Publicat în Biblioteca Maramureş, Poftiţi la lectură

Pe culmile alegoriei sociale. „Scrisoare mareşalului” de Nicolae Esinencu


Aţi încercat vreodată să descrieţi în cuvinte uimirea unui om cu rădăcini rurale? Să o reflectaţi în cea mai veritabilă splendoare? Să o degustaţi apoi şi să-i simţiţi gustul amar, dar atât de plăcut? Ei, bine, dacă aţi încercat sau nu, e timpul să vedeţi cum transformă scriitorul Nicolae Esinencu trăirile în cuvinte şi cuvintele în trăiri în volumul de proză scurtă „Scrisoare mareşalului”.

Talentul de „copil teribil”, care se joacă cu cuvintele şi intuieşte combinaţii deseori „trăsnite” a fost observat înca din versurile sale, dar prozatorul din el a protestat, se pare, aşa încât scriitorul nu s-a putut limita doar la atât. Aşadar, savuraţi din plin umorul, pe alocuri mai delicat, dar în mare parte trăsnit, mişcările interioare ale personajelor, viciile şi soluţiile lor propuse de Esinencu.

Volumul se deschide cu o povestire halucinantă – „Eclipsa”. Aici copilul şi maturul se bat, amintirile şi nălucirile se împletesc, realitatea cu greu pătrunde în această încleştare şi de aici şi teribilismul unei încordări ce atinge culmile. Eclipsa – doar un pretext de scriere, de evadare în imaginaţie, de tresărire şi exaltare psihologică.

Este interesantă portretizarea femeii, dat fiind faptul că femeia esinenciană este alta decât o întâlnim la alţi scriitori de genraţie. Din povestirea „Eclipsa” se întrezăreşte o figură bine ancorată în realitatea secolului trecut, o decăzută pe deplin îndreptăţită. În „Amara” se conturează femeia, căreia societatea i-a dat generic atributul de „puternică” – femeie puternică. Sună tare, desigur. Dar în spatele acestui atribut se ascund o mulţime de trăiri, tresăriri, amorţiri, e departe de ceea ce s-ar presupune, departe de indiferenţă. Simpatia pentru femei este regăsită şi în „Femeie pentru toate timpurile” – cu o putere de alt soi, rezumată mai degrabă în faptul că se vede nevoită să-şi suporte bărbatul nesuferit. Jocul dintre soţ şi soţie este foarte amuzant, dar dincolo de amuzament, puteţi observa un tragism aspru, ce loveşte în destinul femeii, care ar fi fost un ideal. Or, sintagma „pentru toate timpurile” din titlu ar putea fi uşor înlocuită cu „pentru toate ocaziile”. Această femeie, alături de celelalte două amintite anterior, dă dovadă de un act de eorism în societatea noastră.

Aici se alătură şi celelalte, din alte povestiri incluse, două exemple concludente se regăsesc în „Tunul de lemn” şi „La furat bărbaţi”. Ultima invocă un caz particular, care din start se remarcă prin ironie care se metamorfizează într-un sarcasm dramatic. Un anturaj învăluit numai de femei face ca acestea să fie capabile şi la cele mai disperate acţiuni. Ele sunt, mai degrabă, nişte femei-bărbaţi, sau poate chiar femei care întrec ceea ce ar presupune un bărbat. Totodată se face aluzie la situaţia care ar putea să aibă loc în condiţiile în care pe glob se atestă o „insuficienţă” de bărbaţi, poevstirea fiind o alegorie a situaţiei respective. În „Tunul de lemn” se face referinţă la femeia lovită de soarta războiului, rămasă gospodină în casa soţului (pe care îl aşteaptă cu mare speranţă) împreună cu socrul. Păţaniile prin care trec cei doi dau dovadă de mare curaj şi cutezanţă, iar femeia este egalată, în acest caz, cu bărbatul.

Bătrânii – un caz aparte în opera lui Nicolae Esinencu. Este o opţiune bine argumentată, deoarece scriitorul reabilitează imaginea bătrânului, alături de cea a femeii. În „Tunul de lemn” s-a văzut un model de bătrân care luptă până la ultima suflare pentru dreptatea sa. Acesta reprezintă însă cazul de culminaţie, un ideal, care se estompează în nuvela „Scrisoare mareşalului”, unde accentele cad pe alte dominante, marcate puternic de realităţile timpului. Deşi se remarcă un caz aproape banal în sine, comportamentul crunt adeveresc văicărelile bătrânului, care în marea sa disperare şi dezamăgire, îi adresează o scrisoare mareşalului. Nu cere nimic, doar să se uite ce se petrece în afara cercului strâns al mai-marelui său. Dramatismul se amplifică pe tot parcursul lecturii, iar culminaţia este marcată de cele mai profunde şi mai contrastante trăiri.

De un exotism local, scriitura lui Nicolae Esinencu a fost nedreptăţită de critica naţională. Deşi a stârnit mereu reacţii explozive, acestea au marcat doar momentul de apariţie, deoarece întreaga operă a lui Esinencu a fost abordată foarte puţin în comparaţie cu talentul său. Un rebel din fire, acest scriitor rămâne să-şi etaleze teribilismul artistic încă multe generaţii înainte, şi va stârni aceleaţi reacţii de fiecare dată. Lectură plăcută celor care îi vor savura opera plină de pozne!

 Diana Ungureanu, 

masterandă  la Facultatea de litere, USM

Autor:

Filiala Bibliotecii Municipale B.P. Hasdeu. Fondata la 14 octombrie 2001 în parteneriat cu Biblioteca județeană Petru Dulfu, Baia Mare, România.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s