Săptămâna Internațională de Comemorare a Holocaustului 2023

Anual, la data de 27 ianuarie, în întreaga lume este marcată Ziua Internațională de comemorare a victimelor Holocaustului, conform Adunarei Generale a ONU (Rezoluția 60/7) din noiembrie 2005 – cel mai mare genocid din istoria omenirii, care a lăsat o cicatrice adâncă peste toată Europa.

În această zi, în urmă cu 78 de ani, a fost eliberat cel mai mare lagăr de concentrare nazist Auschwitz-Birkenau, în care, femei, copii şi bărbaţi  au fost torturaţi, maltrataţi, mutilaţi şi ucişi în cele mai crunte moduri, în încercarea regimurilor autoritare de a distruge întreaga populaţie evreiască.

Peste șase milioane de evrei, sute de mii de sinti și romi, persoane cu dizabilități, opozanți politici, persoane persecutate ca homosexuali, criminali sau „asociali”, muncitori silnici, prizonieri de război, adepți ai ”martorilor lui Iehova” și nenumărate alte persoane vizate de teroarea nazistă au murit până la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, în mai 1945.

În Republica Moldova, Ziua Internaţională de comemorare a victimelor Holocaustului este marcată anual din 2015, conform unei hotărâri aprobate de Parlament.

La Chișinău, victimele Holocaustului sunt comemorate  în cadrul unui miting, organizat de către Ministerul Culturii la Memorialul victimelor fascismului (str. Calea Orheiului, 19, mun. Chișinău), cu participarea demnitarilor de stat, a corpului diplomatic acreditat la Chișinău, a comunității Evreești din Republica Moldova, a Coaliției „Vocea romilor” și a supraviețuitorilor acestor atrocități.

 În raportul Comisiei Internaționale pentru studierea Holocaustului, prezentat de Elie Wiesel, scriitor de origine română, Laureat al Premiului Nobel pentru Pace, se arata că doar în 1941, în Basarabia și Bucovina au fost omorâți între 45 de mii și 60 de mii de evrei, iar peste o suta de mii s-au stins urmare a deportărilor în Transnistria. În același raport se mentionează că în 1941 pe teritoriul Basarabiei existau 49 de lagăre de concentrare și ghetouri, iar dincolo de Nistru – 189. În Basarabia, în primul an de război au fost exterminați peste 200 de mii de evrei și peste 10 mii de romi.

Comemorarea acestei zile are drept scop responsabilizarea întregii comunități mondiale de a conștientiza această tragedie fără precedent în istorie și îndeamnă la acțiuni de prevenire a tuturor formelor de antisemitism, rasism, discriminare și intoleranță religioasă față de alții, împiedicând ca astfel de crime să fie repetate.

Valentina Cireş, şef sector

Iulian Filip:„Cine duce-n mâini o carte e un om şi jumătate”

Poetul, dramaturgul, prozatorul şi folcloristul Iulian Filip, doctor în filologie, Maestru în Arte, deţinător al „Ordinului de Onoare”, laureat al Premiului „Simion Florea Marian” al Academiei Române, a ajuns la o frumoasă aniversare, a împlinit astăzi 75 de ani.

Iulian Filip s-a născut în 1948, în satul Sofia, raionul Drochia. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat „A. Russo” din Bălţi. După absolvirea Universității, a fost doctorand (1970-1974), cercetător științific (1974-1985) la sectorul folclor al Secției de etnografie și studiul artelor de la Academia de Științe din Republica Moldova, iar în perioada 1990-2006 a activat în funcţia de șef al Direcției cultură a Primăriei Chișinău.

În anii 2006-2010 a fost director al Departamentului „Căile cărţii” la Uniunea Scriitorilor din Moldova. După o pauză de 25 de ani, revine la Academia de Ştiinţe a Moldovei, la acelaşi sector de folclor, acum în cadrul Institutului de Filologie (2010).

Activitatea sa literară este consacrată, practic, în întregime literaturii pentru copii şi cercetării folclorice.

Primele sale versuri au fost publicate în saptamînalul „Cultura”. A debutat în 1974 cu placheta de versuri „Neîmpăcatul meşter”, urmată de cărţile de poezie: „Cerul fântânilor”, „Dialoguri primordiale”, „Hulub de poștă”, „Unde eşti?”, „Cafea neagră”, „Fir de nisip” ,  „Seminţele mărului oprit”, „Dansul timizilor” ş.a.  A semnat romanul „Cobaiul nu triumfă” (1996), urmat de volumele de proză „Fir întins”( 2008), „Nuca lui Newton” (2016) şi „Moartea împăcată a mamei poetului care semăna tatălui” (2017). Este autor al cărţilor de teatru, folclor şi publicistică: „Teatru popular”, „Primiţi „Căluţul”?, „Foarfeca lui Urecheanu”, „Când pe morţi îi strâng pantofii, cum e mersul celor vii?”, „Miracolul  scenei în arta populară”.

Iulian Filip a editat mai multe cărţi de poezie şi dramaturgie pentru copii: „Casa fiecăruia”, „Cenuşar-voinicul şi Cenuşăreasa-mireasă”, „Facă-se voia ta, Sfârlează!”, „Din neamul lui Păcală”, „Au vrut melcii să se bată”, „Copăcel, copăcel” ş.a. În acelaşi timp, a semnat prezentarea grafică la peste 30 de cărţi. În total, Iulian Filip a editat peste 100 de cărţi.

În 2010 Iulian Filip a fost decorat cu „Ordinul de Onoare”, iar în 2014 – cu Ordinul Național „Serviciul Credincios” al României, în grad de Ofițer.

Sincere felicitări cu urări de sănătate, Iulian Filip! La mulți ani!

Valentina Cireş, şef-sector

Unirea Principatelor Române, 24 ianuarie 1859

În fiecare an, la 24 ianuarie, românii sărbătoresc Unirea Principatelor Române din anul 1859 – numită, pe nedrept, şi „Mica Unire”, act istoric realizat sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, un demers de voinţă politică al celor două principate româneşti, Moldova şi Ţara Românească, prima etapă, dar extrem de importantă, în crearea statului unitar român modern.

Alexandru Ioan Cuza

24 Ianuarie 1859 – Primul pas spre Marea Unire

Unirea Moldovei cu Țara Românească la 24 Ianuarie 1859 este punctul de plecare al marelui vis împlinit al României Mari și pasul fundamental al readucerii națiunii românești în marele concert european.

Procesul a început odată cu adoptarea Regulamentelor Organice între 1831-1832 în Muntenia și Moldova, care stipulau necesitatea unificării politice, urmate de acorduri vamale între 1833 și 1835 și lichidarea posturilor vamale între cele două țări începând cu 1 ianuarie 1848, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul războiului Crimeii a stăvilit pentru un timp ambițiile geopolitice ale imperiului rus la Dunărea de jos, fără a consolida efectiv imperiul Otoman de care depindeau principatele, ceea ce a creat un context favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunări ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri, prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune. La începutul anului 1859 liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, act care a adus cele două state într-o uniune personală. În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică.

Alexandru Ioan Cuza a fost forţat de complotiştii din „monstruoasa coaliţie” să renunţe la tron în noaptea 10 spre 11 februarie 1866. La finalul zilei, domnitorul a fost obligat să părăsească ţara. Avea să moară în Germania, la 15 mai 1873. Avea doar 53 de ani. Şirul de reforme iniţiate de Cuza şi venirea mai apoi pe tronul Principatelor Unite a domnitorului Carol I a făcut că actul de la 1859 să fie ireversibil, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România.

Istoria ne arată că uniți putem face orice și că fără susținerea poporului, atunci la 24 ianuarie 1859, domnitorul vizionar Alexandru Ioan Cuza nu ar fi putut înfăptui statul român de astăzi. Prin dubla sa alegere ca domn al Moldovei și Țării Românești, de-acum 164 de ani, au fost puse bazele primelor reforme economice, și astfel ia naștere România modernă.

La mulţi ani, România!

Sursă: Wikipedia

Valentina Cireş, şef sector

Alecu Donici, poet, fabulist şi traducător român

Alecu Donici, sau Alexandru Donici, (n. 19 ianuarie 1806, Piatra-Bezin, azi Donici, Orhei – d. 21 ianuarie 1865, Piatra Neamț) a fost un poet fabulist român basarabea.

Fiul clucerului Dimitrie Donici și ai Elenei. Prin mijlocirea lui L. A. Capodistria, om de stat şi diplomat al Rusiei, care conducea Basarabia, se înscrie în Corpul de Cădeţi nr. 1 din Sanct-Petersburg (1819). Îşi finisează studiile către anul 1825,  este trimis în grad de sublocotenent în regimentul „Ekaterinburg”, într-o unitate militară din sudul Basarabiei. În 1826 demisionează din armată şi revine acasă.

Debutează cu traduceri din Pușchin și Krâlov, fiind menționat în 1835 ca traducător în revista moscovită „Teleskop”. În colaborare cu Constantin Negruzzi traduce și publică „Satire și alte poetice compuneri” de Antioh Cantemir, traduce poemul lui Pușkin „Țiganii” (scris de poetul rus după vizitarea Basarabiei), mai traduce „Torentele și oamenii” de Mihail Lermontov, „Tunsul” de Aleksandr Veltman și alte creații ale clasicilor literaturii universale. În anii 1840 și 1842 editează două cărți de „Fabule” cu opere proprii și traduceri. Donici a avut un deosebit spirit de observație, criticând în fabulele sale, pe exemplul unor animale, moravurile proaste în societatea umană. În creația sa sunt populare fabulele: Antereul lui Arvinte, Musca la arat, Racul, broasca și știuca, Doi cîini ș.a.

La Iași, deține o funcție în Epitropia școlilor, apoi – cea de asesor al curții de apel, activează și ca membru al divanului obștesc. Se alătură inițiativelor culturale legate de dezvoltarea învățământului public, a presei periodice, a teatrului național. Întreține legături strânse cu aproape toți literații moldoveni, colaborează la „Albina Românească”, „Dacia literară”, „Propășirea” și la alte publicații periodice. În afară de fabule, a compus poezii și piese de teatru. Creația lui Donici a fost înalt apreciată de Mihail Kogălniceanu, Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri și alți contemporani. Însuși Eminescu îl situa printre scriitorii care „și-au încuscrit talentul individual cu geniul poporului…”, numindu-l, în poezia „Epigonii” – „Donici, cuib de-nțelepciune”.

Opere:
„Opere”, sub îngrijirea lui I. Grecul − Chișinău, 1956;
„Opere”, îngrijirea textului, studiu introductiv, comentarii şi glosar de L. Ciobanu, Chișinău., 1975; ed. a II-a revăzută − Chișinău, 1979;
Scrieri − Chișinău, 1997.

În Republica Moldova sunt licee care îî poartă cu demnitate numele fabulistului A. Donici. În parcul „Ștefan cel Mare”, în 1957 în mod solemn a fost instalat bustul lui Alexandru Donici pe Aleea Clasicilor (lucrarea sculpturului I.L. Cheptănaru); în satul Donici, raionul Orhei găsim Casa-muzeu „Alexandru Donici”, care conține și o colecție bogată de articole de uz casnic, printre care doar un singur obiect personal al poetului, care s-a păstrat până în prezent, o armă din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Este adunată o colecție impresionantă de publicații ale acelor vremuri, precum și documente și imagini care, într-un fel sau altul, au legătură cu viața fabulistului.

Bustul lui Alexandru Donici pe Aleea Clasicilor

Casa-muzeu „Alexandru Donici”din satul Donici, raionul Orhei

A murit la 21 ianuarie 1865 la Iași, în Principatele Unite.

Sursa Wikipedia

Valentina Cireş, şef sector

15 ianuarie: Ziua Națională a Culturii

15 ianuarie – Ziua Culturii Naționale și Ziua în care s-a născut poetul Mihai Eminescu!

Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850, la Botoşani,România, d. 15 iunie 1889, București, România A fost poet, prozator, dramaturg şi jurnalist, socotit de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Avea o bună educaţie filosofică, opera sa poetică fiind influenţată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant şi de teoriile lui Hegel.

1869 1878 1885 1887

A fost activ în societatea „Junimea” şi a lucrat ca redactor la ziarul „Timpul”. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinţa din 25 ianuarie 1902. A murit la 15 iunie 1889, la 39 de ani, la Bucureşti, iar la 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. A fost ales, post-mortem (28 octombrie 1948), membru al Academiei Române.

Mihai Eminescu a purtat în suflet țara întreagă, „de la Nistru pân-la Tisa”, lăsându-ne o impresionantă creație artistică. Toţi românii care l-au citit, de la cei mai mari cărturari până la oamenii de rând, au fost fascinaţi de versul şi de verbul său.

Filiala Maramureş a participat cu un colaj de poezie dedicat celei mai importantă voce poetică din literatura română, Eminescu,la Inițiativa comunitară de lectură publică CITIM Eminescu, Ediția a IX-a , organizat în incinta Centrului Academic Internaţional Eminescu.

Participanţii au recitat din lirica eminesciană, prin intermediul căruia au transmis anumite sentimente, trăiri și nu în ultimul rând mesaje din trecutul apropiat și îndepărtat cu ajutorul cărora reușim să facem față confruntărilor de zi cu zi.

Ce trebuie sa invatam de la Eminescu? Sa invatam a avea, ca si el, forţa morală; să învăţăm să ne respectăm şi să ne iubim inaintaşii, să învăţăm că nimic din ce s-a experimentat pe toate meridianele nu trebuie să ne fie străin, să învăţăm să rămânem credincioşi propriilor noastre tradiţii şi în acelaş timp cu deschiderea noastră spre universalitate.

Valentina Cireş, şef sector

11 ianuarie, Ziua Internațională a cuvântului „Mulțumesc”

Comportamentul îl face pe om! Mulțumesc este unul dintre cuvintele capabile să deschidă inimile. Și de aceea, are și o zi în care este sărbătorit: în 11 ianuarie. Cuvânt de vibrație înaltă, cu un simplu ”mulțumesc” poți aduce pacea și liniștea între oameni. „Mulţumesc” e ca o înclinare a omului în faţa altuia şi în faţa lui Dumnezeu.

Cuvântul MULȚUMESC face parte din magica mantră denumită Ho’oponopono sau terapia iertării, unde repetăm: Mulțumesc, Iartă-mă, Îmi pare rău, Te iubesc – până când sufletul se liniștește în iertare și recunoștință.

Ziua Internaţională a Cuvântului Mulţumesc este sărbătorită din 1984. „Mulţumesc” reflectă recunoştinţă, preţuire, respect, comuniune; „mulţumesc” în textele vechi era „multunesc”, însemna mult-unire; în limba rusă, „spasibo” înseamnă „spasi Bog”, adică „Domnul să te păzească”; în engleză, „thank you” derivă de la „think”, cu sensul „mă gândesc la tine, nu voi uita ce ai făcut”; la fel „danke” din germană; în franceză, „merçi” provine de la „mercy”, care înseamnă compasiune, sau graţie divină, la fel ca italienescul „grazie” sau „gracias”, din spaniolă, şi semnifică acceptarea compasiunii şi a graţiei divine, primite prin intermediul altei fiinţe; „obrigado”, din portugheză, duce cu gândul la reciprocitate, ca onoare, la a te simţi „obligat” de gestul celuilalt.

Mulțumesc este un act sacru, este o conexiune divină, este un cuvânt puternic pe care specialiștii în dezvoltare personală ne încurajează să îl folosim zilnic, de câteva ori. Acest cuvânt creează punți energetice între oameni, semnifică faptul că ceva este recunoscut, pentru ceva ești recunoscător, iar beneficiile sunt de ambele părți: atât pentru cel care spune mulțumesc, cât și pentru cel căruia i se spune.

Fă-ți un obicei și începe ziua pronunțând cuvintul magic: mulțumesc, în primul rând, familiei și prietenilor.

Biblioteca Maramureş vă mulțumeşte vouă pentru că sunteți alături de noi.

Valentina Cireş, şef sector

Ioana Pârvulescu – eseistă, publicistă, critic literar

Ioana Pârvulescu (n. 10 ianuarie 1960, Orașul Stalin, România) este o eseistă, publicistă, critic literar român și profesor la Universitatea din București.

A absolvit Facultatea de Litere a Universității din București, secția română-franceză, în 1983. Între 1983 – 1990 a fost profesoară (de română și franceză) la Școala nr. 1 din Roata de Jos, județul Giurgiu. Între 1990 –1993 a fost redactor la Editura Litera București. Între 1993 – 2010, este redactor la săptămânalul România literară, responsabil cu secțiunea de critică literară. Rubrici săptămânale permanente în această perioadă: Cronica literară, Premiile literare, Alfabetul doamnelor (istoria personajului literar feminin în literatura română), Alfabetul domnilor (istoria personajului literar masculin), Revista revistelor interbelice, Cronica optimistei/pesimistei (tablete literare) etc. Colaborări cu articole la principalele reviste culturale din România. În prezent, este profesor universitar la Departamentul de Studii Literare al Facultății de Litere din București.

Devine doctor în filologie, în 1999, cu teza Prejudecăți literare. Opțiuni comode în receptarea literaturii române, coordonată de criticul literar Nicolae Manolescu. Lucrarea este alcătuită dintr-o primă parte teoretică urmărind definirea prejudecății literare și delimitarea ei, dintr-o a doua parte aplicativă referitoare la literatura română și din anexe arhivistice. A fost publicată parțial cu titlul Prejudecăți literare, Ed. Univers Educațional, București, 1999.

Volume: Lenevind într-un ochi (poezie), Ed. Eminescu, București, 1990; Alfabetul doamnelor (critică literară), Ed. Crater, București, 1999; Prejudecăți literare (teorie și critică literară), Ed. Univers, „Excellens”, București, 1999; Întoarcere în Bucureștiul interbelic (eseu), Ed. Humanitas, București, 2003; În intimitatea secolului 19, Ed. Humanitas, București, 2005;  În țara Miticilor. De șapte ori Caragiale, Ed. Humanitas, București, 2007;  Întoarcere în secolul 21, Ed. Humanitas, București, 2009; Viața începe vineri (roman), Ed. Humanitas, 2009; Cartea întrebărilor, Ed. Humanitas, București, 2010; Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2011; Viitorul începe luni (roman), Ed. Humanitas, Bucuresti, 2012; Cum continuă povestea, poezie. Ed. Humanitas, București, 2014; Inocenții, roman, Ed. Humanitas, București, 2016; Dialoguri secrete, Ed. Humanitas, București, 2018; Prevestirea, roman, Ed. Humanitas, București, 2020

Câteva (foto cărţi mai sus) din volumele Ioanei Pârvulescu sunt disponibile în reţeaua BM „B.P. Hasdeu”, le găsiţi aici: https://opac.hasdeu.md/

Sursa: Wikipedia

Valentina Cireş, şef sector