Publicat în Copiii gîndesc, Masă rotundă

Masă rotundă: Grigore Vieru – în amintirea copiilor


Cele două luni de iarnă, dar mai ales zilele de 18 ianuarie şi 14 februarie, ne-au umplut sufletele cu o tristeţe şi cu o bucurie: tristeţea că nu-l mai avem, bucuria că l-am avut…

Acum, cînd, de doi ani, Grigore Vieru  nu mai este printre pămînteni, ne-am pomenit cu dorinţa de a-l avea printre noi, de a-i spune cît ne este de drag şi scump. De această pornire sufletească au fost cuprinşi elevii claselor a VIII, a IX şi a X  de la Liceul „Nicolae Sulac”, care au participat la o Masă rotundă de comemorare a scriitorului, organizată la biblioteca „Maramureş”. Moderatoarea activităţii, Elena Leah (designer artistic la revista NOI) a discutat cu copiii despre nepreţuita Valoare pe care Poetul ne-a lăsat-o ca moştenire. Grigore Vieru a fost mai mult decît un poet. El a fost un simbol al ţării nostre. La întrebarea Cînd şi cum l-aţi cunoscut pentru prima dată pe poet? au fost răspunsuri diferite: Acasă, mama îmi citea; La grădiniţă, de la educatoare; La şcoală, de la învăţătoare; La televizor, radio, spectacole, întîlniri…

Elena Leah se bucură că l-a cunoscut pe scriitor personal, un om de o simplitate deosebită şi a împărtăşit şi copiilor din impresiile sale. A avut fericita ocazie de a-l vizita la spital, in ultimele clipe ale vieţii.

Elevii evident s-au pregatit pentru discuţie şi au menţionat cele mai importante date din viaţa scriitorului, iar moderatorul a venit cu cîteva lucruri curioase despre autor:

–       Grigore Vieru a debutat în presa din România cu un ciclu de versuri tradus din …ruseşte;

–       Cind revenea de la Bucureşti, compartimentul trenului era plin cu saci cu cărţi, chiar dacă era interzis.

Cărţile aduse de el: Iorga, Blaga, Preda, Stănescu etc. – le-a citit aproape un sfert de Chişinău. Nu era zgîrcit, le „împărtăşea” şi altora ca pe o azimă. Într-o perioadă de deznaţionalizare feroce a Basarabiei, de la el, dar şi din acele cărţi, generaţia noastră a pătruns adevărate sensuri ale noţiunilor de Patrie, Neam, Limbă, Istorie, sovietizate excesiv.

Curios pentru copii a fost să asculte istorioare legate de viaţa scriitorului.

– La o grădiniţă din Chişinău era preconizată o întîlnire cu G. Vieru. Deoarece autorul era plecat din ţară, Uniunea Scriitorilor l-a trimis la întîlnire pe poetul Ion Vieru.

Dar copiii nu pot fi minţiţi. La un moment dat unul dintre copilaşi s-a ridicat şi a   protestat:  Noi vrem s-ăl vedem pr Grigore Vieru cel adevărat.

Vieru cel adevărat era doar unul.

– La o întîlnire la Biblioteca „Ion Creangă” din Chişinău, poetul a început să recite una din cunoscutele sale poezii: „Tata fluiere ne face, Noi cîntăm voios…”

Şi aici poietului, se mai întîmplă, i-a dispărut vocea, şi atunci toată acea sală de copii  s-a transformat într-un fel de cor antic, care l-a ajutat pe poet să-şi termine poezia: „…Pentru pace, pentru pace Mulţumim frumos.”

Se crease într-un moment impresia că acei copii cunoşteau mai bine decît Grigore Vieru propriile lui versuri.

– N. Dabija, în anii studenţiei, în cadrul unei expediţii de colectare a literaturii folclorice, a întîlnit un bătrîn de vreo 80 de ani care a recitat mai multe poezii din creaţia lui G.Vieru. La întrebarea de unde le cunoaşte, uncheşul a răspuns: De la maică-mea, care le-a auzit şi ea, la rîndul ei, cred că de la bunica ei…

Ne face să zîmbim, căci acele femei trăiseră pe vremea lui Eminescu.

Multe din poeziile lui au devenit aproape folclor, lumea le rosteşte, trecîndu-le din gură în gură, omiţîndu-le autorul.

– În ziua înmormîntării lui Vieru s-au vîndut toate florile din Chişinău, încît s-a auzit că cineva s-a deplasat cu o maşină la Ialoveni să procure cîteva crizanteme.

Se pare că abia după ce a plecat poetul, Basarabia şi-a dat seama ce a însemnat acesta pentru ea.

Recitarea versurilor îndrăgite semnate de G.Vieru, este şi acesta un mod de a-l comemora , de a ne aminti de cel ce a fost…

Elevii şi-au reamintit cu placere poeziile preferate: Atît de mult, Mă rog, Tata, În limba ta, Mamă, tu ieşti…, Cămăşile, Legămînt etc. Au argumentat fiecare motivul alegerii făcute, precum şi ideea poeziei.

Cu emoţii deosebite a declamat E.Carabet poezia Inscripţie pe stîlpul porţii, poezie care i-a adus elevei o menţiune la un concurs republican de poezie.

Copiii au enumerat o serie de cîntece scrise pe versurile lui Vieru, numind şi unii interpreţi ce i-au cîntat Cuvîntul.  Au fost miraţi să audă de unele cîntecele foarte cunoscute de ei, sunt semnate de scriitor.

Poetul Grigore Vieru a fost şi este apreciat pentru tot ce a făcut pentru poporul român, precum şi pentru alte popoare, au fost lecturate cîteva din aprecierile marilor critici, poeţi şi oameni de ştiinţă ca: Mihai Cimpoi, Ion Ciocanu, Gheorghe Ciocoi, Mihai Dolgan, Nicolae Dabija, Leonida Lari, Arcadie Suceveanu, Spiridon Vangheli, Iurie Sadovnic…

Au trecut doi ani decînd Grigore Vieru nu mai este printre noi, dar nu putem spune că au trecut doi ani fără Grigore Vieru. Pentru că în fiece zi, în zeci de situaţii, oricare dintre noi a avut ocazia să-şi amintească de el, să-l recitească, să-i aprecieze versul.

Pentru poet dispariţia fizică nu înseamnă moarte, el trăieşte prin poezia sa, prin frumosul semănat în inimile copiilor, prin exemplul său de creare şi slujire a Valorii.

Să-l citim şi să-l recitim, să fim demni de creaţia lui, să ne mîndrim cu El, căci o merită din plin!