Mâine, 14 februarie 2013, ora 11:30, în incinta bibliotecii „Maramureş” va avea loc manifestarea consacrată lui Grigore Vieru cu genericul Lacrima lui Grigore Vieru. În cadrul acesteia vor avea loc comentarii şi analize ale operei şi eului liric vierean, precum şi recital poetic şi prezentarea creaţiilor proprii dedicate marelui poet.
Biblioteca „Maramureş” vă aşteaptă cu drag să participaţi în cadrul acestei frumoase manifestări!
Dedicată lui Iulian Filip
Poetul e vântul ce-adie pământul
Şi mişcă planeta prin cosmos cu gândul,
În viaţa lui scurtă ca a unei albine
Se-nchin-omenirii jertvindu-se pe sine.
Poetul se uită la geam şi se pierde
Aşa precum floarea-n câmpia cea verde,
Se pierde în slove demult pribegite,
În vise din limbă ce stau putrezite.
Poetu-i cu moartea la cataramă,
Cu strofe pierdute, făcute-n aramă
Şi chiar de-are-o soartă puţin fericită
El ştie că viaţa-i frumoasă, iubită.
Poetul tot tinde spre desăvârşire,
Preschimbă cernela-n speranţă, iubire,
El nu îşi jeleşte amarnica soartă,
Căci are cu viaţa dureri să împartă.
Unde înţelepciunea să intre nu poate,
Sunt uşi în prostime prea mult ferecate,
În mintea ce un poet doar o are
Sunt uşi fără lacăt, gând fără-ncetare.
Poetu-i o stea pe un cer pustiit,
Un înger în lacrimi ce stă neclintit.
Ferice de omul ce este deştept!
Ferice de omul ce este POET!
Marina Ionel, cl. a VII-a, Şcoala de Arte „Alexei Stârcea”
Ziua de marţi a săptămânii curente a adus la biblioteca „Maramureş” o mulţime de surprize. Este vorba de o activitate de anvergură dedicată lui Iulian Filip, cu ocazia zilei de naştere sărbătorită recent, activitate ce s-a desfăşurat la noi în bibliotecă. S-au adunat cei mai buni elevi de la Colegiul de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală”, de la Şcoala de Arte „Alexei Stârcea”, elevi care au dat dovadă de talent, cultură, ingeniozitate şi multe calităţi preţioase.
Moderatoare a fost poeta Victoria Fonari, care a deschis serata cu un cuvânt introductiv despre Iulian Filip, care a completat discursul cu unele remarci şi viziuni proprii. Activitatea a continuat cu o sinteză asupra vieţii şi activităţii de creaţie scriitorului, prezentată de elevii de la Şcoala de Arte.
Pentru a nu cădea în extrema plictisului sau a rutinei, invitatul de onoare Iulian Filip ne-a intrigat cu nişte noutăţi din viaţa sa literară, printre care şi unele care s-au petrecut în cadrul călătoriilor sale recente în Italia, în acest context, venind cu o serie de cărţi noi pentru colecţiile bibliotecii noastre. Acestă intrigă nu a adus cu sine o discuţie aprigă între scriitor şi elevi, care i-au adresat diverse întrebări, printre care menţionăm: Ce v-a înspirat atunci când aţi scris poezii ?, Cum v-a influienţat arta în viaţă ?, Ce aţi simţit atunci când a fost lansată expoziţia de artă a dvs. la Galeria de Artă „Constantin Brâncuşi” ?, Ce activitate artistică vă place mai mult – poezia sau pictura ?, Ce doriţi să descoperiţi pe viitor ca poet, din punct de vedere artistic ?, Care este cea mai frecventă întrebare ce vă frământă ?, Aţi încercat să schiţaţi vreo melodie pentru versurile şi cântecele dvs. ? Des noi, muritorii, suntem nemulţumiţi de noi înşine. Ce faceţi dvs. când sunteţi nemulţumit de dvs. ? etc.
Din acestea, dar şi din alte întrebări interesante adresate de către elevi, am aflat multe detalii din viaţa omului de cultură pe care nu le-am fi putut afla decât prin intermediul unei conversaţii tete-a-tete, ceea ce, în cazul nostru, a reprezentat un beneficiu enorm. Astfel, spre deosebire de unii scriitori cunoscuţi de-ai noştri, autorul atâtor cărţi minunate recunoaşte că trebuie să fie „în apele sale” ca să poată realiza o operă artistică, or, poate tocmai din acest motiv lucrările sale literare şi artistice sunt atât de armonioase, accesibile şi pline de limpezime. Echilibrul sufletesc, psihologic este un element important pentru conceperea unui „joc” de culoare sau de cuvinte, care apoi devin opere de artă, fie literară, picturală sau grafică. Deşi nu ţine minte când a scris prima sa poezie, afirmând cu un fel de ironie inocentă că în satul lui de baştină, în Sofia, fiecare este poet şi cântăreţ, domnul Iulian Filip ne-a împărtăşit cu mult drag o amintire de când era dumnealui prin clasa a VII-a şi a scris o poezie „la comandă” din partea unor colegi pentru o fată ce o plăceau. Întâmplător sau nu, versurile s-au răspândit şi au ajuns pe mâna profesorului de limbă moldovenească, cu care nu prea se avea de bine, dar care, în pofida acestui fapt, i-a lăudat creaţia, ba chiar l-a inclus într-un cerc literar datorită acestei poezii.
În general, părerea scriitorului cu privire la artă este una de profundă admiraţie: „Traversăm clipe când arta ne salvează. Arta chiar e un reper al vieţii!”. Nu putem concepe viaţa fără artă, conchide artistul în această privinţă. Deşi prima sa expoziţie de pictură a avut loc în 1996, după care au urmat şi alte expoziţii, mai ales în România (Târgovişte, Iaşi), totuşi ultima expoziţie realizată în cadrul Galeriei de Artă „Constantin Brâncuşi” din Chişinău este una de mare anvergură, dar şi una aproape de suflet, deoarece a avut libertatea unui „spaţiu ce a permis realizarea unei concepţii”. Dintre pictură şi poezie… îi plac ambele deopotrivă, mai bine zis îi place ceea de ce îi este dor mau mult la moment: „Fă ceea ce-ţi place momentan”, aceasta este esenţa activităţii sale artistice. Dacă este nemulţumit de sine, de ceea ce face sau ce se întâmplă în viaţa sa la un moment dat, Iulian Flip este acel gen de persoană care ia atitudine ca să schimbe, în măsura posibilităţilor, cursul vieţii în sensul îmbunătăţirii şi al prefecţionării sale, deoarece noi avem libertatea de a alege, dar totodată „avem atâta libertate, cât putem să ne-o asumăm”. Cea mai frecventă întrebare pe care şi-o adresează este legată de ceea ce va lăsa în urma sa ca om, ca personalitate, în timpul vieţii şi după plecarea sa în nefiinţă.
Partea a doua a manifestării a continuat sub semnul talentului şi a vocaţiei artistice a tinerilor participanţi. Elevii de la Şcoala de Arte au venit cu surprize muzicale pentru scriitor, cu un recital de poezii de excepţie, care nu au putut să lase indiferent pe nimeni, nici pe domnul Iulian Filip, care şi-a auzit poeziile recitate de o mulţime de ori la viaţa sa. În acest context, a menţionat că preferă ca declamatorul să se simtă „personaj prin poezie”, să lase impresia că poezia este a celui care o rosteşte, iar aici au un rol important „simţul selecţiei şi simţul jocului vocal”. Ceea ce l-a uimit însă cel mai mult a fost creaţia proprie a Marinei Ionel, elevă în clasa a şaptea, care a dedicat o poezie scriitorului.
Sfârşitul activităţii a fost marcat prin înmânarea diplomelor celor mai activi participanţi şi profesorilor acestora, care i-au ghidat în participare.
Domnului Iulian Filip, maestru al literelor şi culorilor, îi mulţumim că ne-a acordat timpul şi atenţia deosebită şi îl aşteptăm şi la alte întâlniri la biblioteca „Maramureş”!
BIBLIOTECA MARAMUREȘ 