Lecţie bibliografică: Povestea cărţii sau cine face cărţile

În contextul aderării Republicii Moldova la Procesul de la Bologna au fost stabilite priorităţi clare de asigurare a calităţii sistemului educaţional superior. Elementele principale, de care depinde calitatea procesului de învăţământ, sunt: conţinutul planurilor de învăţăemânt şi ale curriculelor, calitatea infrastructurii, metodica predării, formarea deprinderilor practice, precum şi evaluarea cunoştinţelor. Calitatea cadrelor didactice, a studenţilor şi a elevilor  este fundamentală în sistemul educaţional.

Activitatea structurilor infodocumentare reprezintă, de asemenea, o preocupare majoră pentru comunitatea chişinăuiană. Aceasta se justifică prin faptul, că în calitatea lor de servicii publice, structurile infodocumentare au o contribuţie esenţială la construirea societăţii informaţionale, precum şi la promovarea drepturilor cetăţenilor, la conştientizarea efectelor sociale ale noilor tehnologii, la educaţie, cultură şi protecţia drepturilor de autor.

Cultura informaţională devine condiţia iniţială a profesionalismului specialistului modern: specialistul, format într-un mediu informaţional corespunzător, este puternic intelectual, competent, emancipat.

Este nevoie de extinderea activităţilor în domeniul dezvoltării abilităţilor de informare, deoarece cercetările arată, că, adesea, studenţii părăsesc universităţile fără deprinderile necesare pentru a se descurca într-o societate, bazată pe informaţie.

Dragi colegi aici găsiţi scenariul lecţiei bibliografice „Povestea cărţii sau cine face cărţile”.

Sper să vă fie un bun exemplu-instrument de lucru.

 

 

 

 

 

Cu respect Cristina Mamaiscaia,

director Biblioteca „Maramureş”

Joc intelectual: Punguţa fermecată

 Omul nu este întreg decît atunci cînd se joacă scria F. Schiller.

Într-o primă viziune, jocurile de faţă prezintă o versiune din multiple posibilităţi de valorificare  a jocului. Acest joc propune să valorifice activitatea, cultura, acţiunea, gîndirea copiilor, să dezvolte  atitudini, mentalităţi, comportamente, astfel încît copiii să devină coautorii propriei formări. Dezvoltarea totală a personalităţii copilului nu se mai axează pe un demers de acumulare, care îl oboseşte pe copil, ci reprezintă o organizare strategică, în care copilul este pus în valoare prin propria sa acţiune, prin propria sa participare, prin propria sa “facere ” – a jocului.

Pentru copil aproape orice activitate este joc: “Jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieţii. Jocul este singura atmosferă în care fiinţa sa psihologică poate să respire şi, în consecinţă, poate să acţioneze, tocmai prin joc el ghiceşte şi anticipeazăconduitele superioare”, consideră Ed. Claparede.

A ne întreba de ce se joacă copilul, înseamnă a ne întreba  de ce este copil. Despre un copil nu se poate spune că “el creşte” şi atît; trebuie să spunem că structura sa  particulară, traduce în fapte potenţiale virtuale care apar succesiv la suprafaţa fiinţei sale, le asimilează, le dezvoltă, le îmbină, şi le complică, îşi coordonează fiinţa şi îi dă vigoare.

Jocul Punguţa fermecată organizat la grădiniza nr. 156 la data de 7 aprilie a avut ca scop completarea vocabularului copiilor, obişnuirea copiilor să destingă obiectele după anumite caracteristici.

Desfăşurarea: Pe o masă se află mai multe obiecte. La început se iniţiază o convorbire despre mărime, formă, culoare. Conducătorul numeşte obiectele respective, iar apoi cîţiva copii repetă aceste denumiri. În continuare,  se pun cîteva obiecte într-o punguţă colorată. Se invită cîte un copil la masă. Mai întîi i se propune să privească atent la obiectele rămase pe masă. Apoi, observînd ce obiecte au dispărut, elevul introduce mîna în punguţă şi pipăie un singur obiect. Îl numeşte, apoi îl caracterizează (mărimea, forma, culoarea, la ce se foloseşte). Dacă l-a caracterizat corect, are dreptul să-l scoată din săculeţ. Cîştigă acel copil care va da mai multe răspunsuri corecte şi complete. Jocul poate fi treptat complicat, punîndu-se mai multe obiecte. El va continua pînă sunt caracterizate toate obiectele. La sfîrşit,  conducătorul menţionează răspunsurile bune ale elevilor, atragînd atenţia asupra răspunsurilor incorecte.

 Un alt joc interesant la care copii au rămas profund impresionaţi este Mai spune ceva!

Scopul: Acest joc este de a completa vocabularul copiilului, formarea compentenţelor de a dezvolta propoziţii simple.

Desfăşurarea: Conducătorul rosteşte un cuvînt. Apoi cere elevilor să adauge alt cuvînt, astfel să alcătuiască o propoziţie. În continuare, folosind comanda: „Mai spune ceva!”, se adaugă un cuvînt, dezvoltînd propoziţia. Jocul se opreşte în momentul în care elevii nu mai au nimic de completat. Conducătorul sau un elev pronunţă un cuvînt nou, procedînd la fel. Jocul se desfîşoară în formă de competiţie între rîndurile de  copii. Dacă un copil nu reuşeşte să dezvolte suficient propoziţia, se apelează la urmatorul copil altui rînd, aceştia primind un punct în plus.

Exemplu:

Conducătorul: Elev

Primul elev: Elevul învaţă

Conducătorul: Mai spune ceva!

Al doilea elev: Elevul harnic învaţă

Conducătorul:Mai spune ceva!

Al treile aelev:  Elevul harnic învaţă bine.

Conducătorul: Mai spune ceva.

Al patrulea elev: Elevul harnic învaţă bine lecţia.

Aşadar, scopul nostrum a fost cu suces realizat: am contribuit la dezvoltarea funcţiilor latente, descoperind astfel că fiinţa cea mai bine înzestrată fiind aceea care se joacă cel mai mult.

Dragi prieteni nu uitaţi: În copilărie jocul duce la antrenarea funcţiilor fiziologice şi a celor psihice. Astăzi a devenit un fapt banal semnalarea rolului capital al jocului în dezvoltarea  copilului şi chiar a adultului.

Ludmila Izman,

bibliotecară

Anatol Moraru și Turnătorul de medalii: atitudini și aprecieri în cadrul Cenaclului literar „Magia Cuvîntului”

A fi scriitor înseamnă a fi cunoscut de un număr mare de persoane prin bogăția ficțională pe care o poți transpune în creație, a fi profesor înseamnă a ști să faci ca discipolii tăi să înțeleagă adevărata valoare a științei, a fi critic literar înseamnă a conștientiza faptul că arta literaturii este indispensabilă de om și trebuie să o posede fie la un nivel mai dezvoltat, fie la un nivel mai scăzut  fiecare. Un om care întrunește toate aceste calități este Anatol Moraru, scriitor, critic literar, profesor universitar, în fine, om care știe să cultive frumosul în rîndul întregii societăți.

Profesorul bălțean în 2008 își scoate de sub tipar romanul Turnătorul de medalii, roman în care reflectă viața studențească a Facultății de Litere a Universității de la Bălți, adunată din propiii săi ani de studenție, dar și din mai multe generații de studenți.

La 5 aprilie A. Moraru vine la Chișinău pentru a face o prezentare a acestui roman unui grup mare de studenți de la Universitatea de Stat din Moldova, Universitatea de Stat din Tiraspol și Universitatea Pedabogică “Ion Creangă”. Evenimentul a avut loc  în incinta bibliotecii „Maramureş” în cadrul Cenaclului literar „Magia Cuvîntului”. Studenții profund impresionați de lectura totală sau, din lipsă de timp, parțială a romanului, au întreținut o discuție interactivă cu domnul Moraru, astfel încît au aflat istoria apariției, scrierii și de unde a fost inspirat acest roman. Intrigant și surprinzător a fost răspunsul la întrebarea: Ce v-a făcut să scrieți acest roman?, la care A. Moraru a răspuns că a scris în urma îndemnului ficei mai mari de a scrie o carte, dar totodată este și rezultatul a o mare ciudă pe care am strîns-o în fibre.

Încadrarea invitaților în discuții a avut loc fluient, astfel încît s-a creat impresia unui scenariu bine întocmit grație moderatoarei Victoria Fonari (doctor conferențiar, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova), dumneaei fiind cea care a făcut sărbătoare din această prezentare de carte prin cunoștințele bogate de care dispune prin analogii, precizări, comentări, exemplificări, și cel mai important prin letura și analiza în profunzime a romanului în cauză, astfel încît să producă efectul unei integrități.

La acestă prezentare de carte studenții noștri au avut posibilitatea de a-l cunoaște pe Anatol Moraru din mai multe perspective. I-au cunoscut  activitatea  de critic literar și modalitatea de a critica prin intermediul doamnei Ana Ghilaș (doctor conferențiar, USM), care a făcut o deschidere spre discuții, spre cariera unui critic ce merită să fie apreciat și respectat la cea mai înaltă valoare. Astfel s-a făcut o incursiune în opera lui Moraru ca mai apoi poetul, dramaturgul și criticul literar Dumitru Crudu să facă o interpretare a Turnătorului de medalii din optica influienței politice și a comportamentului care în pofida restricțiilor impuse tacit sunt încălcate de către studentul Dorin Pînzaru. O atmosferă deosebită a produs pronunțarea asupra operei a doamnei Nina Corcinschi, doctor conferențiar AȘM, critic literar, care a demonstrat caracterul afectiv al operei, emotivitatea care în pofida indiferenței și dorinței omului de a demonstra că este mai puternic decît împrejurările, totuși cedează emoțiilor dar nu uită de masca hazardului, a ludicului, a persiflării. S-a demonstrat și argumentat intertextul romanului, care este frecvent întîlnit și la diferite niveluri, cu diverse conotații și sugestii, uneori demonstrînd capacitatea studenților de la Litere de a fi cunoscători versați, alteori de a persifla asupra acțiunilor, modului de gîndire contemporan și modului de a acționa.

Desigur că studenții noștri nu au rămas indiferenți în urma lecturii, ei s-au evidențiat nu doar în dialogul: întrebări – răspunsuri, ci au încercat să facă o caracterizare a unor personaje ale romanelor, precum este Dorin Pînzaru, Stelian, au comentat și apreciat relațiile, comportamentul, atitudinile dintre: student-student, student-profesor, personaj-personaj din roman.

Toți cei prezenți la aceast eveniment au concluzionat că Turnătorul de medalii este un roman ce se vrea citit de la sine, el aducînd literaturii basarabene un nou tip de roman, unul modern de care are nevoie societatea noastră, deci această operă este recomandată lecturii, deoarece este o valoare ce merită să fie scoasă în evidență.

Inna Sîtari,

masterandă USM

Ring intelectual Geografia: Legile generale ale naturii.

Curiozitatea ce o inspiră ținuturile îndepărtate, ce se află la sute și chiar mii de kilometri, trezește, mai întotdeauna, dorința de a le cunoaște, de a le vizita. Filiala Maramureș a salutat dorința de a cunoaște organizînd pentru elevii de la Liceul N. Sulac ringul intellectual cu tematica Geografia: Legile generale ale naturii. Prin întrebările selectate am oferit o modalitate plăcută de completare a cunoștințelor în domeniu. Subiectele incluse, unele simple, altele mai dificile, au fost alcătuite în același mod: accesibile, interesante și atractive, cu cîteva variante de răspuns. Astfel elevii fiind în situația de a alege răspunsul corect din cele cîteva opțiuni propuse. În timpul căutării și alcătuirii răspunsurilor elevii au folosit manualele școlare, iar biblioteca a pus la dispoziție surse de informare suplimentare: enciclopedii geografice, dicționare, atlase și hărți. Contribuind totodată la formarea deprinderilor de cercetare, de explicare a relațiilor cauzale atît dintre componentele, procesele și fenomenelenaturii, cît și dintre natură și activitatea umană. Elevii, profesorii, precum și organizatorii au depus eforturi deosebite, iar spiritul de competiție a trezit emoții de neuitat.

Moderatorul a finisat activitatea cu următorul mesaj:

“Să vă însoțească peste tot cuvintele:

Căutați!

Și veți găsi!

Învățați-vă să pierdeți!

Și iar veți cuceri!

Chiar dacă ați învins, continuați să luptați!

Și dacă nu voi ați învins – neapărat continuați!”

 

Vă propunem în continuare întrebările care au fost adresate elevilor.

1. Suprafața globului pămîntesc este de:

a)    710 mln.km2; b) 610 mln. km2; c) 510 mln. km2; d) 410 mln. km2.

2. Suprafața totală a uscatului este de 149 mln. km2; ori constituie:

a)    19% din suprafața globului;

b)    29% din suprafața globului;

c)    39% din suprafața globului;

d)    49% din suprafața globului.

3. Ce studiază geografia fizică ?

a)    învelișul geografic al Pămîntului și părțile lui componente – complexele teritoriale naturale;

b)    reparația teritorială a producției sociale, particularitățile formării economiei diferitelor țări;

c)    se ocupă cu studiul repartiției geografice a   solurilor pe suprafața terestră;

d)    se ocupă cu studiul dezvoltării și concentrării industriei, structura populației, profilul economic al localităților.

4. Cuvîntul fenician ereb are semnificația:

a)    Africa; b) Asia; c) America; d) Europa.

5. Suprafața Oceanului Atlantic este de:

a)    180 mln.km2; b) 510 mln. km2; c) 75 mln. km2; d) 93 mln. km2.

6. Apropierea reciprocă a maselor de aer se numește:

a)    convecție; b) confluență; c) convergență; coraziune.

7. Suprafața Americii de Nord este de aproximativ:

a)    17,8 mln.km2; b) 14 mln. km2; c) 24,2 mln. km2; d) 30,3 mln. km2.

8. Prin definiția de “Lume veche” se subînțelege:

a)    Africa+Europa+Asia

b)    Europa+America+Africa;

c)    Africa+India+America;

d)    India+Egipt+Grecia Antică.

9. Sfericitatea Pămîntului a fost demonstrată de :

a)    Eratostene; b) Aristotel; c) Behaym; d) Magellan.

10. Pentru prima oară dimensiunile Pămîntului au fost calculate de:

a)    Eratostene; b) Aristotel; c) Behaym; d) Magellan.

11. Pe globul Pămîntesc se deosebesc șase continente. Unul din ele este scăldat de toate cele patru oceane și se întinde de la Est spre Vest ocupînd emisfera estică, două peninsule intersectînd emisfera vestică. Despre ce continent este vorba ?

a)    Australia; b) America de Sud; c) America de Nord; d) Eurasia.

12. Învelișul de „piatră”bal Pămîntului se numește:

a) litosferă; b) hidrosferă; c) atmosferă; d) biosferă.

13. Relieful Pămîntului este predominant determinat de:

a)    condiții climaterice;

b)    structura litosferei;

c)    așezarea fizico-geografică;

d)    prezența bazinelor de apă.

Toate înrebările pot vi consultate aici

Viaţa studenţească – axa romanului “Turnatorul de medalii” de Anatol Moraru

La 5 aprilie 2011 la ora 13:30 a avut loc lansarea de carte a romanului “Turnătorul de medalii” de Anatol Moraru, în incinta bibliotecii „Maramureş”. Discuţia romanului în cadrul Cenaclului literar “Magia cuvantului” a fost moderată de Victoria Fonari, dr.conf. Au participat: autorul cărţii Anatol Moraru, prozator şi critic, Dumitru Crudu, poet, dramaturg, Ana Ghilas, dr. conf. Universitatea de Stat din Moldova, Nina Corcinschi, dr.conf., Academia de Ştiinţe din Moldova, Dorina Butucuioc, teatrolog, licenţiată în Universitatea „Aleco Russo”, Balti, interesaţi de proza vieţii studenţeşti au fost tinerii de la Universitatea de Stat din Moldova, Universitatea Pedagogica „Ion Creanga”, studentii de la Universitatea de Stat din Tiraspol.

La aceasta lansare de carte, noi, studentii am descoperit tainele ce l-au îndemnat pe  Anatol Moraru să scrie acest roman. Viaţa şi creaţia lui literară a fost relatată de Ana Ghilaş, dr.conf. Cu toţii am fost interesaţi să descoperim de ce anume a fost inspirat să se apropie de anii studenţeşti.  Spre marea noastră uimire aceste „felii de viaţă” ale tinerilor studenţi si ale profesorilor de la Universitatea din Bălti (supranumit Bolţi în textul artistic) a fost un răspuns la  o provocare lansată de fiica dumnealui care l-a întrebat daca ar putea sa scrie un roman. Anatol Moraru a urmat provocarea şi a realizat aceasta capodoperă si este foarte important sa recunosc că e un roman care nu s-a mai întâlnit vreodată in creaţia literară a poporului roman, în care sunt abordate problemele actuale ale neamului şi anume viaţa studenţilor, care este perfect redată prin personajul Dorin Pânzaru; este reflectată şi viaţa politică a Republicii Moldova, interesele profesorilor de la Universitatea din Bălti şi interacţiunea lor cu studenţii, la care scriitorul fiind profesor la Facultatea de Litere, a recunoscut ca unii colegi de ai lui nu mai vorbesc, fiindcă s-au regăsit printre personajele cadrului didactic din roman; este tratata problema dragostei, a cuplului ideal a lui Dorin Panzaru şi Severina etc.

Este un roman care se citeşte cu multa plăcere, este o recunoaştere a tuturor participanţilor prezenţi. Este romanul care iţi captează atenţia, nu te plictiseşte si “nici nu te adoarme”, cum a relatat Nina Corcinschi, pătrunsă de fluxul vitezei romanului.

Se ştie că este nevoie de multa abilitate de a scrie un roman si nu unul doar sa fie redactat si sa nu inspire curiozitatea cititorului, spre a descoperi ce este redat in roman, dar unul care iti ofera numai plăcere când începi sa-l lecturezi şi sa fie excentric (curios) sa scoţi la lumina ce este ascuns in fiecare cuvant sau litera in acel roman. “Turnatorul de medalii” este acel roman care iţi dezvăluie aceste sentimente despre care au fost relatate mai sus. “Din ce cauza se manifesta aceste trăiri ale cititorului?” este o buna intrebare la care domnul Crudu a comunicat ca acest roman a fost scris cu multa placere si sinceritate, acestea fiind manifestate in “fiecare litera” in romanul lui Anatol Moraru. O alta descoperire a fost ca scriitorul a realizat acest roman timp de opt ani. In acest timp romanul a fost abandonat, apoi reluat, deoarece îi provoca amintiri dureroase care sunt greu de relatat, iar uneori zâmbete şi râsete. “Turnatorul de medalii” a avut o grea încercare si provocare care până la urma a fost realizat impecabil, cu toate ca autorul muncea chiar si nopţile. Cei 15 ani care au fost petrecuţi de Anatol Moraru in căminul studenţesc, au fost unul din impulsurile care l-au făcut pe scriitor sa scrie anume despre viata de la camin a studenţilor si anii de studii a lor si la întrebarea “De ce anume Turnătorul de medalii?” pusa de Cristina Hangan, scriitorul astfel a răspuns: anii lui traiti in caminul studentesc alaturi de tinerii studenti.

“Turnătorul de medalii” este centrat pe protagonistul Dorin Panzaru fiind “prototipul studentului inteligent provenit din spaţiul rural”, dupa cum a mentionat Elena Scutelniciuc de la Universitatea de Stat din Tiraspol, “Mă numesc Dorin Panzaru, am 20 de ani, sunt brunet, înalt, frumos, mă îmbrac cu gust si am succes la femei. Am citit o biblioteca intreaga, ce-I drept sateasca, sunt student aproape eminent la Litere. Vreau sa vad America live si sa ajung peste ani un profesor de intelepciuni ale natiunii”.

Este un roman care merita sa fie citit, deoarece “Turnătorul de medalii” ne reprezintă pe noi, pe mine, pe tine cum a menţionat fosta licenţiata Dorina Butucuioc, în prezent doctorandă la AŞM, care a simţit atmosfera vieţii de cămin studenţesc. E magnific să vezi aceasta lume din perspectiva unui scriitor ca Anatol Moraru care a recunoscut ca a scris acest roman pentru a fi citit din plăcere, de noi studenţii, dar nu din obligaţie.

Lucia MACOVEI, studentă an. II,

Universitatea de Stat din Tiraspol

Facultatea de Litere

„Prietenia proverbelor” de Ornela Pânzari

Mă numesc Pânzari Ornela. Am 11 ani. M-am născut în data 21.10.1999. Sunt elevă a liceului „Litterarum”, în clasa a 5 „A”. Hobby-ul meu este dansul, însă, din pacate, nu-l practic. Obiectele mele preferate sunt limba română şi educaţia fizică. Sper să am mari succese. De asemenea, îmi place să cânt, dar pasiunea mea oricum va rămâne dansul. Când scriu compuneri sau versuri, am nevoie de linişte completă şi de concentraţie. Inspiraţia, de cele mai multe ori, este natura. Deoarece eu petrec foarte mult timp în aer liber, mai ales în vacanţă, eu iubesc să compar nişte lucruri absolut obişnuite cu obiecte din natură. Câteodată, eu mă inspir din lucrările literare ale lui Mihai Eminescu. Consider că poeziile sale sunt extraordinare.

Prietenia proverbelor

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi fost, mai povesteam parcă? Era odată o ţară mare, frumoasă, bogată şi îndepărtată… Şi aceea era ţinutul Proverdania, o zonă a proverbelor şi zicătorilor limbii române. Toţi locuitorii trăiau în pace şi înţelegere, ştiau să-şi poarte respectul unul altuia şi munceau pentru nişte spiriduşi ghiduşi cărora ele le ziceau oameni.

În această lume minunată, toate proverbele prieteneau şi se cunoşteau în faţă. Numai două dintre ele nu se întâlniseră niciodată, stăteau pitite fiecare în regiunea sa şi se ascundeau ca nu cumva să le vadă omenirea şi să le pună la muncă. O dată, plimbându-se prin minunata pădure veşnic verde din această ţărişoară şi visând fiecare la povestea sa, s-au ciocnit din greşeală. S-au privit şi în loc să se certe, s-au împrietenit: şi-a jucat rolul esenţa lor semantică. De atunci, au devenit de nedespărţit: erau prietene adevărate – nu se certau, nu se trădau, se ajutau reciproc…

Ştiţi ce proverbe erau acestea? „Prietenul adevărat la nevoie se cunoaşte” şi „Mai bine o sută de prieteni, decât o sută de lei”. V-am spus că a fost, doar proverbele chiar ne ajută!

Cine a învăţat frunzele să danseze?

Este o întrebare ce m-a frământat şi pe mine până nu demult. Dar am găsit răspunsul. Cred că însăşi toamna este antrenoarea frunzelor. Zi de zi, îl trimite pe vântul cel năstruşnic să se joace cu ele. Suflate de vânt, ele ajung în ţări îndepărtate, necunoscute. Ţinutul acesta se numeşte „Ţara frunzelor”, o ţară de basm, a visurilor împlinite… Acolo, peste tot, domnesc frunzele. Ce frumos este acolo! Seara, ele se strâng la dans. Antrenorul lor din această ţară este copacul, care are ca ucenici crengile jucăuşe. Îmi place enorm de tare ţara Frunzelor!

„Comoara cea de mai de preţ” de Ruslan Crijanovschi

Mă numesc Ruslan. Joc fotbal la care sunt foarte bun. Cu echipa mea plecăm în diferite ţări străine. Învăţ bine şi iubesc să mă joc cu fraţii mei mai mici. Aşa sunt eu!

Comoara cea mai de preţ

Cartea e ca mama noastră:

Ea ne-nvaţă ce e bine,

Tot ce trebuie să facem

Şi să ştie orişicine.

Ea dă sfaturi tuturor,

E-ndrumar, e ajutor

Pentru toţi ce vor să-i ceară,

Dă lumină tuturor.

Are-nţelepciune veche,

E făclie-n Univers,

Ea vă luminează drumul

Pentru cât aveţi de mers!

 

E toamnă…

Cad încet fâşii de file moarte

Cu o divulgătoare linişte se-ndrept,

Împletindu-se în pânze mari, brocarte

Şi lăsându-se uşor, ca o plapumă pe piept.

 

Drumurile din parc, acum de şoapte pline,

Tresar uşor, simţind vântul de nord

Şi norii negri, încleştaţi plâng de zor,

Iar paşii trecătorilor se sting în noapte…