Vitalie Dogot și necesitatea moralității în zilele noastre

Joi, 10 mai, în cadrul cenaclului „Magia cuvântului”, filiala „Maramureș” a găzduit un frumos eveniment – lansarea cărții „Când toate trec…”, invitatul zilei fiind autorul Vitalie Dogot, care este și directorul școlii nr. 59. Manifestarea a fost înviorată de recitaluri de versuri și de cântec și de o prezentare care a destins atmosfera și a permis o deschidere mai largă spre discuții.

Moderatoarea activității, Victoria Fonari, a creat un mediu primitor pentru o conversație despre moralitate, sacralitate, dragoste, frumusețe, aspecte  abordate de Vitalie Dogot în poeziile sale religioase. A fost scoasă în evidență îmbinarea elementului religios cu elementul estetic, care face aceste opere poetice să posede o lumină deosebită, o lumină sfântă în noapte, ca o rugăciune.

Credința, iubirea și speranța sunt cei trei piloni care susțin lirica lui Vitalie Dogot, o ridică la un nivel sacru. Dragostea iese din limitele cotidianului și a profanului, devenind pură, religioasă, bazată pe sinceritate maximă și pe curățenie spirituală. În acest context, dragostea de mamă devine un model și un simbol divin. Mama este identificată cu Maica Domnului, care se roagă pentru copiii ei și uită de propria persoană. Rugăciunea se schimbă din una egoistă în una altruistă și de mulțumire.

Frumusețea descinde din cele trei elemente esențiale invocate anterior. Ea alternează contrastiv între profan – frumusețea fizică și religioasă – cea pe care o regăsim în chipurile din icoane și care este legată indisolubil de suflet.

Conceptul existențial are și el conotații dumnezeiești. Viața și moartea sunt concepte primite și acceptate cu sfințenie, ca un dar divin, ceresc. Totuși atmosfera din poezii este tristă, cu regret față de ceea spre ce tinde omenirea, căindu-se pentru tot ce se întâmplă în lume. „Din ce în ce în lume/ Valorile dispar…” – aceasta e accepția sa în raport cu ceea ce ne înconjoară, cu viața noastră, care degradează pe zi ce trece tot mai mult.

Este, probabil, o tendință ca tot mai mulți pedagogi să se implice în viața socio-culturală și educativă, exemplu fiind nu numai Vitalie Dogot, dar și Aurelian Silvestru, care este director al liceului „Prometeu”. Aceasta se pare că se naște dintr-o necesitate acută, mai ales că în ultima perioadă tot mai mult ne pomenim că lumea uită de valorile morale și estetice, de aceea ele trebuie educate încă din școală. Urăm mult succes și mulți ani autorului pentru a reeduca generațiile care vin în spiritul moralității și esteticii!

Povești de peste mări și țări

E timp frumos, multă lumină, mult soare și copiii de la grădiniță petrec foarte mult timp afară, adorînd activitățile în aer liber. Colaboratorii filialei ”Maramureș”  s-au gîndit să-i bucure pe copiii de la Grădinița nr. 156 cu o poveste. Să-i adune în jurul unei  povesti pe care să o asculte printre joc, afară, în curtea grădiniței.

A fost selectată povestea Vulpea și cocorul, poveste populară ucraineană, din seria Povești de peste mări și țări. Seria cuprinde cele mai cunoscute povești populare ale altor state. Aici sînt incluse povești populare franceze, germane, italiene, ruse ucrainene, beloruse, chineze etc. Eroii acestor cărți sînt eroii  care au populat viața noastră de copil și viața părinților noștri. Am trăit întîmplările prin care au trecut ei și iată că a venit timpul cînd spunem aceste povești altor generații de copiii.

Am urmărit, însă, același scop: să-i intrigăm, să-i cîștigăm, să-i provocăm la lectură, să le deschidem sufletul spre căutarea cărții – acest tezaur neprețuit al inteligenței.

Bibliotecarul a încercat să le mențină curiozitatea pe tot parcursul lecturii, cerînd de la copii idei, păreri, opinii despre desfășurarea de mai departe a acțiunilor personajelor, despre finalul și moarala poveștii. Au urmat intrebări de reproducere a textului precum și întrebări sintetice de tipul: Ce ar fi fost dacă…?Cum ai fi procedat…? S-a încercat ca copiii să înțeleagă povestea dincolo de cuvinte, să-i depășească granițele, să o descompună pe înțelesul lor. Paginile cărții foarte colorate și pline de imagini i-au ajutat pe copii să asocieze cele citite cu imaginea și astfel povestea a prins viață în mintea lor.

Am ales o poveste cu tematică și rol educativ, care sperăm să aibă o influență pozitivă și constructivă asupra copiilor.

Diversitate și identitate culturală în Europa

Se știe că fiecare țară, indiferent că a existat sau inca mai există, are cultura ei. Se vorbește de multe ori de cultura greacă sau romană, de cultura britanică sau indiană, iar, mai nou, tot mai des se abordează conceptul de cultură europeană. Aici apar doi termeni care cer tot mai frecvent să fie explicați pe larg: diversitate culturală și identitate culturală în Europa, mai ales că și Republica Moldova tinde să se integreze în Uniunea Europeană, deci, practic, ar interesa tot ce ține și ne leagă de aceasta.

În acest sens, biblioteca „Maramureș” a chemat tînăra generație la discuții, pentru a vedea care sunt beneficiile unor asemenea relații culturale ce ne-ar uni, eventual, cu Europa, cum se asigură diversitatea și identitatea culturală și care sunt aspectele integratoare ale culturii noastre cu o cultură, numită generic, europeană.

Tinerii  au pus în discuție mai multe aspecte. În primul rând, au fost apreciate eforturile Europei de a crea un astfel de program de amploare și de a menține obiectivele propuse. „Este clar că Moldova, ca și alte țări europene, mai are de lucrat la capitolul cultural, restaurând ceea ce a fost distrus sau abandonat încă în secolul trecut, dar susținerea din partea Europei a fost binevenită în vremurile noastre de tranziție”, afirmă elevii. Conștientizarea unui parteneriat însă cere reciprocitate. Diversitatea culturală trebuie menținută prin acceptarea altor culturi și nu presupune, cum afirmă unii, amestecarea cu ele. Ba dimpotrivă, este un stimulent pentru a conserva propriile valori naționale, adică formarea unei identități și respectarea identității altor popoare și civilizații.

Necesitatea unei asemenea integrări culturale vine, după cum cred eleviii, din faptul că nu există un nivel de cultură, fiecare țară își are cultura sa, care trebuie respectată deopotrivă cu cea proprie, apoi și din faptul că Europa a dezvoltat țări care, vrând-nevrând, au multe în comun, iar o colaborare între ele este mai mult decât necesară, ea este firească și fiecare trebuie să contribuie la asta.