O întâlnire de suflet, care nu a putut lăsa indiferent pe nimeni, care a început sub semnul iubirii – asta a fost ceea ce s-a petrecut pe data de 24 februarie 2012 la biblioteca „Maramureș”. O interacțiune dintre cei trecuți prin timp și experiență și cei care sunt la început de cale, cu un asalt de întrebări și idei inedite, nu a trecut fără să lase impresii surprinzător de plăcute tuturor celor prezenți.
Activitatea a început cu o introducere în cultura autohtonă, remarcând iubirea prin sărbătoarea națională a Dragobetelui. Directoarea filialei „Maramureș”, Cristina Mamaiscaia, a pregătit material de un interes deosebit pentru a prezenta sărbătoarea Dragobetelui cât mai accesibil și mai captivant, fiind completată cu informații mai puțin cunoscute publicului, dar la fel de fascinante.
Există o serie de legende care explică apariția sărbătorii care ne reprezintă atât de bine ca popor. Unele spun că Dragobete era fiu Dochiei (într-o concepție dacică). Altele relevă o origine mai aproape de noi din punct de vedere temporal, spunând că această denumire provine de la cuvântul „drag”, în contextul unui obicei al băștinașilor, precum că în această zi fetele plecau în pădure pentru a culege primele flori de primăvară, iar la întoarcere, flăcăii prindeau fetele care le placeau și le sărutau, asta prevestin o eventuală unire a destinelor în toamnă. De aici și vorba: „Dragobetele sărută fetele”. Un efect magic îl are zăpada, care este strânsă în acestă zi de către fete, topită și apoi folosită pentru a le ajuta să-și găsească sufletul-pereche. Tot în această zi, se spune, păsările își contruiesc cuiburile și se împerechează, iar păsările rămase fără pereche nu mai depun ouă, respective rămân fără pui în anul respectiv.
Întrebarea care ne-a introdus în discuții, pe alocuri polemice, a fost ce înseamnă iubirea pentru fiecare din noi, într-un singur cuvânt. Fiecare a avut opinii la fel de diverse și deosebite precum sunt și individualitățile lor. A fost întrebat și scriitorul Nicolae Fabian, care a venit cu o concepție cristalizată de cultura universală, în special cea indiană. „Iubirea este zborul unicului către unic… este cea mai subtilă materie din care e văzut tot ce e văzut și nevăzut. De ce iubesc? Pentru că nu pot ca să nu iubesc…”
Dragostea se realizează la nivel de conștiință, spune scriitorul din experiența sa inițiatică în cultura indiană, după ce a petrecut ani în șir în această țară și a călătorit prin alte țări și lumi. A explicat cu fervoare și în termeni cât mai apropiați de gândirea tuturor conceptele fundamentale ale funcționării universului, descoperindu-ne o părticică din tainele și esențele lumii. Aceasta a învăluit spațiul de mister, făcându-ne să ieșim, parcă din dimensiunea temporală. „Trupul e haină de ocnaș”, spune domnul Fabian, cu referire la celelalte vieți, cele din transcendent, cele de dincolo de pamânt. „Moartea este trecerea la un stadiu avansat al vieții.” Suferința, durerea, iubirea, toate trebuie trăite din plin , ele sunt darul divin al lui Dumnezeu, prin ele ne curățim sufletul, ne apropiem de starea supremă: „În grădina Libertăţii poţi găsi Cununa Iubirii, acolo unde spaţiile transcendente scutură prietenia, apropierea prin ascultarea voii altuia, unde – niciodată! – ghiarele revoltei nu zdrenţuiesc conştiinţele, unde pînă şi genurile murmură logodna cu munţii!”, scrie domnul Fabian, acesta fiind și motto-ul manifestării.
O sinteză de cultură care abordează teme și aspecte fundamentale ale vieții noastre este prezentată în recenta lucrare „Din eternitate întru eternitate”, carte pe care s-au axat discuțiile și dezbaterile de la această manifestare.
Participanții, studente de la Facultatea de Litere a USM și liceeni de la L. T. „Gheorghe Asachi”, au rămas profund marcați de această interacțiune cu Nicolae Fabian, scriitor de o cultură cu totul deosebită pe care a împărtășit-o cu multă pasiune.