VIS

Cobori

tu, vis nespulberat…
Poveste fără de păcat…
Ai revenit din Ceruri,

eşti
în grija mea, în somnul meu,
un somn ce-l voi dormi mereu
cu ochii verzi inchişi pe veci.

Şi nu-mi ajunge răsuflarea
ca să-i deschid
pe rând
încet…
Nu am o viaţă de poet,
nu am nici viaţa mea de om!

Totu-i un vis, un vis uscat,
o alinare pământească
ce se dizolvă în mister,
care mă va lăsa în ceaţă…
Şi tu, doar tu,
porţi vina mea, păcatul meu,
lumina către infinit,
tot ce-am iubit,
tot ce-a rămas…

Asupra mea forţezi o strună
şi crezi ca ea mă va trezi,
dar în zadar, iubitul meu,
frumosul meu, suprem, divin.

Întinde-ţi trupul lânga mine,
înmoaie-ţi sufletul tău tare
şi simte mâna mea fierbinte
ce-alunecă în somn, pe tine,
închide ochii,
ascultă-mi suflul,
nevoie noi nu mai avem
să mai privim,
să mai vedem.

Închide ochii în tăcere,
şi simte timpul cum priveşte.
Noi l-am învins!
Iar trupul nostru
se face una cu pământul.
Şi noi dormim
în somnul moale
de catifea şi de cenuşă.

Diana Ungureanu,

masterandă  la Facultatea de litere, USM