?”

Mai jos vă prezentăm cîteva exeple din cărţile prezentate.

Vă invităm să lecturaţi!

Băileşteanu, Fănuş. Grigore Vieru: Omul şi Poetul / Fănuş Băileşteanu. – Buc.: Ed. Iriana, 1995. – 127 p.

Cartea dată semnată de Fănuş Băileşteanu î-l caracterizează pe Grigore Vieru din două aspecte: Grigore Vieru – OMUL şi Grigore Vieru – POETUL. Aici găsim opiniile exprimate, în timp de poeţi şi critici, istorici literari şi filosofi ai culturii: Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Ion Druţă. Marin Sorescu, ş.a. Domnul Ion Brad spune că prin faptele sale Vieru a devenit o personalitate puternică, un poet simbol al redeşteptării inimilor şi sufletelor noastre din somnul cel de moarte, un arc de boală la templul culturii naţionale.

Cimpoi, Mihai. Grigore Vieru / Mihai Cimpoi. – Ch.: Prut Internaţional, 2005. – 286 p.

În această carte domnul Mihai Cimpoi analizează opera lui Vieru prin urmatoarele capitole: Poezia originilor, Sacrul, Grigore Vieru – poet al cetăţii, Principiul matern al universului, ş.a. Rolul lui Grigore Vieru în desfăşurarea şi adaptarea documentelor istorice este unul primordial. Poetul îşi schimbă “cămaşa lui Hristos” cu pelerine romantică de aed. Aici este menţionat faptul că Grigore Vieru este, esenţialmente, un poet al Viului vulnerabil.

Cît de frumoasă eşti: Antologie de Grigore Vieru. – Buc.: Litera Internaţional, 2004. – 816 p.

Cartea dată este o antologie de poezie românească şi este dedicate în memoria mamei Eudochia. Editarea acestei cărţi a avut ca impact realizarea unui vis de a lui Vieru, vis vechi şi statornic. Această anologie cuprinde trei teme: Mama, Limba română şi Dragostea. Teme generoase, vaste, esenţiale în poezie. Impresia pe care o ai, după ce citeşti poemele selectate de Grigore Vieru, este că amorul este pentru poeţii români nu “un lucru foarte mare”, ci o stare fundamentală a existenţei şi o temă, tot fundamentală, a poeziei.

Codreanu, Theodor. Duminica mare a lui Grigore Vieru / Theodor Codreanu. – Ch.: Literatura, 2004. – 416 p.

Scopul acestei cărţi este de a spune cine este cu adevărat Grigore Vieru. Domnul Theodor Codreanu speră că va reuşi, şi cei care vor citi această carte vor preţui opera lui Vieru, în special pretenţioasele cercurile culturale din capitala Republicii Moldova. Aici găsim şi o întrebare interesantă: Cînd ai un poet ca Grigore Vieru, cum să doreşti să-l scoţi din viaţa publică?

Grigore Vieru, poetul: [monogr.colectivă intern.: vol. VI] / Acad. de Şt. a Moldovei; coord.: Mihai Cimpoi. – Ch.: Ed. Ştiinţa, 2010. – 464 p.

Obiectivul general al acestei colecţii este reintroducerea patrimoniului ştiinţific cultural şi artistic în circuitul larg. Acest serial de cărţi îşi propune şi un obiectiv educativ, orientat spre generaţiile tinere: studenţi şi elevi, viitori savanţi şi diplomaţi, profesori, oameni de artă ori simpli oameni.

Un discipol al lui Orfeu. – Ch.: Ed. Prut Internaţional, 2005. – 251 p.

Cartea dată este un omagiu poetului grigore Vieru la 70 de ani. Ediţia este îngrijită de Raisa Vieru. Cu gînduri frumoase au venit: TEOCTIST Frate Grigore Vieru; ANDREI BURAC Un fericit om al scrisului; OLGUŢA CAIA De la Eminescu la Vieru – un veac de poezie; PETRU CĂRARE Omul Sfînt; MIHAI CIMPOI poetul reabilitărilor; NICOLAE DABIJA Grigore Vieru – cel mai mare poet francez; MIHAIL DOLGAN “Grigore Vieru îmi este drag pentru că îl îndrăgeşte o lume întreagă”, ş.a.

Vieru, Grigore. Acum şi în veac: poeme, cîntece, confesiuni / Grigore Vieru. – Ch.: Ed. Litera Internaţional, 2001. – 320 p.

Versurile sale Grigore Vieru despre mamă sunt de asemenea neobişnuite, deloc simple. Însă,  în ele nu-I cultura versului, oricît de importantă ar fi, ci cultura sentimentului.

Vieru, Grigore. Cele mai frumoase poezii / Grigore Vieru. – Buc.: Ed. Jurnal, 2009. – 287 p.

Aceste poezii, dedicate unui alt mare nume al literaturii române, Grigore Vieru, a cărui poezie se va eternize prin străfulgerările de geniu care o susţin şi o luminează dinăuntru, este o datorie morală şi existentă.

Vieru, Grigore. Strigat-am către tine / Grigore Vieru. – Ch.: Ed. Litera Int, 2002. – 552 p.

Neoromantic prin structură, el îşi înmoaie versul în astfel de ape promordiale, în substanţa plasmatică a originilor – de unde prezenţa constantă a unui fior, a unui tremur. Este, bineînţeles, un tremur existenţial. Antologia dată este îndemn aşa cum scrie Andrei Strâmbianu: Iubiţi-l pe Vieru! Aici voi cit ape Strâmbeanu: Nu ştiu ce floare i-o fi plăcut mai mult poetului nostrum, dar cunoscîndu-l şi citindu-l de aproape jumătate de veac, aş fi vrut ca floare inimii lui să fie trandafirul – o floare îmdrăgită de toată lumea, dar care, ca şi adevăratul poet nu poate fi luată cu mina goală.

Vieru, Grigore. Taina care mă apără – operă poetică / Grigore Vieru, pref. Mihai Cimpoi; postf. Theodor Codreanu. – Iaşi: Ed. Princeps, 2008. – 730 p.

Cartea dată a adunat opera poetică a lui Grigore Vieru împărţită fiind în următoarele compartimente: Numele tău; Aproape (1974), Taina care mă apără (1983), Acum şi în veac (2004), Umbreluţa spicului (versuri pentru copii), Steaua de vineri (2005), Floare de lumină (poeme inedited) şi nu în ultimul rind  POEZIA LUI Grigore Vieru  în interpretarea criticii literare. Vieru transformă natura gîndirii în natura naturii. Cartea lui de inimă pulsează şi influinţează versul plin de dor, de curtea şi pura limpezime.

Publicat în Chişinău 575 ani, Concursuri

Concurs de microeseuri „Chisinau in 575 cuvinte”


Dragi utilizatori filiala „Maramureş” vă invită să participaţi la concursul „Chişinău în 575 de cuvinte” organizat de Biblioteca Municipală „B. P. Hasdeu” în perioada 1 martie – 1 mai 2011.

Aici dumneavoatră găsiţi Regulamentul de participare.

SUCCESE!!!

Publicat în Copiii gîndesc, Masă rotundă

Masă rotundă: Grigore Vieru – în amintirea copiilor


Cele două luni de iarnă, dar mai ales zilele de 18 ianuarie şi 14 februarie, ne-au umplut sufletele cu o tristeţe şi cu o bucurie: tristeţea că nu-l mai avem, bucuria că l-am avut…

Acum, cînd, de doi ani, Grigore Vieru  nu mai este printre pămînteni, ne-am pomenit cu dorinţa de a-l avea printre noi, de a-i spune cît ne este de drag şi scump. De această pornire sufletească au fost cuprinşi elevii claselor a VIII, a IX şi a X  de la Liceul „Nicolae Sulac”, care au participat la o Masă rotundă de comemorare a scriitorului, organizată la biblioteca „Maramureş”. Moderatoarea activităţii, Elena Leah (designer artistic la revista NOI) a discutat cu copiii despre nepreţuita Valoare pe care Poetul ne-a lăsat-o ca moştenire. Grigore Vieru a fost mai mult decît un poet. El a fost un simbol al ţării nostre. La întrebarea Cînd şi cum l-aţi cunoscut pentru prima dată pe poet? au fost răspunsuri diferite: Acasă, mama îmi citea; La grădiniţă, de la educatoare; La şcoală, de la învăţătoare; La televizor, radio, spectacole, întîlniri…

Elena Leah se bucură că l-a cunoscut pe scriitor personal, un om de o simplitate deosebită şi a împărtăşit şi copiilor din impresiile sale. A avut fericita ocazie de a-l vizita la spital, in ultimele clipe ale vieţii.

Elevii evident s-au pregatit pentru discuţie şi au menţionat cele mai importante date din viaţa scriitorului, iar moderatorul a venit cu cîteva lucruri curioase despre autor:

–       Grigore Vieru a debutat în presa din România cu un ciclu de versuri tradus din …ruseşte;

–       Cind revenea de la Bucureşti, compartimentul trenului era plin cu saci cu cărţi, chiar dacă era interzis.

Cărţile aduse de el: Iorga, Blaga, Preda, Stănescu etc. – le-a citit aproape un sfert de Chişinău. Nu era zgîrcit, le „împărtăşea” şi altora ca pe o azimă. Într-o perioadă de deznaţionalizare feroce a Basarabiei, de la el, dar şi din acele cărţi, generaţia noastră a pătruns adevărate sensuri ale noţiunilor de Patrie, Neam, Limbă, Istorie, sovietizate excesiv.

Curios pentru copii a fost să asculte istorioare legate de viaţa scriitorului.

– La o grădiniţă din Chişinău era preconizată o întîlnire cu G. Vieru. Deoarece autorul era plecat din ţară, Uniunea Scriitorilor l-a trimis la întîlnire pe poetul Ion Vieru.

Dar copiii nu pot fi minţiţi. La un moment dat unul dintre copilaşi s-a ridicat şi a   protestat:  Noi vrem s-ăl vedem pr Grigore Vieru cel adevărat.

Vieru cel adevărat era doar unul.

– La o întîlnire la Biblioteca „Ion Creangă” din Chişinău, poetul a început să recite una din cunoscutele sale poezii: „Tata fluiere ne face, Noi cîntăm voios…”

Şi aici poietului, se mai întîmplă, i-a dispărut vocea, şi atunci toată acea sală de copii  s-a transformat într-un fel de cor antic, care l-a ajutat pe poet să-şi termine poezia: „…Pentru pace, pentru pace Mulţumim frumos.”

Se crease într-un moment impresia că acei copii cunoşteau mai bine decît Grigore Vieru propriile lui versuri.

– N. Dabija, în anii studenţiei, în cadrul unei expediţii de colectare a literaturii folclorice, a întîlnit un bătrîn de vreo 80 de ani care a recitat mai multe poezii din creaţia lui G.Vieru. La întrebarea de unde le cunoaşte, uncheşul a răspuns: De la maică-mea, care le-a auzit şi ea, la rîndul ei, cred că de la bunica ei…

Ne face să zîmbim, căci acele femei trăiseră pe vremea lui Eminescu.

Multe din poeziile lui au devenit aproape folclor, lumea le rosteşte, trecîndu-le din gură în gură, omiţîndu-le autorul.

– În ziua înmormîntării lui Vieru s-au vîndut toate florile din Chişinău, încît s-a auzit că cineva s-a deplasat cu o maşină la Ialoveni să procure cîteva crizanteme.

Se pare că abia după ce a plecat poetul, Basarabia şi-a dat seama ce a însemnat acesta pentru ea.

Recitarea versurilor îndrăgite semnate de G.Vieru, este şi acesta un mod de a-l comemora , de a ne aminti de cel ce a fost…

Elevii şi-au reamintit cu placere poeziile preferate: Atît de mult, Mă rog, Tata, În limba ta, Mamă, tu ieşti…, Cămăşile, Legămînt etc. Au argumentat fiecare motivul alegerii făcute, precum şi ideea poeziei.

Cu emoţii deosebite a declamat E.Carabet poezia Inscripţie pe stîlpul porţii, poezie care i-a adus elevei o menţiune la un concurs republican de poezie.

Copiii au enumerat o serie de cîntece scrise pe versurile lui Vieru, numind şi unii interpreţi ce i-au cîntat Cuvîntul.  Au fost miraţi să audă de unele cîntecele foarte cunoscute de ei, sunt semnate de scriitor.

Poetul Grigore Vieru a fost şi este apreciat pentru tot ce a făcut pentru poporul român, precum şi pentru alte popoare, au fost lecturate cîteva din aprecierile marilor critici, poeţi şi oameni de ştiinţă ca: Mihai Cimpoi, Ion Ciocanu, Gheorghe Ciocoi, Mihai Dolgan, Nicolae Dabija, Leonida Lari, Arcadie Suceveanu, Spiridon Vangheli, Iurie Sadovnic…

Au trecut doi ani decînd Grigore Vieru nu mai este printre noi, dar nu putem spune că au trecut doi ani fără Grigore Vieru. Pentru că în fiece zi, în zeci de situaţii, oricare dintre noi a avut ocazia să-şi amintească de el, să-l recitească, să-i aprecieze versul.

Pentru poet dispariţia fizică nu înseamnă moarte, el trăieşte prin poezia sa, prin frumosul semănat în inimile copiilor, prin exemplul său de creare şi slujire a Valorii.

Să-l citim şi să-l recitim, să fim demni de creaţia lui, să ne mîndrim cu El, căci o merită din plin!

 

Publicat în Biblioteca Maramureş

Revista bibliografică „Alege un singur stăpîn… Natura”


Astăzi biblioteca „Maramureş” vă prezintă Revista bibliografică  „Alege un singur stăpîn… Natura.”

Scopul nostru este de a vă familiariza despre cîteva resurse existente în colecţia noastră la această temă.

Vă invităm la lectură!

Calitatea mediului. – Ch.: Ed. Cartier, 1999. – 203p.

Prezenta culegere de documente, intitulată „Calitatea mediului”, înserează o serie de documente ce se referă la activităţile menţionate şi are destinaţia să familiarezeze cu aceste documente specialiştii din diferite ranguri (de la guvernamental pînă la cel de întreprindere), cît şi profesorii şi studenţii din instituţiile de profil di republică.

Ce-am putea face pentru ocrotirea mediului ambiant. – Ch.: Ed. Bulat Art Glob, 1995. – 37 p.

Prezenta broşură propune sfaturi ce le puteţi urma pentru a proteja mediul ambiant. Deoarece una din preocupările ecologiei este studiul interrelaţiilor dintre organizme şi mediul lor de viaţă, e firesc să începem tratarea temei ce ne-am propus-o cu modul nostru de viaţă contidian.

Celiţova, Elena. Cunoaşterea naturii / Elena Celiţova. – Ch.: Ed. S.l, 2000. – 47p.

Cartea aceasta este neobişnuită. Ea invită să observăm în apropiere şi schimbare plantele, animalele din jurul nostru şi să cunoaştem rolul lor ecologic.

Constantinescu, N.N. Economia protecţiei mediului natural / N.N Constantinescu. – Buc.: Ed. Politică, 1976. – 369 p.

Cercetarea aspectelor ecologice şi, în legătură cu ele, ale protecţiei mediului oferă economistului prilejul îmbunătăţirii felului de înţelegere tradiţională a multor concepte şi probleme, începînd cu cele ale modului de producţie şi trecînd prin cele ale costurilor, venitului net, reproducţiei lărgite şi creşterii economice, echilibrului şi optimului economic.

Din tainele şi curiozităţile mediului înconjurător. – Iaşi: Casa Editorială Regina, s.a. – 184 p.

Această mică enciclopedie vă invită într-o scurtă călătorie în lumea vie, pentru a dezlega cîteva dintre misterele care o învăluie. Se meditează asupra călătoriei Pămîntului în jurul Soarelui, asupra anotimpurilor şi a tainelor lor, asupra felului în care natura influenţează vieţuitoarele, lumea misterioasă a plantelor, a insectelor.

Grădinaru, Ilie. Protecţia mediului / Ilie Grădinaru. – Buc.: Ed. Economică, 2000. – 270 p.

O sinteză a teoriei şi a experienţelor unor ţări în privinţa protejării mediului poate reprezenta o modestă contribuţie la anumite clarificări în domeniu şi o sursă de informaţie incontestabilă pentru studenţi.

Moscovici, Serge. Despre natură: Să gîndim ecologia / Srege Moscovici. – Ch.: Ed. Ştiinţa, 2004. – 244 p.

Oricît ar fi regretabil, volumul de faţă nu poate reproduce totalitatea intervenţiilor lui Serge Moscovici. Aici sunt expuse textele cele mai reprezentative din punct de vedere teoretic, care au marcat cel mai puternic mişcarea pentru natură şi care au modelat ideea foarte ecologică a „revrăjirii lumii”.

Pora, Eugen. Omul şi natura / Eugen Pora. – Cluj – Napoca: Ed. Dacia, 1975. – 289 p.

Volumul conţine gîndurile autorului faţă de cîteva din problemele actuale ce se referă la relaţia dintre om şi natură. Importanţa lor pentru viaţa naturii de azi şi de mîine, cît şi pentru omul actual şi de viitor, constituie trăsătura comună a acestor materiale. Nu sînt doar enumerate problemele ce ameninţă omenirea şi natura dar se propun o serie de indicaţii pe baza cărora vor putea fi soluţionate.

Seneca, Lucius Annaeus. Naturales quaestiones=Ştiinţele naturii în primul veac / Annaeus Lucius Seneca. – Iaşi: Ed. Polirom, 1999. – 202 p.

Naturales quaestiones reprezintă un compendiu de ştiinţe ale naturii, în care subiectele tratate sînt însoţite de consideraţii cu caracter moral. Seneca este în căutarea eliberării spiritului prin cunoaştere.

Strategia naţională şi planul de acţiuni în domeniul conservării diversitaţii biologice / Min. Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării teritoriului, Banca Mondială. – Ch.: Ed. Ştiinţa, 2002. – 108 p.

Atingerea scopurilor şi rezolvarea pozitivă a problemelor conservării diversităţii bologice şi lanşaftice,  a fost elaborat Planul de acţiune, orientat spre soluţionarea problemelor cu privire la nivelul giosistemic, ecosistemic şi al speciilor.

Taine, curiozităţi, fenomene din Ştiinţele naturii / col.: Boris Crăciun; red.: Daniela Costin. – Iaşi: Ed. Porţile Orientului, 2006. – 276 p.

Oferă o suită de informaţii ştiinţifice elementare, cunoştinţe şi explicaţii ale unor fenomene din mediul natural înconjurător. Informaţiile, curiozităţile, enigmele, explicaţiile clare ale fenomenilor din ştiinţele naturii sunt însoţite de o mulţime de ilustaţii sugestive, lămuritoare. Carte este un bun ghid de povăţuire zilnică a copiilor.