Dacă e să o ținem pe aceeași notă de vacanță și elan v-aș propune spre lecturare Sărbătoarea continuă, colecţia de amintiri publicată postum,  din perioada petrecută de Hemingway în Parisul interbelic (cît e ficţiune şi cît e adevăr, rămîne la latitudinea cititorului să decidă – este de altfel şi invitaţia pe care o lansează autorul în debutul volumului).

Ernest Hemingway (1899‑1961), clasic al lite­­raturii universale, a avut o viaţă extrem de tumultuoasă. Opera izvorîtă dintr-o adîncă și insolită experiență de viață, relatînd, potrivit concepției scriitorului, „lucrurile  cele mai simple în modul cel mai simplu „, într-o proză energică, dură, cu o mare economie a mijloacelor stilistice. Printre titlurile care l-au făcut cunoscut se numără A Farewell to Arms („Adio, arme”), din 1929,  For Whom the Bell Tolls („Pentru cine bat clopotele”), apărut în 1940 şi capodopera din 1952, volumul The Old Man and the Sea („Bătrînul şi marea”). Deținător al Premiului Nobel (1954).

Publicată în 1964, la trei ani de la decesul autorului, Sărbătoarea continuă este una dintre operele cele mai cunoscute ale lui Hemingway, care are ca personaje secundare alţi  autori cunoscuţi –  F. Scott Fitzgerald, Gertrude Stein, Ezra Pound şi Alice B. Toklas.

Îmi place afirmația autorului de la începutul cărții: “Dacă ai fost destul de norocos să fi trăit la Paris în tinerețe, lucrul ăsta va rămîne cu tine oriunde te-ai duce, pentru că Parisul e o sărbătoare continuă”(1950) dar și cea de la sfîrșitul ei: “ Parisul nu se sfîrșește niciodată și amintirile oricărei persoane care a locuit în el sînt foarte diferite de ale alteia. Ne întoarcem mereu la el, indiferent cine eram sau cum se schimbase sau cît de greu, sau de ușor era să ajungi la el. Parisul a meritat din plin asta, și orice-i dădeai, primeai înapoi. Însă așa a fost Parisul la început, cînd eram foarte săraci și foarte fericiți ”(p. 244)

Poveştile lui Hemingway sînt din vremea cînd marele scriitor de mai tîrziu era, aşa cum surprinde fraza celebră care încheie volumul: „foarte sărac şi totuşi foarte fericit” (probabil ca mulţi colegi de breaslă de-ai săi). Paradoxul este însă numai aparent, căci lipsurile materiale ale perioadei interbelice de la Paris, erau compensate de o atmosferă culturală inubliabilă – “Pe atunci ajunsesem să știu că orice lucru, bun sau rău, lasă un gol în tine atunci cînd se termină. Dacă-i un lucru rău, golul ăsta se umple de la sine. Dacă-i bun, nu-l poți umple decît găsindu-ți ceva și mai bun” (p.75). Ce dacă nu ai baie în casa în care locuieşti sau dacă eşti nevoit să întinzi o cafe-creme mai bine de o jumătate de zi, prin vreun local din cartier, jinduind la un dejun rafinat? Ce dacă trebuie să pariezi din cînd în cînd la cursele de cai, ca să nu te îngrijoreze prea mult ziua de mîine? Toate acestea sînt sacrificii mici de plătit şi chiar benefice pe alocuri – aşa cum sugerează unul din capitolele cărţii, foamea e o bună formă de disciplină, ascute spiritul de observaţie şi poate fi îndoită şi prin procesul creaţiei – cititorii să nu se mai mire că personajele lui Hemingway sînt mai tot timpul înfometate şi pofticioase – cam aşa era autorul atunci cînd le-a plăsmuit. Toate neajunsurile sunt de fapt mici, atîta timp cît reuşeşti să scrii cîteva pagini pe zi, mai ales cînd poţi oricînd să treci pe la librăria-bibliotecă a Syilviei Beach, să îi citeşti pe clasicii ruşi pe gratis şi mai ales cînd poţi oricînd să te întîlneşti cu cei care aveau să devină (deşi erau chiar şi la vremea lor) personalităţi culturale marcante ale primei jumătăţi de secol. Dar întîlnirile la care te face martor Hemingway, cu nume precum Joyce, Fitzgerald, Ezra Pound sau Gertrude Stein nu te fac să tremuri de emoţie ca în sala de conferinţe, ci mai degrabă sa te relaxezi în fotoliul domestic şi să savurezi spectacolul. Căci Hemingway utilizează în volumul de faţă poate mai mult decît în alte scrieri, acel lubrifiant al familiarităţii, îi dezvăluie pe toţi aceşti mari artişti în umanitatea lor deplină. O descoperim pe Gerturde Stein parafrazînd mecanici auto, prin acea etichetă a “generaţiei pierdute” care avea să devină celebră, îl descoperim pe Ezra Pound încercînd să înveţe să boxeze şi adunînd bani de la colegii de breaslă, într-o tentativă generoasă de a-l scăpa pe T.S.Eliot de a mai lucra ca angajat la bancă şi nu în ultimul rînd îl descoperim pe Scott Fitzgerald puţin cam ipohondru (scena cînd Hemingway îi ia temperatura cu un termometru de cameră este delicioasă!) şi corupt la beţii interminabile de nevasta lui, Zelda. Mai sînt însă şi alte întîmplări şi cu alţi artişti pe care Hemingway îi întîlneşte în cele mai (ne)obişnuite situaţii pe care le veţi descoperi cu plăcere.

Deşi povestitorul locuieşte într-un autentic paradis artistic, într-o lume mustind de talente şi schimbări culturale profunde, într-o perioadă şi într-un spaţiu de-a dreptul incandescente,  nu se simte nimic inflamat, nimic manifest în scriitura lui Hemingway… ea are doar un ton nostalgic evocator  prin excelenţă, un ton care, departe de a te îmbrînci, te face să pătrunzi lent şi relaxat,  în cotloane pierdute în timp,  reuşind să îţi stîrnească un dor paradoxal pentru o lume pe care nu ai apucat să o vezi de fapt niciodată pînă acum.

În perioada interbelică adevăratul tărîm al făgăduinţei, aşa cum transpare din scriitura lui Hemingway pare să fie nu cel american, ci mai degrabă cel francez: Parisul tuturor posbilităţilor, Parisul care nu se sfîrşeşte niciodată.

Vă recomand cu căldură în această vară volumul lui Hemingway –

el este ca o vacanţă mult aşteptată şi îndelung planificată:

ştii sigur că vei trăi momente memorabile şi cu toate acestea, te aşteaptă încă foarte multe surprize.

Publicat de

Elena LEAH, magistru în filologie 

Un gând despre „SĂRBĂTOAREA CONTINUĂ de Ernest Hemingway

  1. E interesant. Chiar m-ati intrigat. Am sa citesc romanul neaparat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s