Victoria Fonari – un nou suflu al poeziei contemporane

La mijlocul acestei frumoase săptămâni de noiembrie, în pofida unui timp nu tocmai luminos, biblioteca „Maramureş” ne-a întâmpinat cu mare căldură la un eveniment aşteptat de mai mult timp. Este vorba de întrunirea cenaclului „Magia cuvântului”, dar de data aceasta într-o formulă mai deosebită decât de obicei – marcând lansarea volumului de versuri „Aleile de corali” al poetei Victoria Fonari.

De această dată, moderatorul cenaclului a fost Dumitru Apetri, doctor în filologie, cercetător ştiinţific, care a luat primul cuvântul, creînd o atmosferă destinsă şi o ambianţă din cele mai plăcute. La această manifestare specială au fost invitate şi persoane speciale, audienţa fiind una destul de intelectualizată şi bine selectată, astfel încât toţi cei care au fost prezenţi erau, în primul rând, îndrăgostiţi de cuvânt, de frumos, de cultură şi literatură şi, în special, de poezia autentică. Printre aceştia şi Lidia Grosu, poetă, Elena Bivol, traducătoare, precum şi persoane apropiate autoarei, care au venit să se bucure împreună – Igor Fonari, fratele poetei şi Stela Crîjanovschi, economist şi prietenă de suflet. Nu putem să nu menţionăm şi studentele de la USM, atât de la Facultatea de Litere, cât şi de la alte facultăţi, la care dna Fonari a fost profesoară.

După o scurtă introducere, a urmat un recital de excepţie, prin care ne-am delectat cu toţii din poeziile savuroase din volumul de versuri „Aleile de corali”. Discuţiile nu s-au limitat doar la laude, cum ne-am obişnuit de regulă, ele au cuprins ceva mai mult. Prin discuţii s-au deschis căile de interpretare a poeziei, viziunile cititorului avizat. Lidia Grosu menţionează: „Ea (Victoria Fonari) vine direct în două dimensiuni paralele – cea artistică şi cea ştiinţifică – şi în ambele reuşeşte cu succes. În poezie, ea descoperă lumea culorilor pe care o avem în suflet.” Punctul de vedere al dnei Elena Bivol a venit ca o completare: „Victoria vine cu un ochi proaspăt în poezie… O carte de aceasta ne pregătește să fim gata de minuni; trezeşte setea să priviţi atent, să observaţi. Este poezia vieţii noastre.” Însăşi autoarea menţionează în contextul unei întrebări adresate că „poezia oferă libertatea de a fi sincer cu tine însuţi. Cunoaşterea este realizată prin poezie, prin momentul în care suntem văzuţi şi descoperiţi altfel. Să nu vă temeţi de ceea ce gândiţi.” Într-adevăr, acesta, poate, este cel mai bun sfat pentru tinerii poeţi care uneori se tem de eşec, numai învingând frica putem să schimbăm lumea, iar prin poezie lumea redescoperă nu numai autorul, dar şi pe sine însăși. „După mine, poezia se centrează pe secunda ceea infinită. Frontiera de timp este anulată – atunci când creezi, ieşi puţin din timp”, mai spune poeta. Prin acest crez poetic, în lirica autoarei are loc apropierea absolutului de efemeritate.

Victoria Fonari nu este la început de cale nici în literatura artistică, nici în cea ştiinţifică. O cunoaştem adesea din activitatea pedagogică, găsind-o la Facultatea de Litere a USM, o cunoaştem şi din activitatea productivă de cercetare în domeniul literar, iniţial împătimită de opera lui Aureliu Busuioc, patimă etalată în cartea Factorii intelectual şi sentimental în opera lui Aureliu Busuioc (critică literară), apoi redescoperind-o într-un altă postură, mai teoretizată, în Hermeneutica literară (material didactic). Totuşi dorinţa de a ieşi din canoanele şi limitele impuse de aceste condiţii a materializat, paralel cu activitatea de pedagogică şi de cercetare, şi volumele de versuri Zbor în antiteză, Sarea pasiunii iar apoi şi volumul de faţă – Aleile de corali. În afară de acestea, o redescoperim în plină fază didactico-artistică în volumele pentru copii Abecică şi Şcoala steluţelor.

În final, nu ne rămâne decât să-i urăm scriitoarei Victoria Fonari mult succes, să revină şi să ne bucure cât mai curând cu un nou volum de versuri la fel de inedite, cum a ştiut să facă şi până acum.