Mama

Creaţie proprie

 

Cu un cuvînt înălţător

Ne-apare un chip în faţă.

Acest cuvînt nemuritor

Rostim noi toată viaţa.

 

E mama-suflet cald şi sfînt

Ce ne-a dat nouă viaţă.

Mereu ne are ea în gînd,

Mereu ne dă povaţă.

 

Cînd trişti suntem sau-îndureraţi,

Ea vine şi ne-alină

Cu vorbe dulci şi cu ochi calzi,

Aşa-i simţim iubirea.

 

Cînd vine timpul să plecăm

Din casa părintească,

Să nu uităm s-o vizităm

Pe scumpa mama noastră.

 

Căci ea ne poartă un mare dor

Cînd nu-i suntem aproape,

Cu sufletul suferitor

Ne-a aşteaptă de departe.

 

Iar pentru tot ce ne-a dat ea

Nu-i nici un preţ pe lume.

Să-i îndreptăm în viaţa grea

O rază de minune.

 

Valeria Dulgher,

cl. X, liceul “Nicolae Sulac”