Dacă poporul român dispare şi rămâne o carte a lui Mihai Eminescu, lumea va şti cine au fost românii – Mircea Eliade
Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoșani, Moldova – d. 15 iunie 1889, București, România) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. A fost fiul căminarului Gheorghe Eminovici și al Ralucăi Eminovici, fostă Iurașcu. A fost al șaptelea dintre cei unsprezece copii din familie.
Întreaga copilărie și-a petrecut-o la Botoșani și Ipotești, în casa părintească și prin împrejurimi, acolo unde a cunoscut o mulțime de oameni și s-a conectat cu natura ori de câte ori a dorit, stare pe care a evocat-o cu nostalgie și mai târziu în poeziile „O, rămâi” și „Fiind băiet”.
1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul şi elevii scot o broşură, „Lăcrămioarele invăţăceilor gimnazişti” , în care apare şi poezia „La mormîntul lui Aron Pumnul” semnată M.Eminovici. La 25 februarie / 9 martie pe stil nou debutează în revista „Familia”, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia „De-aş avea”. Iosif Vulcan îi schimbă numele în Mihai Eminescu, adoptat apoi de poet şi, mai tîrziu, şi de alţi membri ai familiei sale. În acelaşi an îi mai apar în „Familia” încă 5 poezii.
Cele mai frumoase poezii de Mihai Eminescu sunt recitate și astăzi și multe dintre operele sale sunt incluse în programa școlară pentru examenul de Bacalaureat.
În data de 15 iunie1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București.
Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședința din 25 ianuarie 1902. A fost ales post-mortem (28 octombrie1948) membru al Academiei Române.
Wikipedia
BIBLIOTECA MARAMUREȘ 