Cărţile sunt mai mult decât cărţi,

ele sunt viaţa, sufletul şi miezul timpurilor trecute,

motivul pentru care oamenii au muncit şi au murit,

esenţa şi chintesenţa vieţilor lor.

Amy Lowell

         Viaţa unei cărţi cu uşurinţă poate fi comparată cu viaţa unui om: naştere, căsătorie şi deces. O carte bună, interesantă,  necesară, important sparge aceste tipare şi devine nemuritoare, la fel ca personalităţile universale, care au schimbat lumea.

waersg

       Cartea este o binecuvântare, un dar Dumnezeiesc la fel de prețios ca alte mari valori precum viața, dragostea, credința, toleranța, binele. Dar știți de ce? Anume prin miraculosul fapt că aceasta este puntea de legatură între om și aceste valori, cartea este cea ce ne oferă aceste învățături, este comunicarea directă între oameni și Dumnezeu. Prin intermediul acesteia cunoaștem ce este bine și ce este rău, ce este dragostea de cel Divin, dragostea de aproapele tău, de patrie și neam.

             Din cele mai vechi timpuri cartea a sluijit omului ca ghid  călăuzitor de-a lungul vieții sale pe Pământ, i-a oferit cunoștințele necesare pentru a supraviețui și a-și descoperi potențialul, de a deveni mai bun decât este. Astăzi suntem la un nivel de evoluție atât de înalt datorită oamenilor ce nu le-a fost frică să pătrundă în această lume inedită a cărților, a cunoștințelor nesecate ce se preling printre miile de rânduri scrise de strămoșii noștri la lumina unei lumânări în miez de noapte. De aceea, acum putem afirma cu siguranţă, că cartea este patrimoniul cultural al întregii omeniri. Cuvântul ,, patrimoniu ” provine din latinescul patrimonium, care însemna ,,moștenirea paternă”.  Patrimoniul semnifică,  deci, o mostenire lăsată de generațiile care ne-au precedat, și pe care avem datoria de a-l transmite intact generațiilor viitoare, constituind în același timp patrimoniul de mâine. Această idee o abordează și o desfășoară poetul Tudor Arghezi în poezia sa răvășitoare,   Testament.

Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,
Decât un nume adunat pe o carte,
În seara răzvrătită care vine
De la străbunii mei până la tine,
Prin râpi şi gropi adânci
Suite de bătrânii mei pe brânci
Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă
Cartea mea-i, fiule, o treaptă.

         Mesajul acestor versuri este atât de profund și actual valabil pentru toate timpurile. Cartea este cea mai de preț  moștenire lăsată din moși strămoși, transmisă de la tată la fiu. Este o treaptă spre cunoașterea lumii și cunoașterea de sine.

wde

    Cărțile sunt acele comori depozitate la rândul lor în așa numitele biblioteci. Cele mai sigure adăposturi ale acestora, care au drept scop colectarea și păstrarea cărților și a misterului lor. Adevărata universitate a viselor noastre este o bibliotecă. Locul unde mergem să citim, să ascultăm,  să discutăm,  să ne întâlnim cu cartea, cu scriitorul, cu editorul, cu pictorul, cu umoristul, cu alţi semeni de ai noştri ingenioşi, interesanţi și setoși de a țese noi performanțe.

       Biblioteca este locul care ne păstrează amintirile, ne delectează sufletul, ne farmecă cu mulţimea de tezaure ce așteaptă fără răgaz răsfoite. Treptat rolul bibliotecilor în viața omului și a întregii societăți a evoluat, biblioteca devenind un centru  atât ştiinţific, cultural cât și instructiv-educativ. Pe lângă amalganul de cărți din toate domeniile, cititorii beneficiază de diverse servicii interactive predispuse să le deschidă noi orizonturi. Serviciile culturale în general, serviciile de lectură,  mai ales,  prin finalităţile lor educative, satisfac nevoi şi aspiraţii ale oamenilor şi grupurilor sociale în perspectiva devenirii umane.

       Astăzi bibliotecile sunt mai aproape de oameni, mai predispuse de ai ajuta și informa corect, mai dotate cu echipament necesar și specialişti profesionişti. Scopul cel mai important al acestora fiind de a sluji în continuare dezvoltării asiduie a umanității prin lectură, cultură, cunoaștere și desigur exercițiu. Probabil că din acest motiv, marele Mircea Eliade scria: „Cetim ca să trecem examene (deci lectura studiu), ca să omorâm timpul (deci lectura de loisir) sau cetim din profesiune (deci lectura informativă). Lectura ar putea fi un mijloc de alimentare spirituală continuă, nu numai un instrument de informaţie sau de contemplaţie.

       Prin urmare, cartea rămâne esenţială în viaţa omului, indiferent că generaţiile se schimbă, iar lumea evoluează şi involuează deopotrivă.

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s