Publicat în Biblioteca Maramureş, Discuţii/dezbateri

În țara horelor și a doinelor


 Poți iubi un pămînt, o țară, un popor în măsura în care le cunoști. Avem un plai de poveste, o gură de rai, un ținut aparte, dar oare cîți dintre noi ne cunoaștem cu adevărat țara?

Ne-a fost interesant să vedem cît de bine își cunosc plaiul și ce ar putea povesti tinerii Centrului de zi și activități Start pentru persoane cu disabilități, despre oamenii și locurile unde au văzut lumina zilei, despre pămîntul pe care îl numesc Patrie și despre comorile ei spirituale. Posterul confecționat ilustra simbolurile țării și tot ce face țara noastră deosebită, aspecte puse în discuție. Tricolorul a fost desfăcut în fața participanților, care cu interes au asculat semnificația fiecărei culori și au examinat cu atenție stema țării. Costumul național, demonstrat cu mîndrie de un voluntar, ne-a amintit de strămoși, de tradițiile și obiceiurile străvechi.

Nu a fost uitat nici cel mai remarcabil domnitor al Moldovei, Ștefan cel Mare și Sfînt și cele 47 de mănăstiri și biserici ridicate după războaiele cîștigate, despre vinurile noastre celebre în toată lumea, despre străvechii codri, despre dărnicia pămînturilor moldave, despre hărnicia și ospitalitatea oamenilor de aici… Am depănat cîte un fir din istoria neamului, am discutat despre sărbătorile noastre naționale: 27 august – Ziua Independenței Republicii Moldova și 31 august – Ziua Limbii Noastre. 

Nu se contestă sub nici o formă că este de datoria fiecăruia dintre noi să ne cunoaștem și să ne iubim cu adevărat țara care ne-a născut.

Republica Moldova poate fi cunoscută cu vederea, cu auzul, cu mirosul, cu pipăitul, ea poate fi cunoscută cu talpa piciorului, dar va rămîne mereu nepătrunsă pînă la capăt dacă nu vei încerca s-o cunoști cu inima. ( Nicolae Dabija)