Poveste de sfîrşit de vară

Încheierea programului Lecturile Verii

 Vara s-a dus. An de an anotimpurile se succind şi nu te mai poţi supăra nici pe această vară care a plecat. Simţim doar un pic de tristeţe. Nu e uşor să laşi în urmă o vară frumoasă.

S-au încheiat şi Lecturile Verii. Alte evenimente, alte proiecte, alte programe şi activităţi au luat locul celor estivale. La acest început de toamnă colaboratorii filialei Maramureş au încercat să mai rupă o zi din peisajul zilelor de vară şi şi-au invitat cititorii să-şi amintească de mirosul de caniculă, de gustul şi culoarea verii şi, nu în ultimul rînd, de lucrurile frumoase făcute împreună. Pe perioada verii filiala a avut un program destul de divers, incluzînd activităţi de lectură, cunoaştere şi joc. Ziua de 9 septembrie, cu o boare rece de vînt, mulţi nori şi picături de ploaie ne-a vestit că oficial s-a instalat toamna, e timpul să ne numărăm bobocii. Au fost făcute totalurile, s-au numit liderii lecturilor, au fost menţionaţi cîştigătorii concursurilor, s-au determinat cei mai activi cititori  – toţi participanţii avînd parte de surprize plăcute.

Cum se obişnuieşte la astfel de activităţi, s-a vorbit despre importanţa şi beneficiile lecturii, despre cît de uşor le va fi elevilor la şcoală, venind cu un număr impunător de cărţi lecturate în timpul verii, despre lectura în afara programului şcolar, despre modul nostru de a dăinui prin carte. Şi cum biblioteca nu îşi termină activitatea aici, utilizatorii au aflat despre programele şi activităţile care urmează a fi organizate, fiind invitaţi să se implice şi să participe în continuare, căci nu e departe finele anului şi vin multe alte surprize.

Să organizăm o adevărată sărbătoare ne-au ajutat cîţiva actori de la Teatrul pentru copii  Guguţă. Costumaţi în clovni, cu costume originale, multicolore şi cu nume caraghioase au declanşat bucuria copiilor chiar de la început. S-au mirat să-i găsească într-o bibliotecă şi nu afară la distracţii, prefăcîndu-se a nu înţelege cu ce te poţi ocupa într-o sală de bibliotecă. I-au surprins făcînd haz pe seama modului cum citesc unii, pe seama celor leneşi, şi-au amintit poveşti cu titlurile şi personajele născocite de ei însăşi, au pus copiii la multe încercări. Copiii nu s-au ruşinat să repete după clovni şi să facă lucruri din cele mai trăsnite şi mai haioase. Şi dacă la o sărbătoare e nelipsit cîntecul şi dansul, la sărbătoarea noastră au fost din plin. Cîntecul şi dansul sînt instrumente valoroase şi important e că sînt la îndemîna oricui. Actorii au selectat pentru copii cîntece şi dansuri foarte cunoscute, dar cel mai mult i-a înveselit dansul Ciuleandra. Un dans românesc foarte vechi, pentru care actorii au ales mişcări armonioase, uşor de îndeplinit: bătăi din palme, sărituri, figuri de tropote etc. Cum melodia începe lent şi cumpătat, participanţii cu uşurinţă repetau figurile demonstrate de clovni. Iar cînd muzica a început a se agita, a se iuţi, figurile dansului nu mai puteau fi deosebite. Aveam în faţă o adevărată nebunie a dansului, o dezlănţuire a participanţilor. Ne-a făcut plăcere să le admirăm feţele îmbujorate, vesele şi zîmbetele de pe buze. 

 Clovnii au adus multă voie bună, distracţie, jocuri năstruşnice, concursuri interactive, glume hazlii, trucuri magice şi multe altele. Copiii au avut parte de o petrecere de vis, de o adevărată sărbătoare.

Nu ne mai rămîne decît să spunem Adio, vară! Bun venit, toamnă!