Scriitor distins al contemporaneităţii, Ian McEwan păşeşte pe un tărâm puţin explorat al problematicii de ultimă generaţie. Născut în mediul anglofon, dar călătorind prin diferite ţări din Orientul şi Europa, romancierul britanic, scriitor prin excelenţă, nu ezită nici o clipă asupra abordării temelor general-umane dintr-o perspectivă inovatoare, cu viziune pe alocuri scandaloasă. Formaţia sa multilaterală impune un stil care se plasează între extreme, niciodată însă nu cade în niciuna, observator reafinat al realităţii, reuşeşte să o îmbine eficient cu ficţiunea şi imaginaţia.
Distins cu premiul Whitbread Novel Award în anul primei ediţii, romanul Copilul furat (1987) atentează la o realitate veritabilă, cu valabilitate curentă prin scena dramatică a unei familii ce locuieşte într-o aglomeraţie urbană. În acest tumult citadin totul se petrece pe neobservate, ca un vârtej de întâmplări, iar indivizilor nu le rămâne decât să mediteze în intimitatea apartamentelor sale, în singurătate. Este şi cazul lui Stephen Lewis, scriitor pentru copii, a cărui viaţă este marcată de o tragedie familială subită, care începe cu furtul fetiţei lui, Kate, de trei anişori. Acest eveniment trage după sine destrămarea familiei şi o căutare continuă printre feţele copiilor a chipului fraged al fetiţei sale.
Printre naraţiunile detaliate ale atmosferei de oraş sunt înserate meditaţii ale autorului asupra vieţii, care se împletesc cu fire memorialistice din copilăria personajului central. Rutina zilnică, atât de banală şi obositoare, este resuscitată prin trecerea de la o situaţie la alta într-un mod distant şi logic, fără acutizări abrupte. Dinamica este întreţinută de dialogurile, care se înteţesc în momentele de mare tensiune interioară sau exterioară, dar şi de atmosfera mereu schimbătoare, aparent domolă, dar plină de vivacitate, această tehnică relevând relativitatea timpului şi pătrunzând adând în problematica romanului.
Fluiditatea cronotopului este aproape copleşitoare. Timpul curge fluid între prezent, trecut şi, uneori, chiar iese din limitele sale cronice. Toposul se scurge şi el dintr-o dimensiune spaţială în alta, alternând ca nişte lumi paralele, care formează punţi de legătură cu realitatea tranşantă.
Elementele de afectivitate şi psihologism, explorate pe larg în operă, au un efect perturbator, emotivitatea este proprie naturii umane pe care o construieşte scriitorul odată cu personajul.
În paralel cu această viaţă sunt incluse şi incursiuni din viaţa a încă cel puţin două cupluri, a căror destine se deosebesc net între ele. Relaţiile interpersonale decurg anormal, cu aparenţa înşelătoare comună. De o parte, vedem cuplul părinţilor lui Stephen, de altă parte vedem familia unui coleg de serviciu – fiecare având rolul său în dezvăluirea mesajului, care ţine nu numai de elementul filosofic, dar şi de cel social şi educativ.
Finalul lucrării este ca o deznodare a nodului realizat de conflictul iniţial. Deşi copilul nu a mai fost găsit (această situaţie ar presupune, parcă, aşteptarea unei continuări), viaţa celor doi eroi ai cuplului cu pricina se reface, poate la fel de brusc cum s-a destrămat la început, prin conceperea celui de-al doilea copil, care aprinde o speranţă în viaţa celor doi.
Nu ezitaţi, descoperiţi acest roman în toată splendoarea sa
şi savuraţi-i conţinutul artistic cu plăcere!
Diana Ungureanu,
voluntară la biblioteca „Maramureș”
BIBLIOTECA MARAMUREȘ 
