Lacrima lui Grigore Vieru

Ziua de joi a venit cu un mare eveniment – ziua de naştere a lui Grigore Vieru, care a fost un prilej de sărbătoare în întreaga ţară, inclusiv şi la biblitoeca „Maramureş”, care a fost gazda unui eveniment cultural dedicat marelui poet basarabean. Oaspeţi şi invitaţi ne-au fost studentele de la Facultatea de Litere de la Universitatea de Stat din Moldova şi elevii de la Liceul Republican cu Profil Real. Activitatea a fost ghidată de Victoria Fonari, poetă şi doctor conferenţiar la Universitatea de Stat.

Activitatea s-a început cu o succintă introducere în creaţia lui Grigore Vieru, marcată, în special, de poezia poetei Victoria Fonari dedicată Maestrului „Lumina Durerii” (publicată în periodicul „Dor de Basarabia”, ediţia din februarie 2009). Aceasta a dat tonul unui frumos recital de poezii ce a urmat.

Printre poeziile lui Grigore Vieru, care au fost recitate cu mult fast, au fost semănate şi creaţii proprii ale tinerelor poete de la Facultatea de Litere, Ecaterina Cernavca, Irina Caţer, Nadejda Luca şi Ecaterina Rotari, care au venit cu versuri de o afectivitate deosebită, dedicate acestei mari personalităţi a literaturii şi a culturii noastre.

După momentul poetic care a destins atmosfera lirică în toată biblioteca, au luat amploare discuţiile asupra operei vierene, fiind abordate cele mai diverse momente ale creaţiei poetului. S-a observat pregnant un fel de „sete” de viaţă, de cunoaştere şi lectură, sete de dragoste, toate acestea fiind explicate îndelung, ajungându-se la o concluzie unanimă că aceasta provine din condiţiile social-culturale precare, de interdicţii, când literatura era „sliţită” (când Eminescu şi Blaga erau scriitori necunoscuţi şi chiar interzişi), din perioada istorică în care şi-a făcut studiile şi şi-a început cariera literară Grigore Vieru. Un alt aspect, preluat din autobiografie, i-a marcat profund creaţia, este vorba despre dragoste, mai ales dragostea maternă, în care fiul-poet îşi exprimă dragostea enormă faţă de mama sa. Această dragoste vine din faptul că în copilăria sa, mama i-a fost cel mai puternic pilon de susţinere în tot ceea ce făcea. Din anii războiului, când era copil, a rămas fără tată, iar acesta a fost înlocuit efectiv de mamă, care şi-a asumat astfel dubla responsabilitate parentală. De altă parte, sărăcia şi foametea care au bântuit în acele vremuri prin ţară l-au determinat pe poetul în devenire să înţeleagă tragismul existenţei şi să preţuiască tot ceea ce a venit de la mama sa, valorile spirituale pe care i le-a cultivat prin tot ceea ce făcea pentru el. Grija mamei pentru fecior nu a încetat nici atunci când acesta a crescut, această grijă nu a încetat, poate nici după moartea ei. Aceste aspecte sunt copleşitor abordate în poeziile lui Grigore Vieru dedicate mamei. Or, cum afirma Alex Ştefănescu, „Grigore Vieru ar merita Premiul Nobel pentru poezia dragostei filiale”. Totodată, în această ordine de idei, a fost relevată importanţa sa nu numai pentru cultura, dar şi pentru limba şi poporul nostru, dominante pentru care a luptat până la ultima suflare.

La sfârşit, una dintre participante – Mariana Stadnic – a propus o activitate interactivă, prin care toţi ceilalţi s-au relaxat şi au avut ocazia să recepteze opera şi mesajul poeziilor lui Grigore Vieru prin filiera literară şi picturală, receptare ce a antrenat spiritul de observaţie şi imaginaţie. Participanţii cei mai activi pe tot parcursul manifestaţiei au fost premiaţi.

Deşi activitatea la bibliotecă a luat sfârşit, cugetările asupra liricii şi asupra valorii lui Grigore Vieru în cultura noastră rămân să urmeze o continuitate datorată pe drept acestui scriitor de vază!