În tradiția românească, Dragobetele marca începutul primăverii, fiind ținut în preajma zilei de 1 martie, cel mai adesea la 24 februarie. Data de 24 februarie nu era întâmplător aleasă, ea reprezentând începutul anului agricol. Este momentul în care întreaga natură renaște, păsările îşi caută cuiburi și, după unele credințe populare, ursul iese din bârlog. Odată cu natura, reînvia şi iubirea, iar întreaga suflare sărbătorea înnoirea firii și se pregătea pentru venirea primăverii. Preluat de la vechii daci, unde era perceput ca un zeu pețitor şi ca un naș ce oficia în cer, la începutul primăverii, nunta tuturor animalelor, ulterior Dragobete a fost transformat într-o zeitate ce protejează și aduce noroc îndrăgostiților.
Legenda lui Dragobete
Legenda povestește că Dragobete a fost fiul unei tinere deosebit de frumoasă pe nume Dochia și al Duhului Muntelui. La nașterea lui Dragobete, copilul a avut patru ursite: zâna Primăvara, care i-a dăruit iubirea, prospețimea florilor și tinerețea fără bătrânețe, zâna Vara care i-a dăruit dulceața fructelor și căldura dragostei, zâna Toamna care i-a oferit un fluier pentru a-i înveseli pe oameni cu cântecele lui, iar cea de-a patra ursitoare, zâna Iarna i-a dat o îmbrăcăminte albă cu sclipiri de diamante. Dragobete s-a bucurat de toate cadourile ursitoarelor, îndrăgit și iubit de toată lumea, iar când a crescut mai mare, tatăl său Duhul Muntelui, l-a chemat sus pe munte, departe de toți și toate, unde picior de om nu călcase vreodată, pentru a proteja natura și animalele în locul lui, deoarece acesta îmbătrânise. Astfel Dragobete a învățat toate tainele vieții și ale naturii, transformându-se el însuși într-un duh al muntelui, protejând suflarea omenească și animalele totodată. Primăvara, Dragobete cânta la fluierul său primit de la ursitoare, cântecele sale auzindu-se de sus de pe munte. Se spune că oricine le auzea, avea parte de noroc și era înconjurat de iubire toată viața. Cu timpul, Dragobete s-a transformat în legendă, iar atunci când lumea avea mai mare nevoie să i se amintească importanța dragostei de sine și de celălalt, Dragobete apărea în vis și punea în sufletele oamenilor câte ceva din cadourile primite de la ursitoare. Se mai spune că atunci când copiii plâng, Dragobete apare la geam și nevăzut de nimeni, cântă din fluierul fermeca cântecele duioase de leagăn pentru ei, liniștindu-i.
BIBLIOTECA MARAMUREȘ 