Sărbătoarea de Dragobete se sărbătorește in fiecare an pe 24 februarie si are rădăcini adânci în cultura si tradițiile romănesti, legenda spunând ca aceasta se întinde incă din era dacică. Dincolo de faptul că reprezintă sărbătoarea romănească a iubirii, puțini știu cine a fost cu adevărat Dragobetele. Această sărbătoare nu marchează doar dragostea românilor, ci și inceputul primăverii și al anului agricol, momentul in care intreaga natură renaște si păsările își caută cuiburi.
In mitologie
Dragobetele este identificat cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă și cu Cupidon, zeul dragostei in mitologia română, acesta fiind ales drept ocrotitorul iubirii românilor. Legenda spune că Dragobetele, tânăr voinic si chipeș, era fiul babei Dochia și era un fecior extrem de iubăreț care le făcea pe tinerele fete să-și piardă mințile. Dragobete este asociat cu imaginea bărbatului tânăr și curajos, ca un Făt-Frumos. Obiceiurile stăvechi mai spun și că pe 24 februarie oamenii își aranjau casele pentru a face o primire frumoasă “zeului iubirii” care veneau alături de zânele incărcate cu daruri de iubire. De asemenea, toți cei din gospodărie căutau să nu-l întâmpine pe Dragobete fără o persoană alături fiindcă, în caz contrar, ei erau sortiți să mai aștepte încă un an până când aveau să își găsească perechea.

Legenda spune că …
Sărbătoarea de Dragobete a pornit de la legenda în care se spunea că imediat după prânz, in satele românești unde se celebra iubirea, tinerii se întorceau de la pădure, cu buchetele de flori de primăvara. În acel moment, în vatra satului, avea să debuteze ritualul de pețire: flăcăii alergau după fecioarele pe care le plăceau, în încercarea de a le săruta și de a le împărtăși astfel, dragostea lor. Daca fata se lăsa prinsă și sărutată, acest lucru urma să ducă la logodnă și apoi, la căsătoria celor doi. Evenimentul era marcat de spor si noroc, întrucât s-a desfășurat sub semnul zeului iubirii.
Până in ziua de astazi, 24 februarie a rămas cu semnificatia trezirii naturii, a pasărilor care încep să îsi caute cuiburi și a oamenilor care rezonează cu trezirea naturii la viată. Odata cu 24 februarie întreaga natură răsună a veselie, păsările îsi luau zborul, copacii încep să înverzească, ziua se mărește.