Dedicată scriitorului Grigore Vieru

Plângi, suflete!

Nu pentru că te-ar fi durut.

„Nu doare!” Strigă disperarea

Mila şopteşte: „Poate mai aşteptăm”,

Dar realitatea sfâşie carne din suflet.

Carnea e lut!?

Dar sufletul are carnea lui care doare mai mult

decât fibrele de muşchi, decât vine şi oase.

Cum să opreşti durerea?

Prezentul lacrimă

Prea mult pentru a fi înţeles,

Prea tăcut pentru a fi auzit.

Prea invizibil… în interiorul copilăriei noastre.

Vreau să trăiesc!

Doresc să depăşesc!

Cruzimea ce mă devorează,

Forţa ce mă crispează,

Vocea ce urlă,

Cuvântul ce înjunghie.

Cum?

Prin vers.

Dorinţa cuvântului va invinge voinţa altora

Regret că liniştea nu se vede.

E prea dură calea… aleasă în aşteptare.

Tăcere. Lumini de tăcere!

Dormi în pace, Grigore Vieru.

Victoria Fonari, poetă, dr. conf.

(publicată în rev. Dor de Basarabia, Nr. 17, anul IV, februarie 2009, pag. 22)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s