Dacă cauți o carte ca să te distrezi, o lectură de plăcere, care nu cere efort mare – aceasta este cartea. Am citit-o dintr-o răsuflare cu pași repezi, aș spune. Ca stil și subiect, factura artistică mi-a amintit romanele polițiste ale Agathei Christie.
Personaje decupate din realitate foarte firești, doar Melania este ciudată și nostimă. Nu poți bănui ce minte lucidă ascunde. Cartea ei de vizită – casnică, văduva unui modest funcționar din Ministerul de Finanțe, o femeie lipsită de interes, bleagă și copilăroasă – înșală. Jonglează cu lacrimi și cu zîmbetul ei șters pentru a-l induce în eroare pe maiorul Cristecu. Este foarte stăpînă pe sine, calmă, liniștită. Personajele cărții, fără să vrea, devin complicii unei crime, iar unii dintre ei, treptat, și victime. Numai Melania Lupu rămîne senină. Ea este regizorul, dar nu și criminalul, camuflează crimele, fără să știe criminalul, realizînd în ecest sens performanțe fantastice.
Marina CASAP
FILIALA MARAMUREȘ 