Dedicată scriitorului Grigore Vieru
Plângi, suflete!
Nu pentru că te-ar fi durut.
„Nu doare!” Strigă disperarea
Mila şopteşte: „Poate mai aşteptăm”,
Dar realitatea sfâşie carne din suflet.
Carnea e lut!?
Dar sufletul are carnea lui care doare mai mult
decât fibrele de muşchi, decât vine şi oase.
Cum să opreşti durerea?
Prezentul lacrimă
Prea mult pentru a fi înţeles,
Prea tăcut pentru a fi auzit.
Prea invizibil… în interiorul copilăriei noastre.
Vreau să trăiesc!
Doresc să depăşesc!
Cruzimea ce mă devorează,
Forţa ce mă crispează,
Vocea ce urlă,
Cuvântul ce înjunghie.
Cum?
Prin vers.
Dorinţa cuvântului va invinge voinţa altora
Regret că liniştea nu se vede.
E prea dură calea… aleasă în aşteptare.
Tăcere. Lumini de tăcere!
Dormi în pace, Grigore Vieru.
Victoria Fonari, poetă, dr. conf.
(publicată în rev. Dor de Basarabia, Nr. 17, anul IV, februarie 2009, pag. 22)
BIBLIOTECA MARAMUREȘ 