Miercuri, 27 martie 2013, ora 15:00, biblioteca „Maramureș” a găzduit un seminar cu genericul Metafizica creației și experiența alterității organizat în cadrul Cenaclului literar MAGIA CUVÎNTULUI moderat de Victoria Fonari, poetă, dr. conferențiar, iar invitatul evenimentului a fost dl Alexandru Lupușor.
Vă propunem cîteva secvențe!
Conferință științifică
Gabriel Garcia Marquez, scriitor columbian, laureat al Premiului Nobel, este unul din reprezentanţii de forţă ai realismului magic, care a avut un răsunet mondial. Totuşi nu asta e ceea ce vrem să vă relatăm în următoarele rânduri, deşi ne vom referi exact la opera acestui scriitor trecut prin greutăţile vieţii de mai multe ori şi reuşind, într-un final, să-şi cucerească faima internaţională prin cuvânt.
Astăzi vă vom recomanda o cărţulie care nu se încadrează în stilul atât de bine recunoscut al autorului. Este vorba de cartea „Colonelului n-are cine să-i scrie”, care se presupune că a „izvorât” din două surse. Una din ele, după cum afirmă Gabriel Garcia Marquez, este exemplul bunelului său, care a avut soarta personajului din lucrare. A doua, susţin gurile rele ale criticelor, descinde din perioada în care se afla la Paris, urmărit de mizerie şi sărăcie, unde a cunoscut un bătrân care îşi aştepta pensia de veteran promisă de la stat, dar aceasta întârzia să apară (şi poate că aşa şi nu i-a mai fost acordată niciodată).
(Micro)romanul a fost publicat într-o revistă literară din capitala Columbiei, Bogota, şi în pofida faptului că nu primit nici un onorariu pentru această publicaţie, romanul a avut un succes enorm atâta în ţară, cât şi peste hotarele ei, iar în anul 1962 a fost premiat de către Asociaţia Scriitorilor Columbieni.
Deşi are o construcţie destul de simplă, amploarea şi profunzimea romanului sunt copleşitoare şi sensibilizează oricare cititor. Este descrisă drama unui bătrân care locuieşte într-o sărăcie cumplită împreună cu soţia sa. Speranţa că statul îi va oferi o pensie din care să se poată întreţine îl face să scrie scrisori prin care să o ceară insistent, dar acestea rămân fără nici un răspuns de confirmare. Mai mult decât atât, bătrânii îşi pierd fiul în represiunile politice, aşadar, încercarea de supravieţuire în condiţiile sociale vitrege ale unei societăți corupte este redusă la un tragism tacit şi apăsător.
Se pare totuşi că acest roman nu-şi pierde din intensitate şi actualitate chiar şi acum, după mulţi ani de trecere de la regim autoritar la unul aşa-zis democratic.
Or, ca să descoperiţi romanul în toată amploarea sa şi să redescoperiţi societatea în care trăim, noi vă invităm la lectura acestei opere.
Miercuri, 27 martie 2013, ora 15:00, biblioteca „Maramureș” va găzdui un seminar cu genericul Metafizica creației și experiența alterității organizat în colaborare cu Victoria Fonari, poetă, dr. conferențiar, iar invitatul evenimentului este dl Alexandru Lupușor.
Invităm toți doritorii care vor să se inițieze în acest subiect de maxim interes și actualitate!
Rafturile unei biblioteci, nu conţin numai literatură beletristică sau cărţi plictisitoare precum dicţionarele şi manualele de specialitate, sau enciclopedii de tot soiul… ar fi mult prea comun, să recunoaştem. Incitant este momentul în care găsim ceva pe cât de pragmatic, pe atât de captivant şi vesel cum ar fi, de exemplu, cartea lui Tom (…ăăă…) Friedman (dacă ar fi să reproduc autorul de pe copertă) – „1000 de momente ale uituceniei (din care ne-am amintit doar 246)”.
Autorul activând şi ca producător de televiziune, a fost marcat în ceea ce priveşte scriitura sa, prinzând unele dintre cele mai interesante momente aflate tranşant la doi poli diferiţi: dramatismul (nuanţat destul de tragic) şi comicul societăţii noastre într-un proces continuu de evoluţie. Ca să nu lungesc mult vorba, întru-cât risc să uit ceea ce am avut a vă spune, voi începe cu o succintă descriere a cărţuliei pe care am descoperit-o.
Uitarea este un fenomen tot mai des întâlnit printre oamenii din toate ţările şi de toate vârstele. Banuiesc că şi vouă vi s-a întâmplat să nu vă amintiţi unde aţi pus cheile sau telecomanda, sau ochelarii (care sunt pe nas) sau pixul (pe care îl ţineţi în mână), sau nu vă puteţi aminti un nume al persoanei pe care tocmai aţi salutat-o şi aţi interacţionat într-o discuţie, sau vă stă „pe limbă” un cuvânt dar nu puteţi să spuneţi exact care sau… Ei, bine, situaţii sunt multe, să recunoaştem. Şi uneori nimenrim într-o stare destul de incomodă, chiar penibilă.
Să admitem că au fost situaţii şi mai penibile cauzate de uitucenie. Ba mai mult, acestea li s-au întâmplat tocmai unor personalităţi destul de celebre. Or, această carte enumeră tocmai momente penibil de amuzante ale celebrităţilor din toată lumea şi din toate timpurile, printre care cad sub incidenţă şi preşedintele Richard Nixon, actriţa Drew Barrymore, vestitul compozitor Ludwig van Beethoven, scriitorul Mark Twain, fosta prima-doamnă a SUA Jackie Kennedy, Winston Churchill, producătorul Sam Goldwyn, compozitorul rus Aleksandr Skriabin şi mulţi alţi oameni politici, de ştiinţă, de artă şi de cultură.
Din fericire, aceste fapte de uitucenie devenite celebre au fost dozate cu destul umor, astfel încât plăcerea de a citi această carte este nemaipomenită. Citiţi această carte, mai ales atunci când vă pare că aţi nimerit în cele mai jenante situaţii şi veţi vedea că, vorba lui Negruzzi, au mai păţit-o şi alţii… şi mai deocheat 😉
Diana Ungureanu
Se ştie că fiecare zi calendaristică este marcată de anumite evenimente din istoria lumii, iar din rândurile acestor evenimente, o serie vizează diresc domeniul literar şi cultural.
Or, dacă ziua de astăzi, 22 martie, a venit cu o vreme mai rece şi nu tocmai favorabilă, ce ziceţi să o încălzim cu bucuria unor evenimente cultural-istorice din spaţiul carpato-balcanic?
Aşadar, ziua de 22 martie a fost o zi importantă deoarece…
Lumea însă nu se mărgineşte aici, evenimente importante având loc şi peste graniţele ţărilor vorbitoare de română. Astfel:
Aşadar, după cum vedem, ziua de 22 martie este plină de evenimente frumoase, iar acest fapt, sperăm că v-a luminat puţin ziua mohorâtă de afară.
Biblioteca „Maramureş” vine cu un cuvânt de felicitare adresat tuturor celor ce sunt împătimiţi de poezie şi celor care au îmbrăţişat corpul mlădios al liricii.
Vă dorim ca muza să vă fie alături de fiecare dată când simţiţi nevoia de a scrie, iar peniţa să vă ducă în minunatul univers al versurilor.
Fiţi demni că mergeţi într-un pas cu poezia, că ea vă este prietenă şi niciodată trădătoare, că ea vă ştie cel mai bine pe dinăuntru şi niciodată doar pe dinafară!
Să fiţi mereu în colaborare şi în competiţie cu poezia! Mulţi ani!
„Poetul
orbeşte
pentru a vedea lumea
amuţeşte
iar tăcerea lui
răsună peste hăul timpului…
Poetul
cultivă
seminţe de sinceritate
şi culege veşnicia din cuvinte…
Cine este poetul?
Poetul e omul
care ştie să moară
de fiecare dată când simte
nevoia să se nască din nou…
Şi fiecare viaţă a sa
se închide într-o poezie…”
Diana Ungureanu,
membru al Cenaclului Literar „Magia cuvântului”
BIBLIOTECA MARAMUREȘ 