Publicat în Biblioteca Maramureş, Cenaclul MAGIA CUVINTULUI, Creaţii proprii, Discuţii/dezbateri, MAGIA CUVÎNTULUI

Cuvîntul artistic în atmosfera cotidianului


 Cenaclul „Magia cuvântului” s-a întrunit iar la biblioteca „Maramureş”, continuând tradiţia formată pe parcursul a celor şapte ani de activitate. De data aceasta însă a fost abordat un nou format, care să corespundă cu necesităţile dictate de generaţiile în formare.

Cenaclul Magia CuvintuluiDoamna Victoria Fonari a dat dovadă, ca întotdeauna, de spirit de cooperare, fiind în unison cu noii cenaclişti, dar şi de o creativitate inedită, care a fost o dominantă manifestată încă de la începutul activităţii. Procesul de cunoaştere a celor prezenţi a decurs şi ea într-o manieră specifică celor cu predispoziţie artistică: fiecare şi-a reprezentat personalitatea printr-o metaforă sau printr-o expresie artistică. Aceasta ne-a dezvăluit pe ce undă de creaţie se află fiecare, ceea ce a facilitat, evident, şi înţelegerea fiecăruia.

Atmosfera s-a destins şi în cadrul unor discuţii în cadrul cărora au fost propuse noi idei cu privire la desfăşurarea acestui proiect literar comun, atât pentru acest an, cât şi pentru o colaborare efectivă pe viitor. Aceste idei au contribuit la generarea unei proiecţii a cenaclului şi la îmbunătăţirea calitativă a activităţilor planificate.Cenaclul magia Cuvintului

Un moment destul de incitant a fost ascultarea şi perceperea creaţiilor proprii ale celor ce au avut curajul să-şi declame poeziile. Acestea au fost savurate, supuse unor păreri critice constructive, metodă de abordare propusă chiar de participanţi. Această cale de receptare a constituit şi un moment în care a fost conştientizat talentul tinerilor poeţi.

Întrunirea s-a finisat sub auspiciul creaţiei, care a dezvăluit o latură rebelă, pe de o parte, şi originală, de altă parte, fapt care a făcut ca cenacliştii să-şi dorească o revedere cât mai curând posibil.

Biblioteca „Maramureş” le doreşte tuturor celor ce au luat parte la cenaclu să nu-i părăsească muza şi să revină cu noi creaţii la următoarea întâlnire!

Publicat în MAGIA CUVÎNTULUI

Bine aţi (re)venit la Cenaclul Literar „Magia cuvântului”!


poezieMâine, 27 februarie2013, biblioteca „Maramureş” va fi gazda unui eveniment care se perindă prin tradiţie de 7 ani.

Este vorba de o nouă întrunire a cenaclului „Magia cuvântului”, prima din anul 2013, condusă de Victoria Fonari, poetă, doctor conferenţiar şi profesoară universitară la USM.

La această şedinţă a cenaclului sunt aşteptaţi toţi cenacliştii, precum şi cei care sunt împătimiţi de poezie.

Vă invităm cu drag şi sperăm să vedem şi noi tineri poeţi printre cei care vor fi prezenţi!

Publicat în Biblioteca Maramureş, Discuţii/dezbateri, MAGIA CUVÎNTULUI

Cultul zeităţilor dacice în tradiţiile populare


Ziua de vineri, 22 februarie 2013, s-a început cu surprize frumoase ce prevestesc deosebita sărbătoare naţională de Dragobete. Victoria Fonari, moderatoarea conferinţei cu genericul „Cultul zeităţilor dacice în tradiţiile populare” , a pus prima piatră de sărbătoare la această manifestare, discutând împreună cu elevii de la Liceul Republican cu Profil Real despre întreg ansamblul obiceiurilor şi tradiţiilor populare de peste an, precum şi despre credinţele lăsate drept moştenire încă de la strămoşii daci. Invitat special al acestui eveniment a fostTudor Colac, folclorist, istoriograf al folcloristicii românești din RM, care a intervenit cu unele incursiuni de natură religioasă preluate şi îmbinate simbiotic cu credinţa ortodoxă.

Cultul zeităţilor dacice în tradiţiile populare

În continuare vom prezenta succint esența fiecărei comunicări din cadrul conferinței.

Dragobetele – o zeitate geto-dacică. Vasile Potoroacî. După cum era și firesc, în virtutea sărbătorii apropiate – Dragobetele, prima comunicare s-a centrat pe această tematică, dezvăluind cine a fost Dragobete, mai ales în contextul tradițiilor și sărbătorilor strămoșești de origine dacică, obiceiuri și tradiții practicate în trecut de strămoșii noștri, dar care, din păcate nu au ajuns până la noi. Este vorba despre adunarea fetelor și a băieților în ziua de 24 februarie pentru a-l sărbători pe Dragobete, zeul dragostei, iar după încheierea acestei adunări, mulți dintre cei care s-au ales cupluri se considerau logodiți pentru un an.După legendă, îl aflăm pe Dragobete – fiul babei Dochia, flăcău înalt și chipeș. Legenda spune că acesta a fost crescut de mama sa, dar când a ajuns bărbat în toată firea, el s-a pornit în căutarea fericirii fără blagoslovirea mamei sale. Dragobete este recunoscut drept zeul dragostei în mitologia dacică, în unele variante fiind sărbătorit și de 1 martie.

Călușarii și datinile populare. Victor Logoș. Prezentarea a aborat obiceiul în toată complexitatea sa. În acest context, s-a pornit de la evocarea teritoriului în care a fot răspândit și atestat acest dans ritualic. Denumirea a provenit de la unealta care se agăța de botul calului pentru a-l putea controla. De aici și simbolistica/funcția de control ș protecție de spiritele rele. Culorile simbolice reprezentative erau roșul și albul, care aveau conotația de purificare. Cultul avea conexiune directă cu Zomolxe, zeul suprem al dacilor. Prima dată atestăm înscris acest ritual la Dimitrie Cantemir, în Descriptio Moldaviae, fiind descris ca un dans ce se practica vara, în noapte de Sânziene, când coborau spiritele rele pe pământ (ielele, zânele cu puteri malefice, sânzienele etc.). Componența acestui dans era una strictă, exclusiv din flăcăi, ajunși la maturitate, împreună efectuau întreg ritualul în câteva zile. Costumele lor erau, de asemenea, specifice. În steagul ritualic erau prezente elemente simbolice cum sunt usturoiul, grâul și pelinul. Esența acestui dans era că binele întotdeauna învinge răul.

Imaginea Drăgaicei și credințe populare de Sânziene. Argentina Covali. Acest discurs a fost însoțit de surse concludentă, care demonstrează continuitatea și argumentează păstrarea obiceiurilor de Sânziene până în zilele noastre. Prima dată a fost atestat în opera lui D. Cantemir (citată mai sus). Imaginea drăgaicei în conceptul popular românesc apare sub forma unui dans ritualic la care participau numai fetele tinere, fecioare. Acestea intrau în lanul de grâu și transmiteau prin dansul lor puritatea, voluptatea și fertilitatea lor, iar lanul de grâu, la rândul său, transmitea o energie benefică fecioarelor. Drăgaica principală din acest grup nu trebuia să se mărite trei ani după acest ritual, altfel forțele se întorceau împotriva satului respectiv. Drăgaica are un caracter magic, considerată de tinerele fete un mijloc de a-și afla ursitul și cand se vor mărita. Obiceiurile spun că pentru asta, fetele dorm în noaptea de Sânziene cu un buchețel din aceste plante și își viseaza viitorul soț. Unii cercetători consideră că Sânzienele și Drăgaica sunt ritualuri inseparabile.

Ursitoarele în datinile populare. Veronica Prunici. În cultul dacilor exista credința conform căreia, la nașterea copilului vin ursitoarele care îi stabilesc destinul și durata vieții. Acestea sunt trei la număr: Torcătoarea, Soarta și Moartea. Cea de-a treia tăia „firul vieții” și era șchioapă, de unde și vorba din popor „așa a vrut șchioapa”. Acestea trei erau întruchipate în niște zâne frumoase și bune, luminate și curate, iar prezicerile lor erau considerate mărgăritare pentru sufletul omului. Există o deosebire între ursitoarele de origine dacică și cele din credința greacă, ultimele fiind hidoase, rozbunătoare și rele. Din aceeași categorie cu ursitoarele sunt și ielele, ființe de o frumusețe uimitoare, care coborau în noaptea de Sânziene și se scăldau în lacurile din pădure. Ele aveau o puteri magice, iar cine le vedea scăldându-se, era pedepsit crunt. Ursitoarele și zânele, de regulă cele bune, au reprezentat personaje și motive în diverse povești culte din literatură: „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, „Frumoasa adormită”, „Cântul ursitoarelor”, „Jocul ielelor” etc.

Paparuda și Caloianul – divinități ale mitologiei române. Adriana Melnic. Printre obiceiurile de peste ani, folcloriștii deosebesc  obiceiurile ciclice, care au loc cu regularitate în timpul anumitor perioade ale anului, legate de anumite date calendaristice, și obiceiurile nelegate de date fixe, ci de necesitațile productiiei, de desfașurarea muncilor agricole. Dintre aceste obiceiuri au fost abordate paparudele și caloianul. Paparuda (Păpăluga) este o veche divinitate locală din mitologia românească, probabil preromână, a ploii fertilizante, invocată de grupuri de femei pe timp de secetă și redusă cu timpul la o schemă de ritual. mitul Paparudei, invocația magică e adresată direct Paparudei ca unei zeițe. Ritualul este magic, aparținând tipologiei cultelor agrare: în timp de secetă, tinere fete execută Jocul Paparudelor, ca figurante ale unui dans rudimentar, în fuste simbolice de frunzare; concomitent, femeile din sat le stropesc cu găleți de apă. Caloianul constă în următoarele: fete tinere impreuna impreuna cu o femeie varstnica, confectioneaza o papusa din lut pe care o imbraca si o impodobesc cu coji de oua rosii (pastrate de la Paste). Asezat intr-un sicrias de lemn, Caloianului i se simuleaza un cortegiu funerar si o inmormantare. Purtandu-l spre locul de ingropare, fetele il bocesc si interpreteaza un cantec ritual prin care Caloianul este trimis in cer pentru a cere pornirea apelor, sau, in unele variante, el insusi este investit cu capacitatea de a porni ploile.

Simbolul lupului în cultul geto-dacilor. Mădălina Ghiaur. Cultura neamului românesc este una complexă şi difinitorie. Lupul – simbol al inteligentei, dreptătii si nesupunerii, apare foarte des în viata geto-dacilor. Unele sărbători de la sfîrşitul lunii noiembrie şi începutul lunii decembrie sunt închinate lupului. Faptul că în trecut la noi în ţară peste 35 de sărbători populare, dintre care 18 cu dată fixă, erau dedicate lupului, denotă accentuarea acestui element mitologic în formarea culturii şi tradiţiilor neamului. Strămoşii noştri, predacii, dacii şi daco-romanii au făcut din acest animal un adevărat cult magico-mitologic din care ne-au rămas pînă la mijlocul secolului trecut unele reminescenţe etnografice şi folclorice. Se spune în credința populară a geto-dacilor că Filipii ar fi fost apostoli, care, pe vremea prigonirilor în contra creștinilor, au fost aruncați într-o groapă cu lupi de unde au scăpat doar prin credință. Acești Filipi au fost șapte frați rătăcitori ce umblau prin lume și care aveau puterea de a-i poci sau schimonosi pe cei ce nu îi cinsteau.

DSCN1279

Aceste informații, dar și altele, discutate în cadrul comunicărilor celor care au participat, au valorificat mitologia dacică, care se află pe calea uitării, dar pot fi redescoperite în obiceiurile și credințele practicate chiar și în ziua de azi de bătrâni și locuitori ai satelor de origine dacică.

Sfârșitul a fost încununat cu o premiere bine-meritată.

Invităm participanții să ia parte și la alte activități ce se vor desfășura la biblioteca „Maramureș” cu aceeași sete de cunoaștere și spirit de cercetare!

Publicat în Educaţia copilului, Poftiţi la lectură

Dragobetele: între dragoste şi tradiţie


DragobeteSe apropie cu paşi tot mai rapizi o sărbătoare de o imensă importanţă naţională – Drabobetele. Aceasta dă motive de reflecţie şi discuţie asupra la două aspecte: legătura cu ziua de 14 februarie – sf. Valentin (înrădăcinată de ceva timp în mentalitatea globală ca ziua dragostei) şi înglobarea Dragobetelui în datinile populare ale neamului nostru.

Deşi de la începuturile formării noastre ca popor sărbătoarea dragostei se considera Dragobetele (sărbătorit la 24 februarie), ultimul secol a adus cu sine schimbări în optica de gândire a colectivităţii noastre, mai ales după cele două războaie. Tendinţa de europenizare afirmată în ultimele decenii a adus cu sine şi înrădăcinarea unei sărbători ce s-a extins mai mult prin publicitate şi care are o mulţime de versiuni mai mult sau mai puţin veridice, mai ales din punct de vedere cultural-istoric şi religios. Este vorba de sărbătoarea Sf. Valentin, recunoscută peste tot ca o zi a îndrăgostiţilor, care a înlocuit treptat Dragobetele. În virtutea întoarcerii spre valorile naţionale, promovată în primul deceniu al secolului XXI, Dragobetele a fost reabilitat în calitatea sa de tradiţie populară pe care am început să o serbăm cu o oarecare regularitate, în acest sens, ţara noastră pricopsindu-se cu două sărbători ale dragostei.

De altă parte, Dragobetele nu poate fi conceput doar ca o sărbătoare, ci mai degrabă ca o datină ce se trage încă de la strămoşii daci, alăturându-se Căluşarilor, Drăgaicei, Paparudei, Caloianului, Babei Dochia şi altele, care ne reprezintă ca neam. Cultul zeităţilor dacice reprezintă până astăzi un interes viu în cercetările etnografilor, descoperirile acestora aducând cu sine noi dominante folclorice care argumentează unele obiceiuri necreştine pe care le practică lumea, mai ales în mediul rural.

În continuare, biblioteca „Maramureş” vă pune la dispoziţie o listă bibliografică de specialitate, în care sunt abordate conceptele evocate anterior din diverse unghiuri de vedere. 

Cărți:

Bilțiu, Pamfil. Izvorul fermecat : legende, basme mitologice, povești mitologice și mito-credințe din județul Maramureș : [Baba Odochia, Ursitoarele]. – Baia Mare : Ed. Gutinul, 1999. – 472 p.

Capcelea, Valeriu. Esența și rolul tradiției în existența socială : [Caloianul, Drăgaica, Mărțișorul]. – Ch. : Ed. Arc, 2011. – 160 p.

Cristea, Julia Maria. Sărbători, tradiții, ritualuri, mituri… : [Baba Dochia, Călușarii, Sînzîene]. – București :  Ed. Oscar Print, 2007. – 372 p. 

Flori din poezia populară : antologia poeziei lirice : [Cîntece de dragoste și de dor]. – București : Editura de Stat pentru literarturăși artă, 1960. – P. 248.

Lirica obiceiurilor tradiționale românești : ediție bilingvă româno-spaniolă : [Caloianul]. – București : Ed. Minerva, 1979. – P. 106.

Mușlea, Ion. Arhiva de folclor a Academiei Române : [chestionar despre Călușari, obiceiuri la Sânziene sau Drăgaică]. – Cluj-Napoca : Editura Fundației pentru Studii Europene, 2003. – 388 p.

Nicolau, Irina. Credințe și superstiții românești : [despre Dragoste, Dragobete și Mărțișor]. – București : Ed. Humanitas, 2000. – 356 p.

Niculiță-Voronca, Elena. Datinele și credințele poporului române adunate și așezate în ordine mitologică : [Baba Dochia]. – Iași : Polirom, 1998. – P. 134.

Ștefan, Alexandru. Pe urmele lui Zalmoxe. Carpatia : [despre Călușari]. – Ch. : Ed. Museum, 2006. – P. 75.

Ștefănucă, Petre V. Datini și creații populare : [despre Odochia]. – Chișinău : Ed. Știința, 2008. – P. 158.

Teodoresci, Gh. Dem. Poezii populare românești : [Caloianul, Paparudele, Dragostele]. – București : Ed. Biblioteca pentru toți, 1985. – P. 169, 171, 296.

Ediții periodice:

Anton, Ion. De ce anume pe 14 februarie sărbătorim Ziua Îndrăgostiților // Florile dalbe. – 2009. – Nr. 6. – P. 1.

Anton, Ion. De ce obișnuim, primăvara, să ne prindem la piept Mărțișoare // Florile dalbe. – 2009. – Nr. 10. – P. 1.

Anton, Ion. De unde provine Dragobetele și de cînd se sărbătorește la noi? // Florile dalbe. – 2013. – Nr. 7. – P. 1.

Balan, Iurie. Sărutul : [cîteva ciudățenii legate de sărut] // Amic. – 2008. – Nr. 2. – P. 1.

Balan, Tatiana. Dragobetele sărută fetele : [Cine este Dragobetele?, Ce tradiții sunt de Dragobete?] // Amic. – 2010. – Nr. 3. – P. 4.

Dragostea, primăvara și răbdarea !!! : [despre Iubirea de viață, iubirea de sine, iubirea celui de lîngă tine] // Moldoveanca. – 2010. – Nr. 3. – P. 17.

Frumusețe la superlativ!!! Sfăntul Valentin // Viața Ta. – 2008. – Nr. 2. – 4-5.

Gheorghiță, Annette. Saint Valentun // Amic. – 2009. – Nr. 2. – P. 10.

Gîrjău, Ludmila. Dragostea se simte bine acasă – de dragobete // Natura. – 2011. – P. 7.

Hadîrcă, Natalia. Dragobetele // Amic. – 2011. – Nr. 2. – P. 7.

Hadîrcă, Natalia. Ziua Îndrăgostiților : [despre Ziua Îndrăgostiților sărbătorită în : Japonia, Turcia, Brazilia, Columbia, Danemarca, Suedia] // Amic. – 2011. – Nr. 2 P. 6.

Rotaru, Adela. La Saint-Valentin – fete des amoureux : [Cartes de voeux, Les fleurs de le amour] // Amic. – 2008. – Nr. 2008. – P. 10.

Trifan, Tatiana. Ziua îndrăgostiților : [despre legenda Sf. Valentin, Tradiții, Te iubesc în alte limbi] // Amic. – 2012. – Nr. 2. – P. 18.

Vasilașcu-Sochircă, Natalia. Nunta păsărilor începe de Dragobete // Natura. – 2013. – Nr. 2. – P. 7.

Resurse electronice:

Dragobete. – Acces : http://ro.wikipedia.org/wiki/Dragobete

Accesat: 21.02.2013

Despre Dragobete. – Acces : http://dragobete.blogspot.com/

Accesat: 21.02.2013

Dragobetele sărbătoarea tinereții și a iubirii!. – Acces : http://traditii.ro/dragobete.php?nr_articol=30

Accesat: 21.02.2013

Obiceiuri de Dragobete. – Acces : http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/obiceiuri-dragobete-68787.html

Accesat: 21.02.2013

Obiceiuri nelegate de date fixe paparudele și Caloianul. – Acces : http://www.moldova.org/page/obiceiuri-nelegate-de-date-fixe-paparudele-si-caloianul-1164-rom.html

Accesat: 21.02.2013

Publicat în Poftiţi la lectură

Scriitori Americani în colecțiile bibliotecii „Maramureş”


Începând cu secolul trecut, literatura americană a început să se dezvolte într-un ritm ascendent, scriitorii moderni ai acestei literaturi fiind pe o undă a inspiraţiei continue. Asta ne demonstrează colecţiile tot mai vaste de literatură americană, care tratează cele mai diverse teme, insuflate de actualitatea şi societatea atât cea naţională, cât şi cea globală.

Scriitori prin excelenţă cum sunt William Faulkner, David Baldacci, Charles Bukowski etc., precum şi scriitori ce au descins din domeniile de drept, criminalistică şi medicină cum sunt Michael Baden şi Linda Kenney, au adus pe câmpul literar o serie de opere în proză care aduc în vizorul umanităţii criza socială, culturală, politică, pe alocuri chiar şi religioasă acută, situând lecturile sub semnul alarmant al autodistrugerii.

În continuare, biblitoeca „Maramureş” vă pune la dispoziţie o colecţie nouă de literatură americană, exclusiv pentru cei interesaţi sau poate îndrăgostiţi de această subdiviziune a literaturii.

Biden, Michael. Kenney, Linda. Tăcerea / Michael Biden, Linda Kenney. – Bucureşti : RAO International Publishing Company, 2007. – 248 p. Tribunalul, şantierul, casa de nebuni… Nu sunt tocmai acesle spaţii în care ne-am deprins să ni le închipuim atunci când citim un romanu, nu? Ei bine, cei doi coautori aduc în aceste spaţii un lanţ de crime terifiante. Momentul de declanşare a acţiunii propriu-zise începe odată cu descoperirea unor oseminte anormale într-un loc unde urma să fie ridicat un centru comercial. În vâltoarea căutărilor adevărului sunt descoperite şi recontituite evenimente terifiante, în care sunt implicate ordine şi persoane politice, ceea ce nu numai îngreunează procesul, dar şi pune în pericol viaţa criminaliştilor. Ce urmează să afle anchetatorii acestor crime? Cum se va sfârşi această aventură politică şi criminalistă?

Baldacci, David. Ultima secundă / David Baldacci. – Bucureşti : RAO International Publishing Company, 2006. – 442 p. Prima din seria King and Maxwell Thriller, cei doi agenţi de pază din Serviciile Secrete sunt puşi în situaţia de a-şi salva reputaţiile pierdute în nişte cazuri destul de provocatoare. Ceea ce îi uneşte este acea secundă care le-a ruinat cariera, or, tocmai această secundă îi determină să refacă totul de la început şi mult mai strălucit decât până atunci. Avântaţi în acţiune, cei doi eroi încă nu sunt conştienţi de ceea ce îi aşteaptă în continuare. Plin de savoare şi mai puţin sângeros decât v-aţi fi aşteptat, romanul mizează pe o istorie destul de veridică, caricaturală realităţii, unde actanţii principali sunt încluşi în aventuri poliţiste şi amoroase.

Baldacci, David. Puterea absolută / David Baldacci. – Bucureşti : RAO International Publishing Company, 2008. – 505 p. Primul roman al scriitorului american David Baldacci aduce în scena literară un thriller cu tentă mai mult politică, dar şi socială. Este vorba de o crimă cu răsunet, care a fost aruncată pe umerii unui martor accidental – Luther Whitney. Cel din urmă este hoţ de profesie”, care a intrat în casa unui miliardar şi a surprins absolute întâmplător o scenă amoroasă dintre soţia proprietarului şi preşedintele SUA. Aceasta a declanşat acţiunea Forţelor Speciale de Pază a preşedintelui, care au omorât femeia. Această infracţiune i se incriminează lui Whitney, care devine, astfel, asasin urmărit de poliţie şi ţap ispăşitor pentru crima prezidenţială. Ce îl aşteaptă în continuare e eroul nostru?

DSCN1237Baldacci, David. Ultimul supravieţuitor / David Baldacci. – Bucureşti : RAO International Publishing Company, 2006. – 695 p. Thriller cu o dinamică destul de anevoioasă, lectura de faţă prezintă nu numai acţiune propriu-zisă, ci mai degrabă o reluare a aceluiaşi eveniment din mai multe unghiuri de vedere, pentru a descoperi ce s-a întamplat de fapt. Web London este unicul supravieţuitor din Echipa de Salvare a Ostaticilor a FBI, după o operaţiune de atac asupra unui traficant de droguri. Moartea colegilor şi prietenilor eroului este invăluită în mister, deşi totul s-a petrecut la vedere. Deşi după această tragedie profesională este scos din funcţie, Web este tot mai obsedat să afle adevărul, mai ales că între timp mai au loc încă trei crime pe care acesta le identifică cu acelaşi criminal. În această căutare interioară este antrenat şi psihologul personal al lui Web London. Va reuşi oare acesta să dezvăluie misterul crimei de pe alee?

Faulkner, William. Cătunul / William Faulkner. – Bucureşti : RAO International Publishing Company, 2006. – 444 p. Cartea reprezintă prima parte din trilogia familiei Snopes, în care se urmăreşte evoluţia şi regresul familiei în cauză. Acţiunea romanului are loc într-un sătuc, unde, după o perioadă îndelungată de rutină şi monotonie, începe să se petreacă ceva, odată cu apariţia unui personaj – Flem Snopes. Acesta din urmă pătrunde în sat cu autoritate, preia controlul prin manipulare şi îşi „împrăştie” membrii familiei prin cătun  pentru a ţine situaţia sub control. Un veritabil model de parvenire, clanul Snopes ţinteşte spre modernitate prin revalorificarea elementelor tradiţionaliste, evocând o tematică de o actualitate generală şi universală.

Faulkner, William. Nuvele regăsite / William Faulkner. – Bucureşti : RAO International Publishing Company, 2007. – 572 p. Colecţia „Nuvele regăsite” cuprinde o serie de nuvele care, dacă aţi citit romanele lui Faulkner, o să vă pară cunoscute. Nu e nimic ieşit din comun. Multe dintre aceste nuvele au fost „şlefuite” până la varianta de roman. Nuvelele sunt conectate între ele cu ajutorul unor detalii foarte delicat incluse, cum ar fi personaje comune, cronotop, idei, simboluri, amintiri şi, în unele, transpare şi elementul autobiografic. Odată citite aceste nuvele, orizontul de înţelegere a literaturii faulkneriene se va lărgi simţitor, deoarece ele conţin elemente-cheie pentru mai multe romane.

Bukowski, Charles. Cea mai frumoasă femeie din oraş şi alte povestiri / Charles Bukowski. – Bucureşti : RAO International Publishing Company, 2008. – 252 p. Unul din scriitorii americani cu talent nativ, dar care încă nu a fost descoperit pe deplin, Charles Bukowski vine cu o serie de povestiri care coboară în societatea de mijloc şi mai jos, în mizeria cotidiană. Face aceasta nu cu intenţie răutăcioasă, ci mai degrabă cu compătimire, personajele sale resemnându-se cu postura în care au ajuns cu sau fărăvoia lor. Astfel, imaginea oraşului Los Angeles apare mult mai comună decât ne-am obişnuit să-l ştim. Iubiri savuroase, care se consumă odată cu actanţii, momente de fericire încadrată în limitele umanului, instincte ce copleşesc indivizii – acestea sut nişte aparenţe ce îmbracă esenţa prozei lui Bukowski.

Lauren, Kate. Rătăcire / Kate Lauren. – Bucureşti : Litera International, 2011. – 333 p. Al doilea volum din seria Fallen a scriitoarei americane Kate Lauren. Iubirea continuă, dar de data aceasta eroii principali sunt învăluiţi de primejdie. Dragostea dintre Luce şi Daniel este situată sub pericolul unei noi despărţiri după evenimentele dramatice petrecute anterior, dar şi de ceea ce se petrece în prezent. Deşi Daniel o vizitează cam rar, în încercarea sa de a o proteja de spiritele malefice, este pe cale să aibă loc o eventuală despărţire. Ce va urma? Cum vor proceda cei doi? Ce urmează să afle Luce? Aflaţi din lectura cărţii.

Lauren, Kate. Pasiune / Kate Lauren. – Bucureşti : Litera International, 2011. – 331 p. O continuare a poveştii de iubire ce se desfăşoară în al treilea volum al seriei Fallen, lansată de scriitoarea Kate Lauren. După ce s-a reîncarnat, Luce urmează să-l întâlnească din nou pe Daniel. Acest ciclu de reîncarnare poate să dureze până în momentul în care va fi întrerupt de o situaţie ce nu a mai avut loc în viaţa lui Lucie. Iar acest moment tocmai a avut loc: ea nu a fost botezată în viaţa pe care tocmai şi-a asumat-o, iar asta înseamnă că de data aceasta când Lucie va muri, va fi pentru totdeauna, fără cale de a se reîncarna. Cum va supravieţui Luce? Ce urmează să se petreacă între cei doi adolescenţi îndrăgostiţi? Asta urmează să aflaţi citind conţinutul cărţii.

Lectură plăcută!

Publicat în Biblioteca Maramureş, MAGIA CUVÎNTULUI

„Lumina Durerii” de Victoria Fonari


Dedicată scriitorului Grigore Vieru

Plângi, suflete!

Nu pentru că te-ar fi durut.

„Nu doare!” Strigă disperarea

Mila şopteşte: „Poate mai aşteptăm”,

Dar realitatea sfâşie carne din suflet.

Carnea e lut!?

Dar sufletul are carnea lui care doare mai mult

decât fibrele de muşchi, decât vine şi oase.

Cum să opreşti durerea?

Prezentul lacrimă

Prea mult pentru a fi înţeles,

Prea tăcut pentru a fi auzit.

Prea invizibil… în interiorul copilăriei noastre.

Vreau să trăiesc!

Doresc să depăşesc!

Cruzimea ce mă devorează,

Forţa ce mă crispează,

Vocea ce urlă,

Cuvântul ce înjunghie.

Cum?

Prin vers.

Dorinţa cuvântului va invinge voinţa altora

Regret că liniştea nu se vede.

E prea dură calea… aleasă în aşteptare.

Tăcere. Lumini de tăcere!

Dormi în pace, Grigore Vieru.

Victoria Fonari, poetă, dr. conf.

(publicată în rev. Dor de Basarabia, Nr. 17, anul IV, februarie 2009, pag. 22)