Cobori

tu, vis nespulberat…
Poveste fără de păcat…
Ai revenit din Ceruri,

eşti
în grija mea, în somnul meu,
un somn ce-l voi dormi mereu
cu ochii verzi inchişi pe veci.

Şi nu-mi ajunge răsuflarea
ca să-i deschid
pe rând
încet…
Nu am o viaţă de poet,
nu am nici viaţa mea de om!

Totu-i un vis, un vis uscat,
o alinare pământească
ce se dizolvă în mister,
care mă va lăsa în ceaţă…
Şi tu, doar tu,
porţi vina mea, păcatul meu,
lumina către infinit,
tot ce-am iubit,
tot ce-a rămas…

Asupra mea forţezi o strună
şi crezi ca ea mă va trezi,
dar în zadar, iubitul meu,
frumosul meu, suprem, divin.

Întinde-ţi trupul lânga mine,
înmoaie-ţi sufletul tău tare
şi simte mâna mea fierbinte
ce-alunecă în somn, pe tine,
închide ochii,
ascultă-mi suflul,
nevoie noi nu mai avem
să mai privim,
să mai vedem.

Închide ochii în tăcere,
şi simte timpul cum priveşte.
Noi l-am învins!
Iar trupul nostru
se face una cu pământul.
Şi noi dormim
în somnul moale
de catifea şi de cenuşă.

Diana Ungureanu,

masterandă  la Facultatea de litere, USM

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s