Testul de inteligenţă al lui Einstein

Ipoteză: Albert Einstein a conceput acest test în secolul trecut . El sustinea ca 98% din populaţia globului nu sunt în stare să rezolve acest test. Tu tii cu majoritatea,sau….?

Răspunsurile le lăsaţi în spaţiul rezervat pentru comentarii 😉
1. Există 5 case fiecare de altă culoare.
2. În fiecare casă locuieşte o singură persoană, fiecare de altă naţionalitate
3. Fiecărui locătar îi place o anumită băutura, fumează o anumită marcă de ţigări şi deţine un anumit animal de casă.
4. Nici una din cele 5 persoane nu bea aceeaşi băutură, nu fumează aceeaşi marcă de tigări, şi nu deţine acelaşi animal de casă.

Se dau urmatoarele:

a. Britanicul locuieşte în casa roşie
b. Suedezul are un cîine
c. Danezul bea cu plăcere ceai
d. Casa verde se află în stînga casei albe
e. Locătarul casei verzi bea cafea
f. Persoana care fumează Pall mall are o pasare
g. Locătarul casei din mijloc bea lapte
h. Locatărul casei galbene fumează Dunhill
i. Norvegianul locuieşte în prima casă
j. Fumătorul de Marlboro locuieşte lîngă cel care are o pisică
k. Locatarul care are un cal locuiste langa cel care fumeaza Dunhill
l. Fumătorul de Winfield bea bere
m. Norvegianul locuieşte lînga casa albastră
n. Germanul fumează Rothmans
o. Fumatorul de Malboro are un vecin care bea apă.

Cine are acvariul cu peşti?

Sursa: Curiozităţi din lumea întreagă

Scrisul & personalitate – ce legătură au? (Grafologia ca ştiinţă şi artă)

Grafologia, studiul şi analiza scrisului de mână, reprezintă un mijloc eficace de descifrare a personalităţii şi comportamentului oamenilor, fiind folosit din ce în ce mai mult în angajarea şi recrutarea personalului, interviuri şi selecţii , consiliere şi planificare a carierei, precum şi în analizarea caracterului persoanelor care încalcă flagrant legea.
Scrisul este o caracteristică unică a fiecărei fiinţe umane, indiferent de felul cum o persoană a fost învăţtă să îşi aşeze cuvintele pe hîrtie. Utilizînd peste 300 de criterii de interpretare a scrisului, grafologii trebuie să dea dovadă şi de o mare abilitate şi subtilitate în arta psihologică de interpretare a personalităţii.
Scrisul de mînă al unei persoane şi amplasarea lui pe pagina exprimă impulsurile specifice fiecarui individ .Prin examinarea unei mostre de scriere , un expert în grafologie este capabil să identifice trăsături relevante ale felului cum sunt configurate literele şi ale modului cum acestea interacţionează între ele. Pentru analizarea şi interpretarea viabilă, clară şi cuprinzătoare, a scrisului nu este de ajuns să descoperi o singură caracteristică a acestuia, ci o multitudine trasături interrelaţionate.
Ştiinşa grafologiei a fost folosită de chinezi începînd cu 3000 de ani în urmă, fiind abordată apoi de românii din antichitate dar şi de alte culturi si civilizaţii ale lumii. Bazele moderne ale grafologiei au fost puse de un grup de clerici francezi condus de abatele Bichon , care a definit aspectele fundamentale ale acestei ştiinţe în anul 1870, după 30 de ani de studiu.
Asemeni psihologilor, grafologii profesionişti se supun unui strict cod etic. Cei care apelează la această ştiinţă îi recunosc valoarea în domeniul profesional, ca o metodă adiţională de înţelegere a caracterului oamenilor. Grafologia este un instrument extrem de util în identificarea calităţilor şi capacităţilor, talentului şi potenţialului unui individ, în special în orientarea profesională şi îmbunătăţirea relaţiilor interumane.

Despre “Caracteristicile scrierii în grafologie ”, “Înclinarea scrisului ”, “Mărime scrisului”, “Spaţiile dintre litere” şi multe altele uitaţi-vă aici.

„Un răsărit de soare” de Cătălin Ţurcanu

Mă numesc Cătălin. M-am născut pe 17 decembrie, 1999. Sunt pasionat de limba română şi de sport. Vreau să devin un bun diplomat şi consider că studiul literaturii este de bun augur pentru a-mi realiza scopul.

 

Un răsărit de soare…

Cea mai frecventă temă în literatură şi muzică după cea a dragostei este răsăritul soarelui. Eu l-am admirat pentru prima dată în drum spre munte. Pentru început, nici nu l-am văzut, ci doar i-am intuit existenţa… Orizontul s-a îmbujorat, devenind tot mai purpuriu. Peste un timp, a apărut doar un rug micuţ, care, pâlpâind, s-a transformat într-un disc de foc. Apoi, stingându-se încetul cu încetul şi-a luat înălţime. Atunci eram prea mic, pentru că peste un timp am adormit înapoi, iar automobilul nostru a continuat goana sa spre munte.

După aceea, cu răsăritul soarelui am dat bineţe de multe ori. La mare, el s-a născut chiar din apă, colorând în oranj cerul şi valurile. Acolo, venirea lui au întâlnit-o corăbiile, pescăruşii şi delfinii. Odată l-am întâlnit şi la picnic. Soarele s-a ivit timid de după Codrii seculari şi, prin apariţia sa, a dat glas întregii naturi: păsările şi-au pornit competiţia, florile şi-au deschis ochişorii şi şi-au eliberat parfumul. Prin pădure, dintr-o picătură de rouă-n alta, se zbenguiau iepuraşii de soare.

Cel mai des, totuşi, răsăritul îl întâlnesc la mine acasă, dar niciodată n-a fost la fel. Iarna el este aproape mut, rece, dar tot atât de măreţ ca oricând. Primăvara, răsăritul este gălăgios, pentru că are o mulţime de spectatori, care, de fiecare dată, se ridică în picioare cu aplauze răsunătoare. Vara, din prima secundă, este fierbinte, iar revărsarea lui pe cer este scurtă ca o aruncare de săgeată. Toamna – se lasă aşteptat, iar mantia lui confluează cu haina pădurilor, livezilor şi viilor.

Răsăritul soarelui este cel mai spectaculos eveniment al naturii, cel mai aşteptat, cel mai iubit. El este simbolul începutului, simbolul speranţei, simbolul noii vieţi…

 

Toamna în pădure

Era într-o vinere de la sfârşitul lui septembrie. Am pornit la drum dis-de-dimineaţă. Ziua se anunţa frumoasă, cu cer senin şi soare cald. Am intrat în crângul de pe Valea Mărului şi, pentru o clipă, am rămas uimiţi de atâta prospeţime, culori şi linişte în jur.

Copacii freamătă în adierea vântului. Hainele lor, care vara au fost verzi, acum sunt cârpite cu frunze oranj, galbene şi ruginii… Unele, atinse de brumă, se desprind de pomi, planează în văzduh sau zac la sol. Doar brazii şi molizii stau nemişcaţi, mândri şi verzi ca odinioară. Dar şi în fiinţa lor se simte un regret după cântăreţii plecaţi, după vizitatorii tot mai puţini şi aroma florilor de vară. Deoarece pădurea este mixtă, vedem aici arbuşti goi de frunze, dar împodobiţi cu salbe de mărgele roşii, galbene, albastre… În jurul lor forfotesc păsările rămase la iernat. Din iarba vestejită îşi arată pălărioarele ciupercile albe, pământii şi roze. Am dorit să stăm la popas, dar am simţit respiraţia rece a pădurii şi am renunţat…

Între timp, soarele s-a cotilit pe jumătate după creasta pădurii. Renunţul la popas n-a schimbat impresiile noastre. Am rămas fermecaţi şi încântaţi de cele văzute. Sentimentele trăite în pădurea de toamnă din preajma oraşului Oneşti ne-au marcat simţitor, fiind ciudate şi contradictorii, cu condimente de alertă şi linişte totodată, de bucurie şi tristeţe mixate, dar atât de plăcute şi calde ca un balzam miraculos, care te cheamă să revii mereu în acest colţişor de rai…

 

„Un pîlc de mesteceni tomnatici îşi aşteaptă poetul…” de Patricia Lungu

Salut! Mă numesc Lungu Patricia, am 12 ani. M-am născut în Republica Moldova, oraşul Chişinău. Sunt în zodia balanţei. Îmi place mult lectura. Cartea mea preferată este „Enigmele” de Daniel Racoviţă. Anotimpul meu preferat este toamna. Sunt o fire visătoare şi îndrăzneaţă. Sunt o fată simplă, dar cu ambiţii.

 

Un pîlc de mesteceni tomnatici îşi aşteaptă poetul…

E frig, bate vântul, frunzele cad, soarele-i palid, plouă, e o tristeţe împăciuitoare…

În toată pădurea nu se mai aude decât foşnetul singurătăţii şi plânsetul în surdină al mestecenilor. Plâng că nu mai pot vorbi între ei prin foşnet verde şi viril, că nu-şi mai alină sufletele sub tril de păsărele, că le pleacă copiii într-o ţară necunoscută şi nu se vor mai întoarce niciodată, că nu mai aud zâmbete de copii veseli… Toată pădurea e cuprinsă doar de gânduri armonioase şi plutitoare…

A venit frigul, pădurea e într-o amorţire senină, doar un scriitor singuratic şi meditativ îi mai ţine isonul… Încetul cu încetul adoarme toată natura ca să se trezească la primăvară, să aibă ce-şi povesti: o iarnă întreagă vor visa mult şi frumos poveşti cu zâne şi Feţi-Frumoşi, care le vor mângâia tulpina şi le vor destăinui dragostea şi dorul lor fierbinte. Şi doar omul penei le mai simte suflul rar şi sacadat…

Mama

M-a îngrijit ca pe o floare,

Mă iubeşte ca pe un înger,

Mă cuprinde ca pe un soare,

M-a născut din iubire,

M-a crescut cu curaj,

Mi-a dedicat cel mai dulce zâmbet

Şi cea mai fină şi delicată viaţă…

 

Profesorii

Au sufletul ca o stea mereu strălucitoare,

O grijă de tot  ce e viu – nemărginită,

O limbă sfântă,

O viaţă grea…

Cele mai dumnezeieşti fiinţe

Pe care nu le compari cu nimeni…

Ochii fiecăruia au ceva deosebit:

Cei verzi îmi dau speranţă,

Cei căprui îmi spun: „ai încredere”,

Cei cafenii şoptesc: „ai curaj”,

Cei albaştri să fiu mereu sinceră…

Sufletul lor e deschis spre miracole,

Ar spune multe, însă ne iartă,

Vocile gingaşe mă fac să păşesc înainte,

Să uit de cele rele,

Să ştiu numai de bine…

Un idiom prea complicat,

Care cuprinde vocabule sfinte,

Ce sunând inspiră adoraţie,

Ce alină la tristeţe

Şi dau mereu tot ce au mai bun!

 

„Dacă aş fi…” de Vladimir Ţurcanu

Mă numesc Vladimir, îmi fac studiile la liceul „Litterarum”, în clasa a IV-a „L”. Eu sunt roua dimineţii ce poartă aurul curat al razelor de soare. Cel mai mult, eu am nevoie de afecţiune, de mângâiere şi de dragoste. Câteodată, sunt vesel ca vremea cea bună, iar alteori, sunt năzbâtios ca vântul cel ştrengar. Îmi place să mă aflu în preajma profesoarei mele înţelegătoare, ocrotitoare şi înţelepte, să-mi împărtăşesc aventurile cu colegii mei dragi, iscusiţi şi perseverenţi. Şcoala mea este un castel al înţelepciunii, o comoară de cunoştinţe şi un diamant al comportamentului.

Dacă aş fi…

Dacă aş fi eu Dumnezeu,

Aş vedea pământul meu

Fără nici un păcat

Că doar eu l-am creat!

Dacă aş fi eu Dumnezeu

Aş simţi miros mereu:

Aroma florilor de vară,

Mireasma codrilor cea rară!

Dacă aş fi eu Dumnezeu

Aş auzi pământul meu:

Şoapta izvoarelor

Şi doinele ciobenilor.

Dacă aş fi eu Dumnezeu

Aş simţi eu tot mereu,

Aş crea o lume bună,

Fără lacrimi şi minciună.

Dacă aş fi eu Dumnezeu

Aş gusta amarul tău,

L-aş schimba în fericire,

Pace, dragoste, iubire!

 

Prima zi de iarnă

S-a lăsat iarna… Respiraţia se întrerupe în invizibile cristale, din cauza crivăţului drastic ce mătură cu aripa-i câmpii întinse, păduri singuratice, oraşe şi sate somnoroase. Copacii grei de promoroacă îndură bolţi albe cu peşteri luminoase pline de nori cristalini ce plutesc deasupra. Fiecare fereastră este împodobită cu poemele şi picturile împăratului Frig, ce îşi schimbă vocaţiile: ba e pictor, ba e scriitor-poet.

Crăiasa Iarnă îşi schimbă imaginea des. O dată, ea ni se iveşte cu vânturi în chip de cai ce nechează şi strănută cu omăt şi viscol. La trecerea acestora se aude trosnetul crengilor copacilor goi, prădaţi, ce îşi întind jalnic braţele despuiate spre cer. Dar de văzut nu-i vede nimeni, căci vălul de promoroacă al Iernii e destul de adânc.

Alteori, iarna se iveşte cu chipul unei bătrâne cu părul sur, cu faţa plină de riduri, ce suflă în pumnii reci, scoţând pâclă pe poteci, destrămând neguri vinete de scamă pe fundul văilor şi al câmpiilor. Înălţând spre cer o mână, doamna gerului bătrână, încruntată, blestemând, lasă în urma ei promoroacă şi polei, cernând norii de zăpadă. Din porunca ei, argintul luciu se aşterne peste întinderile tuturor ţărilor ce se află sub domnia ei.

Câteodată, vremea rea se mai potoleşte şi iarna se preschimbă într-o tânără misterioasă înveşmântată într-o rochie albă cu trene de ninsori ce anină flori de marmură. Pe copacii dezgoliţi atârnă ghirlande de buchete, ce tremură-n lumină, iar drumurile le împodobeşte cu petale de trandafiri albi, făcând cinstea mirelui său, Ger. Sărutul Iernii cu Gerul se transformă într-un roi uşor de fluturi-fulguşori. Troienele de omăt parcă sunt martorii reci la nunta miresei Iarna şi a mirelui Ger sub acoperişul ceţii şi al nopţilor de smoală.

Luna lor de miere durează nouăzeci de zile pline de amor rece ca gheaţa…

 

Colecţia RÎSUL LUMII

1. Clements, Toby. Codul Da Vino / Toby Clements; trad.: Sanda Aronescu. – Bucureşti: Ed. Humanitas, 2007. – 205 p.

Romanul Codul Da Vino este o băşcălie englezească la adresa omniprezentului Cod al lui Da Vinci scris de Dan Brown. Autorul porneşte de la o imagine clasică a romanului poliţist: cea a cadvrului din bibliotecă. Aplecarea spre pastişă , specularea mustoasă a clişeelor de gen, comical de situaţie şi ritmul viu al povestirii sunt elementele care  fac din Toby Clemants un autor uşor de citit, iar din cărţile lui prilejuri de relaxare. Personajele au nişte nume conspirative de tot rîsul: Bufniţă Cafenie, Prezervativ, Nevăstuică, iar marile secrete par sminteli de tot rîsul: James Joyce a fost femeie, Virginia Woolf bărbat, iar Beethoven a scris trei simfonii – Eroica, Pastorala şi A Noua. Spectacolul parodic e la el acasă, iar Toby Clements se simte minunat cînd persiflează. Şi un ultim  secret răscolitor: Codul Da vino a apărut fără aprobarea lui Dan Brown.

Fischer, Tibor. La genunchiul broaştei / Tibor Fischer; trad.: Irina Negrea. – Bucureşti: Ed. Humanitas, 2008. – 305 p.

Nu-I deloc simplu să scrii pe tonuri vesele despre anii cincizeci în Ungaria. Tibor Fischer o face din perspectivele  unui tînăr baschetbalist care deschide ochii într-o lume anapoda. Gyiri Fischer şi prietenul lui, Pataki, descoperă deliciile propagandei de partid, farmecul muncii într-o întreprindere comunistă, valul polar adus de sovietici la invazie şi tehnica potemkiniadelor duse la perfecţiune. Însă  autorul preferă registrul comic şi transformă totul în caricatură. La genunchiul broaştei e un roman în care personaje groteşti, flaşnetari de partid, şmecheri năvalnici, trişori intratabili şi gorile cu suflet de mărimea pumnului populează o galerie greu de uitat. O galerie unde minciuna înfloreşte la tot pasul, iar adevărul e suit în dubă şi dus la groapa de gunoi.

Fischer, Tibor. N-o citi dacă eşti prost / Tibor Fischer; trad.: Sanda Aronescu. – Bucureşti: Ed. Humanitas, 2007. – 251 p.

Manifest pentru literatura adevărată, culegerea de povestiri a lui Tibor Fischer este o reuşită a genului parodic. Irevenţios şi sarcastic, iconoclast şi acid, Fischer crează personaje greu de uitat şi le pune în situaţii greu de conceput. Din Londra pe Coasta de Azur şi dintr-o închisoare din Brixton într-o librărie germană, eroii lui compun o galerie bizară şi vorbesc despre o lume în care smintirea pare fapt divers.  N-o citi dacă eşti prost cuprinde şapte texte dense, hazlii şi isteţe. Inventiv, truculent, anarhic şi meşter în ale umorului absurd, Tibor Fischer este un autor citit cu desfătare, dar şi cu ridicări de sprîncene.

Paraschivescu, Radu. Balul fantomelor / Radu Paraschivescu. – Bucureşti: Ed. Humanitas, 2009. – 307 p.

Lucrarea este o farsă din vremea de început a traficului de droguri  din România în care se pastişează deopotrivă reţetele thrillerelor de doi bani şi ONG-urile cu gesticulaţie ineficientă şi apetit bugetivor. Virgil Mihalcea, professor  de istoria literaturii universale la un liceu bucureştean din anii nouăzeci, trăieşte fără o agendă anume. Elevii rîd de el, colegii îl prives de sus, iar directorul l-ar vrea pe făraş. Această existenţă cenuşie se coloreză violent cînd în garsoniera şi în viaţa lui Mihalcea pătrunde Carla Bracci, o tînără cu aptitudini de maseuză şi fizic de iepuraş Playboy. Schimbarea e bruscă şi totală. În jurul lui Mihalcea încep să crească mafioţi cu acoperire diplomatică, lichidatori sadici, dealeri hârşiţi, poliţişti cu agendă dublă. Totul se transformă într-un perpetuu joc de măşti în care situaţiile basculează neaşteptat.

Paraschivescu, Radu. Ghidul nesimţitului / Radu Paraschivescu. – Bucureşti: Ed. Humanitas, 2008. –189 p.

Este o monografie despre nesimţire. Nesimţirea este un virus redutabil, cu instalare rapidă şi efecte demolatoare. Radu Paraschivescu a scris o carte tristă dar plină cu umor.  Nesimţitul nu are un cod de reguli, dar se comportă ca şi cum l-ar avea. E invaziv pînă la ubicuitate, pisălog pînă la nevroză şi vociferant pînă la delir. Îl vezi unde nu te aştepţi, îl auzi peste tot, îl adulmeci la fiecare colţ de stradă şi pe fiecare culoar de vagon. Însă nici el nu deţine toate pîrghiile meşteşugului. E imperfect şi are nevoie de îndrumări. Exact asta face Ghidul nesimţitului – furnizează reglaje necesare celor ispitiţi de performanţa în domeniu. Sigur, miza lui formativă şi informativă e o glumă. Cartea vrea în primul rînd să amuze. Numai că în spatele tonului ironic răsar fapte, întîmplări şi buclucuri de care foarte mulţi dintre noi au avut parte. Şi peste care nu au putut trece doar cu un duş, o casetă cu muzică de relaxare sau o înjurătură bine ţintită.

Paraschivescu, Radu. Mi-e rău la cap, mă doare mintea / Radu Paraschivescu. – Bucureşti: Ed. Humanitas, 2008. – 164 p.

Rar trece o zi fără să auzi o vedetă a tranzacţiei rostind o gogomănie. Vorbitorii arenei naţionale se pronunţă indiferent de temă, anotimp sau stare de spirit. Unii stîlcesc cuvinte, alţii idei, unii filosofează tînjind după admiraţia celor din jur, alţii îşi rostesc mesajele cu încruntare. Radu Paraschivescu a strîns o recoltă “ bogată” din muzică şi din televiziune, din fotbal şi din politică, din sănătate şi din literatură, din sfera afacerilor şi a relaţiilor de cuplu. La fel ca în clasamentele muzicale, publicul are ocazia să admire evoluţia starurilor în ascensiune, dar şi stabilitatea dezinvoltă a consacraţilor. Volumul se încheie cu un capitol rezervat vorbelor de duh autentice. E totuşi consolator să ştii că există încă şi practicanţi ai umorului voluntar.

Pleşu, Andrei. Comedii la porţile Orientului / Andrei Pleşu. – Bucureşti: Ed. Humanitas, 2008. – 253 p.

Sunt cele mai mustoase şi mai amuzante texte pe care le-a scris autorul din 1990 încoace. Un volum de gală ce se caracterizează prin: umor tonic, haz vehement, vervă cotropitoare, limbaj luxuriant, şi un farmec al lecturii ce nu se obţine din dicţionare şi compendii. Rostul lui este să ne binedispună şi să ne reconecteze la literatura  pură. Andrei Pleşu descrie o Românie fără fard, dezbrăcată de sclipici şi livrată cu toate scrântelile, ezitările, boacănele, excesele şi abdicările ei postdecembriste. O Românie haotică şi delirantă, ambiguă şi abruptă, hazlie şi inconsecventă. Un spaţiu al candorilor şi al conivenţelor, al farafastîcului pompos şi al formei fără fond.

Roy, Cmilien. Arta de a respinge un roman / Camilien Roy; trad.: Nicolae Baltă. – Bucureşti: Ed. Humanitas, 2009. – 171 p.

Este o colecţie de nouzeci şi nouă de scrisori care impresionează prin vervă parodică şi umor. Camilien Roy îl scoate în evidenţă pe editor şi ni-l arată în tot ce are mai antipatic. Scufundător de speranţe, torpilor de iluzii, distrugător cu rază mare de acţiune, acest personaj năpădit de manuscrise şi-a fabricat cu timpul un repertoriu variat al refuzurilor. În cartea aceasta găsiţi 99 de forme de a spune “nu” unor oameni care aşteaptă cu sufletul în palmă un “da”. Respingerea unei propuneri de publicare poate îmbrăca forme năstruşnice, de la delirul incontinent la pompoşenia dizgraţioasă, de la sictireala scurtă la criza de isterie şi de la regretul mămos la replierea strategică. Însă nu ştim la sigur dacă respingerea unui roman e cu adevărat o artă.

Sadler, Machael. Un englez la Paris / Machael Sadler; trad.: Ruxandra Ana. – Bucureşti: Ed. Humanitas, 2010. – 228 p.

Un englez la Paris este primul volum al unei trilogii din care fac parte Un englez la ţară şi Un englez amorezat.

Autorul scrie despre o lume agitată, pestriţă, dar în fond încîntătoare. E lumea băcanilor complici, a dentiştilor fascinaţi de meserie, a neorevoluţionarilor febrili şi cîrcotaşi, a doamnelor şic. Ce speră un englez evadat din ceaţă să găsească în Franţa? Bucuria de a trăi şi plăcerea amorului. Eroul joacă într-o spumosă comedie a inadecvării. Scorţos cînd lumea e distinsă, ponderant cînd totul în jur invită la frivolitate, meditat la „ catehismul preludiului” de doctorande în flirt, el are totuşi norocul să oprescă de fiecare dată oiştea la doi centimetri de gard.

Listă bibliografică “Ştiinţa şi tehnologia calculatoarelor”

Biblioteca  şi-a propus ca în anul 2011 să promoveze colecţia de carte din domeniul Ştiinţei şi tehnologiei calculatoarelor de care dispune. Pentru a completa lacunele şi a vă oferi o bază solidă de cunoştinţe privind evoluţia calculatoarelor, părţile lor componente şi modul lor de utilizare în ziua de azi, vă oferim această listă bibliografică. Lista este destinată elevilor, liceenilor, studenţilor, profesorilor din instituţiile de învăţămînt tuturor celor care doresc să se iniţieze sau să se perfecţioneze în utilizarea caculatoarelor.

Acu, Călin Ioan. Optimizarea paginilor Web / Călin Ioan Acu. – Iaşi: Ed. Polirom, 2003. – 325 p.

Adair King, Julie. Fotografia digitală pentru… amici / Julie Adair King. – Bucureşti: Ed. Tehnică, 2001. – 328 p.

Andraş, Florin Sorin. Ghid de iniţiere în informatică / Florin Sorin Andraş. – Cluj-Napoca: Ed. Dacia, 2001. – 112 p.

Bâscă, Octavian. Baze de date / Octavian Bâscă. – Bucureşti: Editura All, 1997. – 189 p.

Bocu, Dorin. Introducere în programarea calculatoarelor utilizînd programul Pascal / Dorin Bocu. – Cluj-Napoca: Ed. Albastră, 2001. – 222 p.

Bremner, Lynn M. Intranet: mică enciclopedie / Linn M. Bremner. – Bucureşti: Ed. All Educaţional, 1997. – 466 p.

Bucerzan, Dominic. Lecţii de utilizare a calculatoarelor / Dominic Bucerzan, Ana Vulpe. – Cluj-Napoca: Ed. Albastră, 2001. – 278 p.

Cerchez, Emanuela. PC pas cu pas / Emanuela Cerchez. – Iaşi: Ed. Polirom, 2001. – 288 p.

Cerchez, Emanuela. Programarea în limbajul C/C++pentru liceu / Emanuela Cerchez, Marinel Şerban. – Iaşi: Ed. Polirom, 2006. – 292 p. (Vol. 3).

Cocan, Moise. Bazele matematice ale sistemelor de calcul / Moise Cocan. – Cluj-Napoca: Ed. Albastră, 2000. – 412 p.

Collin, Simon. Dicţionar de multimedia englez-român / Simon Collin. – Bucureşti: Ed. Universal Dalsi, 2001. – 300 p.

Connolly, Thomas. Baze de date / Thomas Connolly, Carolyn Begg; trad: Simona Preda, Titi Preda. – Bucureşti: Ed. Teora, 2001. – 1039 p.

Courter, Gini. Ghidul dumneavoastră în lumea calculatoarelor / Gini Couter. – Bucureşti: Ed. ALL Educaţional, 1998. – 310 p.

Curteanu, Silvia. PC ghid de utilizare / Silvia Curteanu. – Iaşi: Ed. Polirom, 2001. – 240 p.

Darnell, Rick. Totul despre HTML 4 / Rick Darnell; trad: Liviu Crăciun, Alexandru Dona. – Bucureşti: Ed. Teora, 2001. – 1007 p.

Dicţionar de calculatoare. – Bucureşti: Ed. Teora, 2001. – 568 p.

Florescu, Vasile. Bazele informaticii din perspectiva Utilizatorului Final / Vasile Florescu, Cosmin-Petronel Amza. – Bucureşti: Ed. Rolcris, 2001

Fotache, Doina. Groupware: Metode, tehnici şi tehnologii pentru grupuri de lucru / Doina Fotache. – Iaşi: Ed. Polirom, 2002. – 213 p.

Gookin, Dan. Cum să cumperi un calculator pentru…amici / Dan Gookin. – Bucureşti: Ed. Tehnică, 2001. – 276 p.

Gugoiu, Teodoru. HTML prin exemple / Teodoru Gugoiu. – Bucureşti: Ed. Teora, 2001. – 175 p.

Homorodean, Marcel Andrei. Internet şi pagini Web / Marcel Andrei Homorodean, Irina Iosupescu. – Bucureşti: Ed. Niculescu, 2001. – 192 p.

Hullis, Daniel W. Maşina care gîndeşte. Cum funcţionează calculatoarele / Daniel W. Hullis.  – Bucureşti: Ed. Humanitas, 2000. – 189 p.

Kraynak, Joe. Internet în imagini / Joe Kraynak. – Bucureşti: Ed. Teora, 2000. – 232 p.

Manual de utilizare a internetului. – Ed. a 2-a. – Ch.: Centrul Independent de Jurnalism, 2006. – 100 p.

Năftănăilă, Ion. Dicţionar de Internet şi telecomunicaţii englez-francez-român / Ion Năftănăilă. – Bucureşti: Ed. Tehnică, 2000. – 863 p.

Norton, Peter. PC totul despre calculatoare personale / Peter Norton. – Bucureşti: Ed. Teora, 2000. – 568 p.

Norton, Peter. Reţele de calculatoare / Peter Norton. – Bucureşti: Ed. Teora, 2000. – 520 p.

Pătruţ, Bogdan. Internet pentru începători / Bogdan Pătruţ. – Bucureşti: Editura Teora, 2001. – 150 p.

Penrose, Roger. Mintea noastră… cea de toate zilele: despre gîndire, fizică şi calculatoare / Roger Penrose. – Bucureşti: Ed. Tehnică, 2001. – 503 p.

Perry, Greg. Iniţiere în programarea calculatoarelor / Greg Perry. – Bucureşti: Ed. Teora, 1999. – 430 p.

Snell, Ned. Crearea paginilor Web / Ned Snell. – Bucureşti: Ed. Teora, 2001. – 343 p.

Tanasă, Ştefan. Java de la 0 la expert / Ştefan Tanasă, Cristian Olaru. – Iaşi: Ed. Polirom, 2003. – 838 p.

Taylor, Shirley. E-mailul  – codul bunelor maniere / Shirley Taylor; trad.: Graal Soft. – Bucureşti: Ed. Litera Internaţional, 2010. – 182 p.

Wempen, Faithe. Microsoft Windows Me / Faithe Wempen. – Bcureşti: Ed. Teora, 2001. – 504 p.

Woodcock, JoAnne. PC pentru începători / JoAnne Wooedcock. – Bucureşti: ED. Teora, 2001. – 224 p.

Viney, David. Cum să ajungi în top pe Google: tehnici de optimizare pentru motoarele de căutare / David Viney; trad.: Mihai-Dan Pavelescu. – Bucureşti: Ed. Meteor Press, 2009. – 256 p.

Zahan, Sorina. Telefonia digitală în reţelele de telecomunicaţii : acces, transport, gestiune / Sorina Zahan. – Cluj-Napoca: Ed. Albastră, 2000. – 265 p.