Publicat în Biblioteca Maramureş, Copiii gîndesc

POETUL


Dedicată  lui Iulian Filip

Poetul e vântul ce-adie pământul

Şi mişcă planeta prin cosmos cu gândul,

În viaţa lui scurtă ca a unei albine

Se-nchin-omenirii jertvindu-se pe sine.

Poetul se uită la geam şi se pierde

Aşa precum floarea-n câmpia cea verde,

Se pierde în slove demult pribegite,

În vise din limbă ce stau putrezite.

Poetu-i cu moartea la cataramă,

Cu strofe pierdute, făcute-n aramă

Şi chiar de-are-o soartă puţin fericită

El ştie că viaţa-i frumoasă, iubită.

Poetul tot tinde spre desăvârşire,

Preschimbă cernela-n speranţă, iubire,

El nu îşi jeleşte amarnica soartă,

Căci are cu viaţa dureri să împartă.

Unde înţelepciunea să intre nu poate,

Sunt uşi în prostime prea mult ferecate,

În mintea ce un poet doar o are

Sunt uşi fără lacăt, gând fără-ncetare.

Poetu-i o stea pe un cer pustiit,

Un înger în lacrimi ce stă neclintit.

Ferice de omul ce este deştept!

Ferice de omul ce este POET!

Marina Ionel, cl. a VII-a, Şcoala de Arte „Alexei Stârcea”

Autor:

Filiala Bibliotecii Municipale B.P. Hasdeu. Fondata la 14 octombrie 2001 în parteneriat cu Biblioteca județeană Petru Dulfu, Baia Mare, România.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s