Publicat în Copiii gîndesc, Masă rotundă

Optimismul în viziunea tinerii generaţii


Ce este optimismul? Cum ne afectează el viaţa? E bine sau nu să fim optimişti? Dar cît de optimişti suntem? Acestea sunt cîteva dintre întrebările pe marginea cărora s-au pronunţat elevii claselor a IX a liceului „Litterarum” la masa rotundă organizată de către doamna Marina Casap, profesor universitar.

Motivul pentru care a fost aleasă această temă este cursul înfloritor pe care l-a luat în ultimul timp gîndirea pozitivă. Nu am ştiut cît de familiari au fost invitaţii cu acest termen, dar am constatat că nu există reţete ale succesului (prescrise în cărţi speciale cu titluri de best-seller, în emisiuni featuring oameni de succes) care să omită forţa gîndirii pozitive, or după cum s-a observat în continuare optimismul este o expresie a gîndirii pozitive. Se pare că optismul a fost dintotdeanua  un subiect incitant pentru gînditorii tuturor timpurilor, dar şi-a găsit nişă în ştiinţa modernă recent, devenind unul din punctele de interes ale psihologiei pozitive.

În timp, optimismul a avut o reputaţie ,,cadrilată”, fiind asociat cu naivitatea în opera lui Voltaire, cu negarea lui Freud, dar căpătînd în cele din urmă o postură respectabilă chiar şi în rîndul celor mai sofisticaţi critici. Ar fi precoce şi nefondat a precizat moderatoarea ca să înceapă teoretizarea (altul fiind scopul întîlnirii noastre) cel puţin nu înainte de a auzi ce părere au participanţii : ce este optimismul? (Cuvîntul se oferă elevilor)

Pentru a generaliza discuţia de mai sus s-au propus un şir de definiţii ale optimismului selectate din dicţionare şi din literatura de specialitate.

Originea acestui cuvînt datează cu mijlocul sec.XVIII şi vine de la franţuzescul optimisme, care la rîndul său se trage din latinescul optimum, termen introdus de Leibnitz, pentru a desemna binele suprem, în cadrul doctrinei care susţine că lumea actuală este „cea mai bună din toate lumile posibile”. Optimismul este definit şi ca atitudine a omului care priveşte cu încredere viaa şi viitorul; tendință de a vedea latura bună, favorabilă a lucrurilor. În calitate de sinonime servesc noţiunile de încredere, speranţă, iar antonimele cuvîntului sunt pesimismul şi cinismul.

Cu toate că putem afirma că studiul optimismului ţine de domeniile psihologiei, neuoroştiinţei, biologiei şi sociologiei moderne, nu putem nega faptul că acesta păstrează o nuanţată tentă filozofică care ne pune în dreptul de a specula asupra acestui subiect.

Aici doamna Casap a propus să se discute în spirit filozofic asupra naturii optimismului uman. Pentru aceasta ea a oferit în calitate de puncte de reper un şir de citate-aforisme la subiectul care a trezit interes, spre a fi comentate mai apoi

1. Ce este optimismul ? Este furia de a susţine că totul e bine, cînd îţi merge rău. (Voltaire)

2. În caz de naufragiu, ultimii se îneacă optimiştii. (Valeriu Butulescu)

3. Optimismul este un lux pe care pesimistul nu şi-l permite.  (Al. Gh. Radu)

4. Un optimist este cineva care s-a suit în copac ca să nu-l prindă leul, dar se bucură de peisaj. (Walter Winchell)

5. Un optimist este un tip care nu are prea multă experienţă  (Don Marquis)

6. Sunt un optimist. Nu prea văd să aibă sens să fiu altcumva. ( Winston Churchill)

7. Pesimistul vede dificultatea în fiecare oportunitate. Optimismul vede oportunitatea în fiecare dificultate. ( Winston Churchill)

8. Optimismul este fundaţia curajului. (Nicholas Murray Butler)

9. Optimismul este o alegere intelectuală. (Diana Schneider)

10. Optimistul este personificarea umană a primăverii. (Susan J. Bissonette)

11. Optimismul este credinţa care duce la îndeplinire. Nimic nu poate fi realizat fără speranţă şi încredere. ( Helen Keller)

12. Optimismul nu aşteaptă fapte. El se ocupă de prospecte. Pesimismul este o pierdere de timp. (Norman Cousins)

13. Ce este un pesimist ? Un optimist bine informat. (Grigore Moisil, matematician romîn)

14. Optimismul este credinţa care duce spre realizare… nici un pesimist n-a descoperit vreodată secretul stelelor, nu a navigat spre un tărîm neexplorat, nu a deschis o uşă nouă pentru spiritul uman. Helen Keller (1880 – 1968)

            În cele ce urmează s-a propus reflectarea asupra cîtorva probleme:

E bine sau nu să fim optimişti? Care sunt beneficiile optimismului? Cum rămîne cu riscurile optimismului exagerat? Prezintă acesta vreun pericol? ( Elevii vorbesc)

Este optimismul o caracteristică înnăscută sau dobîndită? De ce depinde nivelul nostru de optimism? ( Elevii vorbesc)

Şi în sfîrşit, compania căror persoane vă este mai plăcută : optimiste sau pesimiste? ( Elevii vorbesc)

Pentru a finaliza întîlnirea moderatoarea a propus un test de autocunoaştere care măsoară nivelul de optimism. Rezultatele au fost oferite pe loc.

La sfîrşitul activităţii am fost bucurăşi să constatăm  că discuţiile au deschis noi perspective asupra acestui concept, s-a înţeles natura optimismului uman, beneficiile gîndirii pozitive dar şi potenţialele pericole pe care le comportă optimismul nefondat şi nu în ultimul rînd a fost un moment de autocunoaştere şi autoevaluare.