Parcă mai ieri boboceii din clasa I pentru prima dată au păşit pragul şcolii şi îngesuindu-se aşteptau să primească în dar primul lor manual – abecedarul, dar iată că prea repede a sosit timpul cînd trebuie să-i spună „Adio”, să-şi ia rămas bun de la paginile cu litere. Acest moment este mult aşteptat de elevii clasei I de la Şcoala Primară Nr. 88 din sectorul Centru, planificat pentru acest sfîrşit de martie. Ca să se generalizeze cele studiate şi mai ales deoarece au mai descoperit copiii zilele acestea că există un Titus Ştirbu care are poezii despre fiecare literă şi chiar despre fiecare cifră şi-au dorit să-l cunoască, să asculte din poeziile lui. Colaboratorii bibliotecii „Maramureş ” au hotărît să organizeze o întîlnire a copiilor cu scriitorul, şi, cum autorul a fost de acord, iar elevii de la şcoala Nr.88 sunt prieteni buni cu cartea, nu au aşteptat o aniversare ori o altă dată din biografia scriitorului şi întîlnirea a avut loc.
Titus Ştirbu, scriitor şi parodist cu haz, a dăruit elevilor o sărbătoare, din primele clipe venind cu glume şi ghiduşii. Întrebînd ce clasă sunt, le-a spus că el în clasa I nu a fost, ci a trecut direct în clasa a II, ceea ce elevii nu au crezut, poate doar cîţiva, a fost desigur o glumă. E interesant modul ales de scriitor pentru a se prezenta.
„Dragii mei sunt foarte multe profesii cum ar fi profesia de învăţător, medic, educator, bibliotecar, etc, cum au, bunăoară, şi părinţii voştri, au un serviciu, o îndeletnicire, o ocupaţie. Există oameni care scriu cărţi. Uite toate cărţile acestea au un autor, sunt scrise de cineva. În Moldova există mulţi scriitori care scriu cărţi pentru copiii de vîrsta voastră. Iată eu sunt un aşa scriitor, am scris 33 de cărţi, adresate cititorului de la grădiniţă şi din clasele primare. Cu părere de rău în biblioteci veţi găsi doar 2/3 cărţi, căci aşa e în ţara noastră, fiecare scriitor îşi publică cu puterile proprii cărţile, iar în biblioteci ajung puţine, unele donate de scriitor.”
Scriitorul şi-a prezentat rînd pe rînd cărţile: Pomul cu litere, ABC, Sub o geană de pădure, Omul casă-şi construieşte, Iăpuraşul leneş, Vreau să fiu pasăre vorbind despre fiecare, ca despre copii săi şi lecturîndu-le poiezii şi povestiri, toate scrise cu suflet, captivant,cu dragoste de tot ce ne înconjoară şi pe un ton glumeţ. Scrie despre om, floare, pasăre, animal, arbore,muncă sau joacă, despre tot ce este legat de frumoasa lume a copilăriei. Vorbind despre eroii mult îndrăgiţi de copii Păcală şi Tîndală, autorul a propus copiilor să asculte o poezie despre Păcală, dar nu a reuşit să citească decît primul vers că a fost întrerupt de un elev, care şi-a exprimat dorinţa să o recite el, deoarece special pentru întîlnire a pregătit-o. Titus Ştirbu a fost desigur impresionat şi a oferit cuvîntul copiilor, fiecare recitînd din versurile scriitorului. A fost o bucurie pentru scriitor să afle că elevilor le plac poeziile lui, le-a spus că le scrie cu grijă anume pentru ei şi i-a îndemnat să înveţe bine limba română, să o vorbească corect. Scriitorul a aflat de la unul din copii că ar fi fost coleg de universitate cu bunica lui, de la care ar fi vrut să afle şi cine este bunica, dar copiii sunt copii, cunosc doar prenumele bunicilor. Un alt elev i-a împărtăşit că are bunici în satul Cenuşa, Floreşti, satul de baştină al scriitorului, dar şi acesta le ştie doar prenumele. Au aflat elevii multe de la scriitor, cum îşi scrie poeziile, cum găseşte rimele şi că îşi iubeşte cărţile pe toate deopotrivă şi nu ar putea spune care îi este mai dragă.
Ca fiecare om, a fost şi Titus Ştirbu copil şi a făcut pozne în copilărie, şi a spus şi el minciunele. Au solicitat elevii ca să le povestească o întîmplare mai haiosă din copilărie.
„Într-o dimineaţă de vară, îmi dă mama cinci ruble şi mă trimite să cumpăr nişte cireşe din Grădina Boierului, aşa se numea o vale din preajma satului vecin, unde era o livadă de cireşi. Dacă voiai să cumperi cireşe, îi plăteai paznicului şi el îţi indica un copac de unde să culegi.
În livadă era forfotă mare, lumea culegea, se împroşca cu sîmburi, rîdeau şi glumeau…Eu am căutat paznicul şi fiindcă nu l-am găsit, m-am urcat într-un cireş alb şi mi-am umplut o căldăruşă, apoi în unul de cireşe amare şi am umplut-o şi pe cealată şi hai acasă. Cînd să ies din livadă iată şi paznicii:
– Ei, băieţaş, ia stai! De unde eşti?
– Din Cenuşa, zic eu îndesat ca să nu vadă că m-am speriat.
– Şi cine ţi-a dat voie să culegi cireşe?
– Paznicul! zic eu şi mai sigur.
– Care paznic? Noi suntem paznicii.
– Da el a spus că tot îi paznic. Şi i-am dat cinci ruble, pe care mi le-a dat mama să cumpăr cireşe, mi-a arătat copacii din care să culeg.
– Cum arăta el? Se aplecă spre mine unul, intrigat.
– Păi, fac eu, chibzuind ce să spun, arăta aşa cam ca mata de înalt, numai că era în cămaşă roşie şi cu mînecile suflecate.
– Lasă că-l găsim noi acuş, tu megi acasă de du-i mamei cireşele să-ţi facă dulceţi.
Eu am luat-o repejor spre casă, iar mergînd mă gîndeam, că bine am mai născocit-o cu cămaşa roşie – la cules mai toţi bărbaţii erau în cămăşi roşii, ca să nu se vadă petele de cireşe.”
Iată aşa minciunele spunea Titi cel mic, iar cînd s-a făcut nenea Titus, a început să le trecă în cărţile sale, pe care le citesc cu plăcere acum copiii.
Le-au plăcut nespus copiilor glumele domnului scriitor şi l-au invitat să vină la sărbatoarea lor, ca să asculte şi dumnealui din fanteziile şi încercările lor creative.
La rîndul lui autorul le-a mulţumit pentru invitaţie, pentru întîlnirea plăcută şi le-a dăruit cîte o catre, în care a scris cîteva cuvînte pentru fiecare.
BIBLIOTECA MARAMUREȘ 
gy6rgjkl;
ApreciazăApreciază