În țara horelor și a doinelor

 Poți iubi un pămînt, o țară, un popor în măsura în care le cunoști. Avem un plai de poveste, o gură de rai, un ținut aparte, dar oare cîți dintre noi ne cunoaștem cu adevărat țara?

Ne-a fost interesant să vedem cît de bine își cunosc plaiul și ce ar putea povesti tinerii Centrului de zi și activități Start pentru persoane cu disabilități, despre oamenii și locurile unde au văzut lumina zilei, despre pămîntul pe care îl numesc Patrie și despre comorile ei spirituale. Posterul confecționat ilustra simbolurile țării și tot ce face țara noastră deosebită, aspecte puse în discuție. Tricolorul a fost desfăcut în fața participanților, care cu interes au asculat semnificația fiecărei culori și au examinat cu atenție stema țării. Costumul național, demonstrat cu mîndrie de un voluntar, ne-a amintit de strămoși, de tradițiile și obiceiurile străvechi.

Nu a fost uitat nici cel mai remarcabil domnitor al Moldovei, Ștefan cel Mare și Sfînt și cele 47 de mănăstiri și biserici ridicate după războaiele cîștigate, despre vinurile noastre celebre în toată lumea, despre străvechii codri, despre dărnicia pămînturilor moldave, despre hărnicia și ospitalitatea oamenilor de aici… Am depănat cîte un fir din istoria neamului, am discutat despre sărbătorile noastre naționale: 27 august – Ziua Independenței Republicii Moldova și 31 august – Ziua Limbii Noastre. 

Nu se contestă sub nici o formă că este de datoria fiecăruia dintre noi să ne cunoaștem și să ne iubim cu adevărat țara care ne-a născut.

Republica Moldova poate fi cunoscută cu vederea, cu auzul, cu mirosul, cu pipăitul, ea poate fi cunoscută cu talpa piciorului, dar va rămîne mereu nepătrunsă pînă la capăt dacă nu vei încerca s-o cunoști cu inima. ( Nicolae Dabija)

Ce frumoasă-i a mea țară!

Cu prilejul Zilei Independenței Republicii Moldova  recomandăm expoziția virtuală Ce frumoasă-i a mea țară! Aceste cărți vin în întîmpinarea tuturor celor ce doresc să cunoască mai profund istoria și geografia plaiului natal, tezaurul spiritual-cultural al neamului nostru, oameni care au marcat istoria acestui  meleag. Sperăm, că prin intermediul cărților recomandate veți face o călătorie prin minunata noastră țară și veți descoperi farmecul ei.

Ciobanu-Țurcanu, Viorica. Din istoria costumului : Evoluția în spațiu și timp a costumului în Moldova / Viorica Ciobanu-Țurcanu. – Ch. : Pontos, 2005. – 96 p.

Această lucrare prezintă tabloul integru al costumului în evoluție. Aici veți găsi structura, funcțiile, legitățile dezvoltării costumului tradițional și continuitatea în vestimentația contemporană. Lucrarea prezintă și un îndrumar pentru cei mai puțin inițiați în cunoașterea și utilizarea corectă a vestimentației în tot ansamblul ei: îmbinarea chibzuită a detaliilor, ornamentelor, uzoarelor, simbolurilor și tradițiilor din etnografia poporului nostru.

Curbet, Vladimir. Țara horelor și a doinelor / Vladimir Curbet. – Ch. : Ed. Pontos, 2007. – 272 p.

Cartea reflectă 50 de ani de activitate rodnică și prodigioasă ai lui Vladimir Curbet în Ansamblul Național Academic de Stat de Dansuri populare  Joc.  Dansul popular reflectă viața, exprimă aspirațiile și sentimentele poporului nostru, istoria lui milenară. Ansamblul Joc a valorificat creații literare, le-a promovat de-a lungul anilor și a atins performanțe deosebite în domeniul coregrafiei naționale. Citind cartea veți afla despre prima olimpiadă a dansului popular, horă, dansul popular Călușarii, sărbătoarea rusaliilor, zonele folclorice ale plaiului moldav, călătoria ansamblului Joc prin lume, etc.

Darienco, Claudia. Piloni ai neamului : Portrete de epocă / Claudia Darienco. – Ch. : Iulian (”Edit-Pres” SRL), 2010. – 396 p.

Cartea descrie viața și faptele ale unor piloni ai neamului: Grigore Botezatu, Pavel Boțu, Mihai Dolgan, Vasile Iovu, Vladimir Curbet, ș.a.. Autoarea încearcă să vă convingă, că vigoarea neamului nostru n-a secat, că pontențialul lui creativ în diverse domenii este în deplină manifestare. Contribuția fiecăruia dintre acești piloni la sporirea patrimoniului național e demonstrată cu multă meticulozitate. Toți acești piloni sunt oameni simpli care au rîvnit, au sperat, au muncit pentru a-și atinge scopul – recunoștința întregului neam.

Florea, Serafim. Potențialul turistic al republicii Moldova : monografie / Serafim Florea. – Ch. : Î.S.F.E. – P. ”Tipografia Centrală”, 2005. – 352 p.

Lucrarea reprezintă o operă complexă, de mare interes turistic și constituie un bun ghid pentru toți cei care doresc să cunoască mai profund tezaurul spiritual-cultural al neamului nostru. Autorul prezintă monumentele de pe teritoriul Republicii Moldova și face o trecere în revistă a valorilor românești de interes turistic din regiunile Cernăuți și Odesa. Cartea este atractivă prin materialul fotografic.

Istoria Republicii Moldova din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre / Asociația oamenilor de știință din Moldova ”N. Milescu-Spătaru”. – Ch. : ”Elan Poligraf”, 2003. – 418 p.

Această carte expune evenimente și fenomene istorice care s-au desfășurat pe teritoriul Republicii Moldova din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre. Lucrarea vă pune la dispoziția dvs. materiale despre geto-daci și romanizarea lor, despre apariția Statului Moldovenesc feudal, despre luptele strămoșilor noștri pentru păstrarea integrității  statului lor, despre căderea acestuia sub dominația otomană, despre lupta sa de eliberare. Materiale considerabile expun aflarea și dezvoltarea  poporului moldovenesc în componența Imperiului rus, apoi în Uniunea Sovietică, renașterea și dezvoltarea statalității sale naționale, realizările social-economice din perioada contemporană.

Mânăscurtă, Ioan. Trandafir de la Moldova : [album] / Ioan Mânăscurtă, Mihai Potârniche; fotogf. : Mihai Potârniche. – Ch. : Princeps, 2007. – 192 p.

Republica Moldova se întinde de la Prut pînă dincolo de Nistru și are o geometrie specifică, linii drepte, curbe și sinusoide care formează relieful variat și irepetabil, culori și nuanțe care dau profunzimea peisajului și îi conferă originalitate. Cartea vă invită să savurați din frumusețile Moldovei, să vedeți cu inima acest pămînt, acest trandafir de la Moldova. 

Parlamentul Independenței : [cronica fot.-doc.] / Asoc. ”Parlamentul – 90”; coord. proiect: Pantelei Sandulachi, Vlad Darie ; fot. : Mihai Potârniche, graf. : Simion Zamșa. – Ch. : S. n., 2010. – 432 p.

Volumul prezintă o imagine generală a legislativului de la Chișinău în perioada 1990-1994. Cartea cuprinde o cronică selectivă a activității Parlamentului și un șir de documente ce reflectă etapele principale ale transformărilor din societate, ale proceselor de tranziție spre un regim democratic și o economie de piață. Conținînd fotografii inedite, cartea este utilă tuturor celor interesați de istoria țării sale, de lupta înaintașilor pentru libertate și democrație. 

Proca, Ion. Mai aproape de departe : pătrunde vocea lui Nicolae Sulac / Ion Proca. – Ch. : ”Notograf Prim” SRL, 2011. – 264 p.

Nicolae Sulac a adus în muzica populară ceea de ce aceasta avea nevoie, ceea ce-i lipsea. Odată cu venirea lui, publicul  a început să se înfrupte din muzica autentică. În cîntecele sale Nicolae Sulac a evocat imaginea satului moldav, pe care îl cunoștea din propria experiență, deoarece participa la sărbătorile noastre naționale.  Din repertoriul său cele mai frumoase sunt cîntecele meditative: Trandafir de la Moldova, Busuioc moldovenesc, Mîndre sunt pădurile, Sunt din plaiuri moldovene, Toamna la cules de vii, etc.

Răileanu, Iurie. Etno Moldova / Iurie Răileanu. – Ch. : S. n., 2011. – 136 p.

Interesul unui popor pentru cunoaşterea istoriei sale naţionale, demonstrează dimensiunea gradului său de cultură şi civilizaţie, căci anume prin istorie el se identifică în rândul popoarelor lumii.Etno Moldova este un album monographic în care sunt reproduse și sistematizate informații etnografice ce țin de cultură populară. Prin intermediul imaginilor, sunt demonstrate splendorile diverselor forme și simboluri, coloritul nestăvilit regăsit în diferite obiecte de folosință casnică, de sute de ani vechime.

Republica Moldova / text : Nicolae Dabija; aut. imagini : Cornienko Grigorii, Cornienko Alexandr. – Ch. : ”Litera – AVN” SRL, 2010. – 96 p.

Ai văzut cetățile Hotin, Soroca, mănăstirile Hîncu, Călărășeuca, Noul Neamț ? Dar bisericile Adormirea Maicii domnului din Căușeni, Sf. Mihail din Dondușeni, frumusețea naturală a stejarului lui Ștefan cel Mare, a rîurilor Răut și Nistru ? Lista imaginilor în prezentul album e mult mai mare și te  invită să vezi frumusețile Moldovei.

.

Stati, Vasile. Istoria Moldovei / Vasile Stati. – Ch. : Ed. ”Vivar-Editor”, 2002. – 462 p.

Cartea este un compendiu – o expunere sistematică documentară a Istoriei Moldovei, de la începuturile ei pînă astăzi, cu elemente de crestomație. Ea ar putea fi de folos elevilor, studenților, profesorilor, dar mai ales iubitorilor de istorie. Dar care cetățean al acestui meleag nu dorește să cunoască istoria țării sale ? Căci un stat care-și disprețuiește temeliile, un popor care-și desconsideră trecutul, astfel dezrădăcinîndu-se – nu pot dăinui. 

Țurcanu, Ion. Descrierea Basarabiei : Teritoriul dintre Prut și Nistru în evoluția istorică: (din primele sec. ale mileniului II pînă la sfîrșitul secolului al XX-lea) / Ion Țurcanu. – Ch. : Cartier, 2011. – 488 p.

Istoria unor țări, a unor popoare sau teritorii, a căror denumire comportă înțelegeri și interpretări diferite, mai ales atunci cînd viziunile aupra acestui subiect sînt contradictorii, impune sarcina de a fi cercetată cu începere de la nume. Cartea Descrierea Basarabiei este cercetare nouă asupra istoriei timpurii a Basarabiei, prin intermediul căreia puteți afla de unde s-a luat numele de Basarabia și ce statut a avut în trecut pămîntul care a purtat acest nume.

Cu dragă inimă vă recomandăm aceste cărți.

Lectură plăcută !

                                                                                        Lina Iftodi

UMBRA VÎNTULUI de Carlos Ruiz Zafon

Umbra vîntului este romanul care m-a atras spre lectură chiar prin titlul său metaforic și  plin de mister. Ulterior după ce am citit și cîteva pagini, mi-am dat seama că asta vreau să citesc acum : un roman despre o cărți, despre dragoste, să conțină și aventuri, dar să se citească lejer, fraza să curgă lin, fără divagații. M-a cucerit din primele expresii… M-a făcut să am o atitudine și mai specială și mai grijulie față de cărți. Acesta e un motiv în plus să vi-l recomand.

Romanul îl are drept protagonist pe Daniel, care este și naratorul. Începutul cărții ni-l prezintă pe erou amintindu-și de dimineața cînd tatăl său l-a dus pentru prima oară să viziteze Cimitirul Cărților Uitate.  Acesta e un loc special, v-o spun chiar eroii : “ – Locul ăsta e un mister, Daniel, un sanctuar”,  ” – Daniel, ce-ai să vezi astăzi n-ai să poți povesti nimănui, m-a avertizat tata” (p.7).  De aici Daniel trebuie să-și aleagă o carte pe care trebuie apoi să o protejeze cu orice preț.  Frumoase sînt spusele tatălui lui Daniel despre cărți: ”Fiecare carte, fiecare tom pe care-l vezi are suflet. …Ori de cîte ori o carte își schimbă proprietarul, ori de cîte ori privirea alunecă pe paginile ei, spiritul său crește și se întărește. … În locul acesta, cărțile care s-au pierdut în timp trăiesc pentru totdeauna, așteptînd să ajungă într-o bună zi în mîinile unui nou cititor,  ale unui nou spirit. În librărie noi le vindem și le cumpărăm, însă în realitate cărțile nu au stăpîn” (pp.9-10). Din toate cărțile pe care le vede, eroul nostru se simte atras de “Umbra vîntului” : ”Se deslușea timid la capătul unui raft, legată în piele de culoarea vinului și susurîndu-și titlul în litere aurite ce ardeau în lumina distilată de cupola din înalt. Am înaintat pînă la ea și am deznierdat literele cu buricul degetelor, citind în tăcere. Umbra vîntului. Julian Carax. Nu auzisem niciodată de acest titlu ori de autor, însă prea puțin mi-a păsat. Hotărîrea era luată” (p.11), pe care o și citește într-o singură noapte, fiind absolut fermecat de poveste și autor. Încercînd să găsească și alte cărți scrise de acest misterios Julian, Daniel se lasă antrenat într-o aventură periculoasă, dezgroapă secrete pe care unii au încercat să le ascundă toată viața și reînvie o ură veche de 30 de ani. În momentul în care află că cineva caută toate cărțile lui Julian Carax pentru a le arde și este amenințat de un anume Lain Courbert, nume sub care apare diavolul în “Umbra vîntului”, protagonistul trebuie să aleagă între a-și stăpîni curiozitatea și a trăi o viață liniștită, dar plictisitoare, și a elucida misterul lui Julian. Alegerea e evidentă.

Pe parcursul romanului se dezvăluie și iubirea interzisă dintre Julian și tînăra Penelope, fiica unuia dintre cei mai bogați oameni din Barcelona. După patru ani în care se întîlnesc în secret,  Julian și Penelope decid să fugă la Paris. În ziua în care trebuie să plece, Penelope nu apare, iar din acel moment, nimeni nu mai știe nimic de ea, nici Julian, nici prietenii lor. Sînt momente pline de suspans, care nu te lasă să lași cartea din mînă. Un personaj care revigorează atmosfera este prietenul lui Daniel, Fermin, care e foarte nostim uneori : “Binecuvîntată inocență mai ai, Daniel. Crezi pînă și în Zîna Măseluță. …Mi se pare mie că lihnita aia ți-a turnat mai multe gogoși decît L’Osservatore Romano”(p.224). Alteori devine serios de-a binelea : ” – Hai, să mergem. Căci dumneata și cu mine sîntem așteptați. Ne așteaptă viața ”(p.473).

Observăm naratorul și în perioada scrierii aminitirilor : ”Am citit multe cărți din acea noapte îndepărtată a anului 1945, însă ultimul roman al lui Carax a rămas preferatul meu. Astăzi, cu trei decade în spate, nu mai nutresc speranțe să-mi schimb părerea”(p.477).

Această carte m-a fascinat nu doar prin clipele de suspans și aventurile interminabile ale eroilor, dar și prin ideile profunde despre viață, cărți, viitor, dragoste, așteptare, timp, destin. Iată cîteva fragmente care vă vor invita la reflecție: “Există lucruri care nu se pot vedea decît pe întuneric.”, “Viața merită să o trăiești pentru 3-4 lucruri, restul e o mraniță pentru cîmp.”, “Femeile, cu cîteva excepții notabile, precum vecina dumitale Merceditas, sînt mai inteligente ca noi, ori cel puțin, mai sincere cu ele însele în materie de ce vor și ce nu vor. E altceva dacă i-o spun cuiva anume sau lumii întregi. “ (p. 190) ,  “Cărțile sînt oglinzi: vezi în ele numai ceea ce ai deja în tine.”(p. 209), “Destinul obișnuiește să stea la cotitură… Dar ceea ce nu face sînt vizitele la domiciliu. Trebuie să te duci tu după el“. (p. 226)

Acestea sînt doar cîteva gînduri. Restul urmează a fi descoperite de cititorul atent care ești TU.

Vă dorește lectură plăcută

Elena LEAH

MAREA ENCICLOPEDIE A CUNOAŞTERII

 Într-o epocă a tehnologiilor există o mare varietate de subiecte pe care le putem studia. Prezenta enciclopedie în 6 volume îi formează cititorului o viziune de ansamblu asupra varietăţii de obiecte şi subiecte ale lumii în care trăim.  Fiind accesibilă tuturor, Enciclopedia familiarizează cititorul cu domenii mai puţin mediatizate, dar care prezintă un mare interes. Citind capitolele cărţilor, merită reţinut faptul că marile descoperiri şi invenţii nu s-au realizat doar în baza cunoştinţelor, indiferent de profunzimea şi vastitatea acestora. Imaginaţia e mai importantă decît cunoaşterea. Ea este acea calitate care ne permite să visăm o lume în devenire, iar cunoaşterea este materialul care transformă aceste vise în realitate.

 Marea enciclopedie a cunoașterii: Vol.1: Universul și pămîntul. – București : Litera Internațional, 2009. – 90 p.

 Marea enciclopedie a cunoașterii: Vol.2: Știință și Progres. – București : Litera Internațional, 2009. – P. 90-195.

Marea enciclopedie a cunoașterii: Vol.3: Societate și economie. – București : Litera Internațional, 2009. – P. 196–279.

Marea enciclopedie a cunoașterii: Vol.4: Religie și filozofie. – București : Litera Internațional, 2009. – P. 280-361.

Marea enciclopedie a cunoașterii: Vol.5: Artă și literatură. – București : Litera Internațional, 2009. – P. 362-437.

Marea enciclopedie a cunoașterii: Vol.6: Lumea astăzi. – București : Litera Internațional, 2009. – P. 440- 512.

Comunicarea în instituţii şi organizaţii de Alex Mucchielli

Rezumat

Lucrarea tratează problemele comunicării interne din organizaţii prin intermediul analizei unor studii de caz, fapt care culminează cu construirea unei noi grile de analiză şi de audit.

În partea introductivă autorul expune viziunea sa asupra comunicării interne care se referă la un ansamblu de schimburi informaţionale, organizat şi finalizat, care se desfăşoară între diferiţi actori şi este dirijat ierarhic. Cele două mari finalităţi clasice ale comunicării interne sunt motivarea şi realizarea coerenţei interne. Noutatea concepţiei despre comunicare propusă de autor schimbă complet perspectiva auditului. A comunica cu personalul nu înseamnă a manipula informaţiile cu scopul ca acestea să fie acceptate ci a-l face să participe la construirea unor definiţii colective a situaţiilor de muncă şi a soluţiilor posibile.

Cazul unu este dedicat auditului unei proceduri de informare descendentă. Actorul central se află în situaţia de a jongla cu o cantitate imensă de informaţie primită de la serviciile funcţionale şi care trebuie transmisă mai departe propriilor subalterni în manieră ierarhică. După o analiză minuţioasă a întregului proces se ajunge la concluzia că organizaţia în cauză se confruntă cu o problemă informaţională, dar şi managerială. Schema defectuoasă şi ineficientă de răspîndire a informaţiei precum şi lipsa feed-back-ului denotă faptul că comunicarea nu prezintă o valoare organizaţională. Analiza acestui caz se finalizează cu concluzii asupra auditului informaţiei într-o întreprindere printre care menţionăm: solicitarea implicării conducerii şi formularea mesajelor informaţionale ţinînd cont de destinatar.

Cazul doi are o intrigă şi o problematică asemănătoare şi revine la problema responsabilităţii conducerii în comunicare, afirmîndu-se că problemele de comunicare se datorează lipsei de preocupare sau incompetenţei managementului.

Prin analiza celui de-al treilea caz se răspunde la întrebarea: cum să comunici subordonaţilor o decizie despre o schimbare necesară cu care nu eşti de acord şi care nu le va fi simpatică. Răspunsul: prin implicarea ierarhiei superioare în conceperea unei strategii de susţinere a schimbării.

Cazul patru ilustrează o situaţie de ,,rezistenţă la schimbare” datorate luptei pentru influenţă între serviciile funcţionale şi cele operaţionale precum şi limitei utilizării unei scheme comunicaţionale  simplificate de tip emiţător-receptor fără a se ţine cont de ,,context”. Tot de ,,context” este legat şi următorul caz care analizează scrisoarea ca instrument de comunicare organizaţională. Cazul dat ilustrează cum o intenţie bună poate suferi eşec atunci cînd nu se ţine cont de toţi actorii implicaţi cît şi de celelalte metode de comunicare existente în organizaţie. Şi cazul care urmează completează tabloul nereuşitei unei schimbări în lipsa cooperării dintre actorii de nivel ierarhic superior. Capitolul culminează cu un studiu de caz dedicat dispozitivelor de informare antizvon realizîndu-se auditul fiecărui dispozitiv în parte.

 Capitolul trei se finalizează cu un profil de analiză a calităţii informării în organizaţie. Pentru realizarea acestuia se ţine cont de contextualizare, de forma de comunicare utilizată şi de însăşi calitatea informaţiei (ca sens). Concretizăm aici că informaţia este de calitate atunci cînd sensul dorit de emiţător este şi sensul înţeles de destinatar, iar comunicarea este metoda ce însoţeşte şi prezintă informaţia şi pentru ea se pot stabili indicaţii de audit. Autorul prezintă indicaţii (grile) de audit pentru fiecare element antrenat în profilul de analiză.

            Dacă în partea întîia a lucrării accentul a fost pus pe auditul informaţional, atunci în partea a doua accentul se deplasează pe auditul metodelor de comunicare  (dispozitive de comunicare). Pentru analiză, în capitolul patru, se prezintă două cazuri, reluîndu-se cazul discutat anterior, dedicat dispozitivelor de informare antizvon. Autorul insistă pe faptul că dispozitivul de comunicare este, prin el însuşi, ,,o comunicare” către persoanele vizate. Celălalt caz ilustrează succesul unui lider charismatic în implicarea unui proiect instituţional, garantat de folosirea unor instrumente eficiente de comunicare. Mijloacele de comunicare fiind inventate de însăşi actorii educativi, funcţionează prin voinţa lor comună. Aici se subliniază din nou lecţia deja enunţată: instrumentele de comunicare sunt şi instrumente manageriale, iar competenţa reală de comunicare este una dintre calităţile unui bun lider.

            Comunicarea internă se realizează într-un anumit cadru de referinţă – o «filosofie» a fiecărei organizaţii, adică un ansamblu de norme, valori şi reguli care trasează direcţiile generale ale comunicării interne. Aceasta este preocuparea capitolului cinci, oglindită în analiza a două studii de caz. Noutatea este că prin ansamblul comunicărilor interne se poate crea un context identitar al organizaţiei faţă de care personalul trebuie să ia poziţie. Obligaţia de a lua poziţie faţă de o organizaţie ce se declară diferită de celelalte (prin valorile sale) are drept efect loialitatea angajaţilor faţă de ea. Este prezentată grafic şi schema de funcţionare a efectului de loialitate.

            Capitolul şase reia ideea abordată anterior, conform căreia comunicarea internă este un instrument de management pentru a demonstra că acest principiu este fundamental. Prin intermediul studiilor de caz se urmăreşte rolul comunicării interne în motivarea personalului în situaţii de destabilizare organizaţională, alcătuind şi aplicînd un plan de comunicare – prezentat mai curînd ca un plan managerial: ,,un plan de acţiune”.Se prezintă auditul detaliat al acestui plan în baza unor criterii bine definite. Ulterior se analizează două proiecte de acţiune, pentru adaptarea produselor la cererea clientului, care sunt de fapt operaţiuni de comunicare internă. Se ajunge astfel la o redefinire a comunicării interne: instrument pus la dispoziţia conducerii pentru a rezolva problemele ce apar în conducerea colectivelor de muncă.

            În capitolul şapte are loc auditul funcţionării unei echipe de muncă cu prezentarea şedinţei de bilant şi recomandări. Un alt subiect al capitolului este ,,proiectul organizaţional” care este un proces de comunicare ce răspunde la două problematici principale: adaptarea organizaţiei la mediu şi motivarea personalului. Este prezentată metodologia unui proiect de la etapa diagnosticării pînă la implementare.

După cum am menţionat pe parcurs, lucrarea este „întreţesută” cu întrebări concrete pentru auditul (evaluarea şi judecarea) comunicării în organizaţii şi instituţii. Ultimul capitol vine să regrupeze aceste întrebări într-o grilă-chestionar (despre care am anunţat la început). Întrebările sunt organizate pe categorii, numite ,,dimensiuni fundamentale” ale funcţionării comunicării interne care rezultă din cazurile discutate şi sunt: implicarea întregii conduceri; reprezentarea comunicării interne la nivelul ierarhiei; cadrul de referinţă al politicii de comunicare internă; conceperea strategiilor şi acţiunilor de comunicare internă; competenţele de comunicare ale conducerii. Rezultatul chestionarul va fi profilul de comunicare internă a organizaţiei.

Concluziile generale, subîntitulate: un nou mod de a gîndi comunicarea internă, reprezintă o sinteză a definiţiilor organizaţiei  şi a comunicării interne din perspectiva diferitor ştiinţe (ştiinţele gestiunii, psihosociologie, sociologie, ştiinţe politice, psihologie). Un alt aspect tratat la etapa finală este problematica specifică organizaţională (comunicarea internă fiind un răspuns la această problematică situaţională). Concluzia finală este că pentru a studia comunicarea în organizaţii e necesară abordarea acesteia după modelul sistemic şi constructivist, detaşîndu-ne de abordările unidimensionale.

Lina Iftodi

Dicționarul de la A la Witch – un dicționar mai special

Dicționarul de la A la Witch – carte recent achiziționată, a cărei autori pretind că este un dicționar pentru adolescente, a fost astăzi pezentată cîtorva fete, cititoare ale bibliotecii. Dicționarul vine cu explicații ample a unor cuvinte mai importante sau care îi interesează mai mult pe tineri. E vorba de cuvinte ca: prieten, iubire, caracter, ceartă, gelozie, jurnal, vise, vacanțe, trădare, dezordine etc. Și sînt nu doar explicații dar și sfaturi utile, situații interesante, exemple din viață.

Interesant este că cartea se aseamănă mai mult cu o agendă, datorită spațiilor libere rezervate pentru a fi completate cu experiențele proprii. Cititorii sînt îndemnați să-și spună părerea, să conteste unele idei sau să le dea dreptate.

Și pentru că această frumoasă vîrstă este perioada viselor, prieteniilor și simpatiilor am propus fetelor cîteva jocuri, care, desigur, sînt o distracție și doar se prefac că îți spun ce ți se va întîmpla, cine este tipul ideal pentru tine, cine se gîndește la tine și alte chestii de genul acesta. Răspunsurile pozitive ne-au binedispus, iar cele negative ne-au amuzat, convinși că este doar un joc. Interes pentru aceste jocuri au manifestat și utilizatori mai mici ai bibliotecii, care au afirmat că le sînt simpatici cîțiva băieți și doresc să se ghicească. A fost distractiv, ne-am bucurat de zîmbete și bună dispoziție.

Iar, cum tinerii au mereu multe să-și spună: discută moda, visele, idolii, nu a rămas fără replică nici cartea: au răsfoit-o, au citit-o, au discutat-o.

E important că i-am interesat… 

Învață să fii fericit

Cu toții ne dorim să avem o viață fericită, plină de succese, de aceea merită să cercetăm tot ceea ce ne poate ajuta să ne atingem aceste țeluri.   

Richard Webster

Fericirea este diferită pentru fiecare din noi. Pentru unii fericirea înseamnă să alergi desculț pe o pajiste cu rouă, pentru alții să-ți ții bebelușul în brațe. Te poate face fericit un cîrnaț prăjit, o carieră de succes, o haină de marcă, un apartament de lux, etc. Cu toții vînăm această emoție, dar fericirea apare atunci cînd ne așteptăm mai puțin și dispare înainte de a putea fi cu adevărat trăită. Niciodată nu avem destul timp să cercetăm fericirea îndeaproape și să aflăm după ce reguli ne manipulează ea. Aflați aceste informații și multe altele, în carțile propuse din colecțiile bibliotecii:

 Csikszentmihalyi, Mihaly. Flux : psihologia fericirii / Mihaly  Csikszentmihalyi ; trad. și adapt. : Mariana Ioan și Monica Țuțuianu. – București : Humanitas, 2008 . – 364 p.

Ceea ce veți citi este o lucrare simplă de sfaturi pentru găsirea fericirii. Viața fericită este o creație individuală ce nu poate fi reprodusă după o rețetă, totuși  cartea încearcă să prezinte cîteva principii generale cu exemple ale felului în care diferiți oameni le-au folosit pentru a transforma o viață plictisitoare și lipsită de sens într-o existență plină de bucurie. Aceste pagini nu reprezintă calea cea mai scurtă și directă către fericire, dar pentru cititorii interesați de asemenea probleme, sunt furnizate suficiente informații pentru a putea face posibilă tranzacția de la teorie la practică.

Isabel, Carrolle.Trup și suflet : Sfaturi pentru o viață fericită în doi/ Carrolle Isabel ; trad. : Oana Gîdioi. – Iași : Polirom, 2001. – 152 p.

 Trup și suflet te îndeamnă să-ți regăsești fericirea interioară, să-ți depășești complexele și prejudecățile și să-ți trăiești viața din plin. Veți învăța că o relație echilibrată cu sine și cu persoana iubită  are nevoie de complicitate, de spargerea tabuurilor și de renunțarea la ideile preconcepute. Acolo unde există dragoste, există și fericire.

 Klein, Stefan. Formula fericirii : minunatele descoperiri ale neuropsihologiei de azi / Stefan Klein ; trad. : Lucia Nicolau. – București : Humanitas, 2008. – 256 p.

 Această carte vă invită la căutarea sentimentelor plăcute. Veți descoperi în paginile ei multe sfaturi despre cum pot fi folosite descoperirile neuroștiinței pentru a duce o viață mai fericită. Prima parte a cărții arată cum apare fericirea și care este rolul sentimentelor plăcute. A doua parte a cărții explorează anatomia pasiunilor: plăcerile gastronomice și bucuria de a descoperi, dragostea și sexul au multe în comun, dar apar în mod diferit. Pasiunile sunt înrădăcinate atît de adînc în om, încît este foarte util să știi cum să le controlezi. Controlîndu-ne în mod conștient gîndurile și sentimentele, putem evita tristețea și chiar depresia, subiect descris în partea a treia a cărții.  Deci, fericirea poate fi învățată.

 Schoch, Richard. Secretele fericirii : Ce putem învăța din trei milenii de căutări / Richard Scholch. – București : Humanitas, 2008. – 248 p.

Prin Secretele fericirii  veți descoperi “ce puteți învăţa din trei milenii de căutări”.  Autorul descrie adevăruri evidente, prezente în viața noastră cotidiană și  pe care noi nici nu le luăm în calcul. Aceste adevăruri ar putea să schimbe cu totul viața dvs., să găsiți fericirea proprie ficăruia în parte și să vedeți  fericirea în însăși căutarea ei . ”Sper ca această carte vă va ajuta să deveniţi arhitectul propriei voastre fericiri”. (Richard Schoch).

 Webster, Richard. Feng Shui : 101 sfaturi pentru a vă aduce fericirea în casă / Richard Webster. – București : Ed. Vox, 2004. – 144 p.

 Dacă doriți să faceți modificări subtile în casa dvs., care vă vor schimba realmente viața, fără a cheltui mulți bani, citiți această carte. Feng Shui este o tehnică străveche, utilizată de popoarele din Orientul Îndepărtat pentru a-și îmbunătăți viața de familie și atmosfera din casă. Veți afla care este diferența între o casă cu un singur nivel și una cu mai multe nivele, importanța amplasării scărilor, ușii de la intrare, a desigh-ului camerelor, etc. De asemenea veți descoperi cum poate crea energie negativă construcția casei, precum și modalitățile simple de a remedia situația fără să cheltuiți mulți bani pentru renovarea acesteia. Studiați cartea, pune-ți în practică ideile și veți avea posibilitatea de a petrece împreună cu cei dragi o viață plină de armonie, echilibru și succes.

Vă urez lectură frumoasă !

Lina  Iftodi