Mă numesc Sucri Dragoş şi am 9 ani. Sunt elev în clasa a 3-a la liceul „Litterarum”. Şcoala îmi este a doua familie: cu toţi colegii şi profesorii mei. Este activitatea mea de zi cu zi. Şcoala, pentru mine înseamnă, aşa cum spunea Al. Odobescu, trei lucruri deodată: o casă, o carte, un dascăl. Îmi place mult să citesc şi, de aceea, merg des pe la biblioteci. Acum citesc cartea „Comoara din lacul de argint” de Karl May. Sunt încântat de limbile străine, de televizor, ador să desenez, să modelez şi să mă distrez cu animalul meu de companie Paco. Sunt o fire sociabilă, de aceea am mulţi prieteni. Prefer să fac ciclism, să joc fotbal şi baschet cu amicii mei. Îmi iubesc casa, îmi cinstesc părinţii, vorbesc cât mai frumos limba şi cresc mare ca să pot fi de folos ţării! Ţara suntem noi toţi: mama, tata, bunica, bunelul, profesorii şi colegii mei, liceul „Litterarum”…
Ţărişoara mea
Tu, ţara mea, cu râuri cristaline,
Câmpii de aur, soare şi verdeaţă…
Dintre multele ţări din lume cea mai splendidă este ţara mea – meleagul meu ca-n poveste, Moldova.
Moldova este ţara lui Dragoş Vodă şi a lui Ştefan cel Mare, a lui Grigore Vieru, a mamei şi a tatălui meu, a mea şi a tuturor. Cel mai duios cânt şi cel mai frumos pământ este ţara mea. De la Nord spre Sud, ţărişoara mea este străbătută de apele cristaline ale Nistrului, care poartă pe spate doinele străbune. Pe meleagul meu găseşti mănăstiri rupestre şi cetăţi care ascund istoria neamului noastru. Pe lângă cetăţi şi mănăstiri, Codrii Orheiului sunt şi ei mândria noastră. Să călătoreşti prin ţara noastră înseamnă să-i admiri livezile roditoare şi bogate, stejarii falnici ce freamătă în vânt, lanurile aurii şi mănoase, imaşurile întinse…
Ţara mea este locul în care soarele străluceşte mai puternic, luna îţi veghează somnul împreună cu micii greieraşi şi broscuţe verzi ascunse prin stufăriş, frunzele-ţi vorbesc în şoaptă şi florile au culori mai vii… Ea este frumoasă şi admirabilă în toate anotimpurile. Slăvită să fii în veci, Moldova!
Iarna cea frumoasă
Afară ninge ca-n poveşti. Crăiasa Iarnă a sosit pe meleagurile noastre cu mantia ei argintie. Încălţată cu papuci moi, ea îmbracă pomii în cojoc de nea şi promoroacă. Câmpul e alb. Pădurea e albă. Fluturaşii de argint ce zboară pe aripile nevăzute ale vântului, cad din cer ca nişte mărgăritare. Văzduhul scărmănat îndeamnă steluţele albe şi moi la dans. Ca o prinţesă de basm, natura a îmbrăcat hainele ei de gală. Din când în când, sub adierea unui vântişor, copacii îşi scutură coama albă şi strălucitoare.
Printre fulgii catifelaţi de zăpadă se aud glasuri vesele de copii, care se zbenguie bucuroşi la venirea iernii. Paşii lor micuţi lasă urme adânci, care îndată sunt acoperite cu alţi fulgi, mai măşcaţi şi mai gingaşi.
Zarvă şi veselie multă se aude şi la derdeluş. Pe sănii, înfofoliţi şi cu obrăjorii rumeni, copiii întâmpină cu dârzenie frigul de afară. Unele săniuţe lunecă şi se pierd în zare, iar la scurt timp, alte sănii cu copii la fel de veseli îşi fac apariţia.
Nu departe de derdeluş, printre chicoteli, o gloată de copii rostogolesc bulgări de zăpadă din ce în ce mai mari. După ce bulgării ajung la mărimea dorită, copiii îi pun unii peste alţii. Apoi adaugă un morcov în loc de nas, nişte cărbuni drept nasturi, o oală pe post de căciulă şi un şal. Pe loc, omuleţul de zăpadă prinde viaţă.
Iarna cu mantia ei argintie, cu fluturaşii ei strălucitori, cu brăduţii gătiţi cu beteală, cu mirosul de scorţişoară şi cozonaci, cu argintiii clopoţei ce vestesc Naşterea lui Iisus, trece în caleşti de vijelii şi este aşteptată de fiecare dată cu aceeaşi bucurie. Este anotimpul colindelor, viselor, împlinirilor şi al lui Moş Crăciun. Ce frumoasă e iarna!
Vara
A venit şi vara bună,
Galben, galben spicul sună!
A sosit anotimpul vara, fiica cea mai strălucitoare a bătrânului an. Tărcată şi pepenoasă, ea are gene de mărar, ochii de muştar şi obrajii de caisă.
Cerul e albastru ca floarea de nu-mă-uita. Soarele îşi trimite cu dărnicie razele sale fierbinţi. Văzduhul miroase a ierburi şi frunze proaspete. Natura e plină de culoare: pomii sunt în straie de sărbătoare, livezile sunt scăldate în soare, florile multicolore sunt pline de parfum şi holdele sunt asemănătoare unor întinderi de aur.
Vara se coc cele mai gustoase fructe: cireşele şi vişinele, piersicile şi caisele, căpşunele şi zmeura. Gâzele şi gândăceii zburdă printre firicele de iarbă verde şi mustoasă. Furnicuţele cele hărnicuţe îşi adună hrană în muşuroaie. Fluturii şi albinele zboară din floare în floare şi culeg nectarul florilor.
Eu ador vara pentru soarele ei arzător, miresmele-i dulci, florile de paradis, fructele ei delicioase, livezile-i îmbelşugate, pajiştile odihnitoare, cântecele greierilor şi broscuţelor, spicul ei galben ca ceara şi pentru vacanţa mare.