Întâlnire cu scriitorul

Cartea este comoară fără preţ, în care unii îşi adună cele mai frumoase gânduri, ca alţii să le poată folosi în voie. Ea este acea sursă fără de care omenirea nu ar putea exista. Cartea poate fi considerată un depozit al inteligenței omenești , conținând în filele ei cunoștințe , sensibilități și emoții…

Măria sa CARTEA întotdeauna va sta la loc de cinste, pentru că este izvorul de la care fiecare copil încearcă să ia cele mai bune înțelepciuni.

Adevăratul univers a viselor noastre este o bibliotecă. Biblioteca este templul învăţăturii cu o colecție de documnte (carti, jocuri, tehnologii informationale) care sunt puse la dispoziţie comunităţii, liceilor, grădiniţilor.

În acest context, Biblioteca Maramureş a organizat o întâlnire cu Cristina Bujor, autoarea cărţii „Întâmplări cu tâlc” inclusă în Programul de lectură „Chişinăul citeşte 2023”, ediţia a XX-a.

Pârtaşii evenimentului au fost elevii cl. a II-a A, ghidaţi de învăţătoarea, dna Stela Cojocaru de la Şcoala Primară Grădiniţă nr. 88, care au păşit pragul „împărăţiei a cărţilor” pentru întâia oară, fascinaţi de atâtea cărţi pentru copii, enciclopedii… care îţi aţâţă curiozitatea să le răsfoieşti, citeşti.

Elevii au citit toate cele 4 (patru) cărţi „Întâmplări cu tâlc”:

1. Despre prietenie;
2. Despre ceartă;
3. Despre responsabilitate;
4. Despre iubire

Colecţiea de povestioare pentru copii – „Întâmplări cu tâlc” abordează lumea emoţiilor, a relaţiilor, a valorilor morale, într-un stil amuzant şi apropiat copiilor, prin diferite situaţii trăite de Tărcuş, Zorba şi alte personaje. Micii cititori vor urmări experienţele prin care trec eroii şi, astfel, vor învăţa toleranţa, bunăvoinţa, altruismul, curajul, fidelitatea, integrându-se mai uşor în comunitate. Categoria de varsta: 5-8 ani.

Elevii, ghidaţi de învăţatoare, au pregătit în băza cărţii „Întâmplări cu tâlc”  un căntecel despre „Prietenie”; o înscenare teatralizată despre „Ceartă” şi o serie de întrebări către autoarea cărţiii, dna Cristina Bujor. Activitatea a decurs într-o ambianță productivă și interactivă, bazată pe dialog comun, schimb de informatii, emoții și zâmbete.

Valentina Cireş, şef sector

27 Martie 2023 – 105 ani de la Unirea Basarabiei cu România

Basarabia (așa cum fusese definită în cadrul administrației țariste în 1812 la Tratatul de la București) s-a constituit ca Republică Democrată Moldovenească la sfârșitul anului 1917, proclamându-și întâi autonomia în cadrul Republicii Ruse, apoi, după Revoluția din Octombrie, independența față de Rusia bolșevică și, după câteva luni, la 27 martie/9 aprilie 1918 unirea cu Regatul României, în cadrul căruia a constituit o provincie, fiind prima care s-a unit cu România pentru a forma România Mare. Această stare a durat timp de 22 de ani până la 28 iunie 1940 când un ultimatum al guvernului sovietic, care urmărea punerea în aplicare a pactului Ribbentrop-Molotov a fost adresat României, cerând cedarea Basarabiei către Uniunea Sovietică. România a cedat și după 48 de ore Basarabia a fost ocupată de Armata roșie, administrația și Armata Română retrăgându-se, într-un mod haotic, la vest de râul Prut.

Hartă a statului care ar rezulta din uniunea dintre România și Moldova

Preocupaţi de soarta incertă a Rusiei, cetăţenii din principalele oraşe au început să se adune şi să se organizeze pentru a-şi decide destinele. Încă din aprilie 1917, reprezentanţi ai românilor basarabeni s-au întrunit pentru a vota o moţiune prin care se cerea autonomia administrativă, economică şi religioasă a Basarabiei. Se dorea o republică moldovenească autonomă în cadrul statului federativ rus. În această perioadă, autonomia politică faţă de Rusia sau unirea cu România nu se cristalizaseră drept obiective majore, întrucât persista incertitudinea, teama şi mentalitatea filo-rusă.

La 18 aprilie/1 mai, s-au adunat la Odesa peste 10.000 de basarabeni, de la ofiţeri şi soldaţi, până la preoţi şi studenţi. În zilele următoare s-a ţinut la Chişinău Congresul preoţilor şi al învăţătorilor care au cerut un mitropolit român, autonomie şi o formă de guvernământ proprie.

În 26 martie/8 aprilie 1918, premierul Marghiloman s-a deplasat la Chișinău, însoțit de generalul Constantin Hârjeu, ministru de război, și de alți demnitari, unde a fost primit cu onoruri de autorități.

Până la ședința din 27 martie 1918 a Sfatului Țării, comitetele ținuturilor din Bălți, Soroca și Orhei au fost consultate în privința Unirii cu Regatul României. Astfel, la 13/26 martie 1918 „Adunarea Generală a zemstvei din districtul Soroca” a votat în unanimitate unirea Basarabiei. În favoarea unirii cu România s-a pronunțat și Adunarea Generală din 25 martie a Zemstvei județului Orhei, prezidată de Bejbeuc-Melicov, reprezentantul etniei armene din Sfatul Țării.

La ședința solemnă a Sfatului Țării din 26 martie a fost prezent și Alexandru Marghiloman, om de stat conservator român care a îndeplinit funcția de cel de-al 25-lea prim-ministru al României în anul 1918 (martie–noiembrie), care a rostit un discurs ce a reliefat necesitatea unirii. Totodată, Marghiloman a subliniat dorința guvernului român de a respecta drepturile și libertățile câștigate, urmând ca Sfatul Țării să se ocupe de „rezolvarea chestiunii agrare potrivit cu vrerile poporului.”. După discurs, Marghiloman a părăsit sala, lăsând Sfatul Țării să delibereze asupra propunerilor guvernului român.

În numele Blocului Moldovenesc, deputatul Ion Buzdugan a dat citire, în limba română, declarației prin care se propunea unirea, documentul fiind citit și în rusește de deputatul Vasile Cijevski.

Declarația de Unire a Basarabiei cu România

Pe 27 martie, Sfatul Țării a votat prin vot nominal deschis în favoarea Unirii cu România, declarația Sfatului Țării menționând că: „Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna SE UNEȘTE CU MAMA SA, ROMÂNIA”. Declarația de unire se încheia cu cuvintele: „Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururea și totdeauna!”. Pentru Unirea Basarabiei cu România au votat 86 membri ai Sfatului Țării, au fost 3 voturi contra și 36 abțineri. În numele Sfatului Țării, Declarația Unirii a fost semnată de Ion Inculeț, președinte, Pan. Halippa, vicepreședinte și Ion Buzdugan, secretarul Sfatului Țării.

 În acest context, am organizat un eveniment desfăşurat în incinta bibliotecei Maramureş, care ne-a unit într-o discuţie interactivă cu profesorul universitar, dl Anatol Petrencu, dr. hab. în ştiinte istorice, președintele Asociației Istoricilor din Republica Moldova cu genericul: ,,Uniţi în cuget si-n simţiri, iar Puterea stă-n Unire” împreună cu elevii clasei a VIII-a şi profesoara de istorie Silvia Chisaru de la IPLT ,,L. Rebreanu”.

Elevii au manifestat interes faţă de istoria din perioada interbelică până în prezent, au prezentat eseu şi poster reflectând Unirea Basarabiei cu România din 27 Martie 1918!

Sursa: Wikipedia

Cireş Valentina, şef sector

Tuberculoza: cauze, simptome şi tratament

Ziua Mondială de Luptă Împotriva Tuberculozei este celebrată în fiecare an la 24 martie. În această zi, în anul 1882, Robert Koch a informat oficial comunitatea științifică internațională că a descoperit bacilul tuberculozei. Acesta a fost un prim pas în diagnosticarea şi tratarea acestei boli, care era una din cele şapte cauze principale de deces la mijlocul sec. IX.

Tuberculoza sau TBC(bacilul de tubercul) este o afectiune contagioasă, potenţial fatală dacă este netratată, care afectează de obicei plămânii, deşi poate afecta aproape orice organ din organism. În fiecare secundă, pe glob se produce o nouă infecţie TBC. Se crede că aproximativ o treime din toţi oamenii din lume sunt infectaţi, dar din fericire, majoritatea au o infecţie latenta. Doar un mic procent din aceste infecţii progresează la tuberculoză activă (5-10%).

TBC pare să fie una dintre cele mai vechi boli, fiind semnalată încă din perioada Egiptului Antic. Hipocrate credea în jurul anului 460 i.Hr., că ftizia, aşa cum a fost numită o bună perioadă de timp, era cea mai răspândită boală din zona Greciei.

Potrivit OMS, cele mai multe cazuri sunt înregistrate la bărbaţi (57%), dar sunt afectaţi şi copiii sub 15 ani (11%). Odată cu apariţia antibioticelor antituberculoase la sfârşitul anilor 1940, lupta împotriva tuberculozei părea să fie câştigată. Cu toate acestea, din cauza unor factori precum resursele inadecvate de sănătate publică, răspunsul imunitar scăzut din SIDA, dezvoltarea rezistenţei la medicamente şi sărăcia extremă în multe zone, tuberculoza continuă să fie o boală mortală. TBC este o cauză comună de deces în rândul persoanelor infectate cu HIV, cauzând aproximativ 40% din decesele acestora.

De Ziua Mondială de Combatere a Tuberculozei,ne-au onorat cu prezenţa Centrul de Sănătate Prietenos Tinerilor s. Botanica, doamnele: Cumpănă Veronica – şefa centrului, psiholog, Sîrbu Svetlana – psiholog, care au desfăşurat un atelier cognitiv cu beneficiarii Centrului de zi START cu genericul:

„Nouă ne pasă! Tuberculoza -cauze, simptome şi tratament”.

Am discutat cu tinerii despre:

– cum ne protejăm de această boală

– igiena personală

– alimentaţia corectă

– exerciţiile fizice de zi cu zi

Aveţi grijă de voi si de sănătatea voastră!

Cireş Valentina, şef sector

21 martie, Ziua internaţională a Poeziei

Poezia – trandafirul ce creşte în potir de aur, sufletul frumos. Mihai Eminescu

Ziua Internaţională a Poeziei marcată anual la 21 martie, ca urmare a aplicării unei decizii a UNESCO, emisă în timpul celei de-a 30-a sesiuni susținute la Paris, în perioada octombrie-noiembrie 1999.

Ziua Internaţională a Poeziei este o ocazie de a ne onora poeții, de a reînvia tradițiile orale, cum ar fi recitalurile de poezie, de a promova lectura, scrierea și predarea poeziei, Scopul pentru care s-a instituit această zi mondială a poeziei este acela de promovare a cititului, scrisului, publicării şi predării poeziei în lume, de a întări legătura dintre poezie și alte arte, cum ar fi teatru, dansul, muzica și pictura și de a facilita vizualizarea poeziei prin intermediul mass-mediei. Prezentă de-a lungul istoriei, în toate culturile și pe fiecare continent, poezia vorbește despre umanitatea noastră comună, despre valorile noastre comune, transformând cel mai simplu poem într-un accelerator puternic pentru dialog și pace. Această zi celebrează una dintre formele cele mai frumoase ale exprimării și ale identității culturale și lingvistice a popoarelor. Poezia transmite valorile cele mai intime ale diverselor culturi. UNESCO recunoaște capacitatea unică a poeziei de a surprinde spiritul creativ al minții umane.

Vă prezentăm un top 20 poeți români:

1. Nichita Stănescu – 517 Poezii

2. Lucian Blaga – 407 Poezii

3. Mihai Eminescu – 384 Poezii

4. Ana Blandiana – 367 Poezii

5. Cincinat Pavelescu – 325 Poezii

6. Ion Pillat – 310 Poezii

7. Grigore Vieru – 273 Poezii

9. Ion Miloș – 241 Poezii

8.Tudor Arghezi – 266 Poezii

10. Arcadie Suceveanu – 230 Poezii

11. Anatol Codru – 214 Poezii

12. Virgil Gheorghiu – 211 Poezii

13. George Bacovia – 206 Poezii

14. Ion Vătămanu – 201 Poezii

15. Alexandru Macedonski – 192 Poezii

15. Emil Isac – 184 Poezii

16. Ion Minulescu – 181 Poezii

17. Nicolae Costenco – 179 Poezii

18. Marin Sorescu – 175 Poezii

19. Gheorghe Tomozei – 173 Poezii

20. George Topârceanu – 162 Poezii

Vă îndemnăm să iubiţi poezia, să citiţi versurile poeților autohtoni, ale poeților lumii, traduse în limba română, să încercaţi a scri versuri literare, căci „nu e om să nu fi scris o poezie”.

Cireş Valentina, şef sector

George Topîrceanu, poet, prozator şi publicist

George Topîrceanu, poet, prozator şi publicist român, s-a născut pe 20 martie 1886 la Bucureşti. Începe școala primară la București între anii 1893 – 1895 și o continuă pe valea Topologului, la Șuici, județul Argeș, unde părinții se stabilesc o vreme. Revine la București și se înscrie la liceul Matei Basarab până în clasa a IV-a, apoi la Sf. Sava (1898 – 1906). După absolvire intră funcționar la Casa Bisericii, apoi, ca profesor suplinitor, cu pauze de șomaj și de viață boemă. În paralel, se înscrie la Facultatea de Drept (1906), pe care o părăsește pentru cea de Litere, fără a termina studiile.

Debutează încă din liceu, la 19 ani, publicând primele încercări, sub pseudonimul „G. Top” la revista umoristică Belgia Orientului (1904); a publicat și la alte reviste: Duminica, Spiruharetul, Revista noastră, Revista ilustrată, Sămănătorul, Neamul românesc literar, Ramuri, Viața socială a lui Nicolae D. Cocea. În 1909 publică în Viața românească parodia Răspunsul micilor funcționari, ca o replică la Caleidoscopul (1908) lui A. Mirea (pseudonim al lui Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel), prin care se face remarcat în lumea literară. Garabet Ibrăileanu (cu care întreține o interesantă corespondență), îl cheamă la Iași (1911), ca subsecretar de redacție la Viața românească. Publica in 1916 primele volume de poezii, „Balade vesele” si „Parodii originale”. Redacteaza in anul 1919 revista „Insemnari literare”, impreuna cu Mihail Sadoveanu.

A mai publicat volumul de versuri „Migdale amare” (1928), un volum de proză „Scrisori fara adresa” (1930), „Pirin-Planina, epizoduri tragice şi comice din captivitate” (1936) si romanul umoristic „Minunile Sfântului Sinoe”, neterminat, publicat postum în 1938.

George Topîrceanu devine in anul 1926 laureat al Premiului National de Poezie, si Membru corespondent al Academiei Romane din 1936.

Opere

Balade vesele și triste, București (1916).

Parodii originale, București (1916).

Amintiri din luptele de la Turtucaia, București (1918).

Strofe alese. Balade vesele și triste, Iași (1920).

În ghiara lor… Amintiri din Bulgaria și schițe ușoare, Iași (1920).

Migdale amare, București (1928).

Scrisori fără adresă, proză umoristică și pesimistă, București (1930).

Pirin-Planina. Epizoduri tragice și comice din captivitate, București (1936).

Minunile Sfîntului Sisoe, roman satiric neterminat, publicat postum (1938).

La 7 mai 1937, a fost răpus de o boală necruțătoare, trece în neființă la numai 51 de ani și va fi înmormântat la cimitirul „Eternitatea” din Iași.

Sursa Wikipedia

Cireş Valentina, şef sector

Mircea Eliade scriitor, filosof şi istoric al religiei

Mircea Eliade (n. 9 martie1907, București, România– d. 22 aprilie1986, Chicago, Illinois, SUA) a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filozof și profesor de origine română la Universitatea din Chicago, din 1957, titular al catedrei de istoria religiilorSewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor, autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică variată. În afară de jurnalele sale intime și manuscrisele inedite, opera completă a lui Mircea Eliade cuprinde aproximativ, peste 80 de volume. Este membru post-mortem al Academiei Române (din 1990).

Mircea Eliade și-a petrecut copilăria și adolescența în București, unde a studiat la liceul Spiru Haret și apoi la Universitatea din București. La începutul anilor 1920, Eliade a început să se intereseze de filozofie și a devenit fascinat de lucrările lui Nietzsche, care au influențat profund viziunea sa despre lume și religie. În această perioadă, Eliade a început să scrie și să publice poezii și articole în diferite reviste literare.

În anii 1930, Eliade s-a mutat la Paris, unde a studiat cu celebrul istoric al religiilor, Henri-Charles Puech. Acolo a început să lucreze la teza sa de doctorat despre yoga indiană, care avea să fie publicată în 1936.

A stat în Paris pentru o perioadă, iar în 1956 s-a mutat în Statele Unite, predând la Universitatea „Loyola” din Chicago. Reputația sa crește cu fiecare an și cu fiecare nouă lucrare apărută, devine membru în instituții ilustre, primește mai multe doctorate honoris causa.

La Chicago, Eliade a fost în fruntea cercetării fenomenului religios, dezvoltând o întreagă școală de gândire și lăsând în urma sa o catedră care îi poartă numele. Multe dintre operele sale cele mai importante au fost finalizate în perioada aceea: Sacrul și profanul (1956), Imagini și simboluri (1961), De la Zamolxis la Genghis-Han (1970) și, bineînțeles, monumentala carte Istoria credinței și ideilor religioase (1978-1985).

Eliade este cunoscut și pentru opera sa literară destul de variată. Experiența indiană a dat naștere romanului Maitreyi (1933), controversat pentru societatea românească a vremii. Întoarcerea din Rai și Huliganii reprezintă o frescă a așteptărilor și a dezamăgirilor tinerei generații de după Marea Unire.

Opera sa are o persistentă și intensă doză de supranatural, de recuperare a misterului în mijlocul vieții cotidiene: La țigănci (1960), Secretul doctorului Honigberger (1940), Oameni și pietre (1943) și Nouăsprezece trandafiri (1979).  O altă operă importantă este Romanul adolescentului miop, lucrare ce îmbină ficțiunea cu autobiografia, vorbind despre anii formativi ai autorului – a fost publicată după moartea lui Mircea Eliade.

 Actualitatea scrierilor lui Eliade este probată de traducerea post-mortem a multora din scrierile sale (în spaniolă, italiană, portugheză etc.). În rândul tinerilor redescoperind libertatea religioasă, literatura fantastică și fronda specifică tânărului Eliade a redeșteptat interesul pentru opera și viața autorului.

Putem vedea chiar numai din această scurtă rezumare a vieții și activității lui că Mircea Eliade a fost un spirit enciclopedic, renascentist, care a dat naștere unei vaste și variate opere și care a lăsat în urma sa discipoli ce i-au continuat și perfecționat ideile, făcând un pas mai departe pe noua cărare deschisă de gânditorul român.

Mircea Eliade a murit la vârsta de 79 de ani, pe 22 aprilie 1986, la Chicago, fiind incinerat a doua zi.

Sursa Wikipedia

Cireş Valentina, şef sector

Ziua Internațională a Femeii

Ziua Internațională a femeii este sărbătorită anual la data de 8 martie pentru a comemora atât realizările sociale, politice și economice ale femeilor, cât și lupta împotriva discriminării și violenței care își fac încă simțită prezența în multe părți ale lumii. Este un punct focal în mișcarea pentru drepturile femeilor, atrăgând atenția asupra unor probleme precum egalitatea de gen, drepturile reproductive și abuzul împotriva femeilor.  Se sărbătorește trecutul, prezentul și viitorul femeilor din lume.

De 8 martie, în unele culturi, femeilor și fetelor li se dăruiesc cadouri, flori sau alte atenții.

Ziua Internațională a Femeii a fost adoptată în 1977, printr-o rezoluție a Adunării Generale a ONU. ONU a sărbătorit pentru prima dată Ziua internațională a femeii pe 8 martie, în 1975 — Anul internațional al femeii.

Origini

Ziua femeilor a fost sărbătorită pentru prima dată la 28 martie 1909 în urma unei decizii a Partidului Socialist American sub denumirea „Ziua naționala a femeii”. La 23 martie 1909 în New York a avut loc o conferința a socialiștilor americani unde s-a discutat despre drepturile femeilor. În august 1910, cu ocazia Internaționalei Socialiste reunită la Copenhaga, activista socialistă germană Clara Zetkin împreună cu colega ei Luise Zietz propun sărbătorirea zilei internaționale a femeii, fără a specifica însă o dată anume. Ziua internațională a femeii a fost sărbătorită pentru prima dată anul următor, în 19 martie 1911.

După Primul Război Mondial sărbătoarea a fost uitată În cea mai mare parte În occident. La sfârșitul anilor 60, a fost redusă la viață de unele grupări feministe sub numele „Ziua internațională a luptei feministe”.

Când sărbătoarea a fost readusa la viata in occident a apărut si un mit despre originea datei 8 martie. Potrivit mitului data 8 martie a fost aleasa in memoria unei greve din 1857 a muncitoarelor de îmbrăcăminte din New York, însa nu exista nicio sursa care sa ateste existenta grevei. Mitul a fost folosit pentru a promova solidaritate intre mișcarea feminista si mișcările muncitorești de stânga, dar si pentru a separa sărbătoarea de originile comuniste.

În data de 8 martie, Ziua Internațională a Femeii este sărbătorită în toată lumea (în unele țări fiind declarată prin lege zi liberă). Dintre aceste țări fac parte Națiunile Unite (193 de state) care au oficializat sărbătoarea în anul 1975. Fac parte următoarele țări: Afganistan, Albania, Algeria, Angola, Armenia, Azerbaidjan, Bangladesh, Belarus, Bosnia și Herțegovina, Brazilia, Bulgaria, Burkina Faso, Cambodgia, Camerun, Chile, Columbia, Croația, Cuba, Cipru, Danemarca, Eritreea, Finlanda, Franța, Georgia, Germania, Grecia, Guineea-Bissau, Islanda, India, Italia, Israel, Laos, Letonia, Kazahstan, Kosovo, Kârgâzstan, Macedonia, Madagascar, Malta, Mexic, Republica Moldova, Mongolia, Muntenegru, Nepal, Palestina, Polonia, Portugalia, România, Rusia, Serbia, Slovacia, Slovenia, Suedia, Siria, Spania, Tadjikistan, Turcia, Turkmenistan, Ucraina, Ungaria, Uganda, Uzbekistan, Vietnam, și Zambia. În China, femeile au după-amiaza liberă de 8 martie.

Ziua Internațională a Femeii este o sărbătoare a tuturor femeilor – creatorii de istorie.

La mulți ani dragi femei.La mulți ani scumpe mame de pretutindeni!

Valentina Cireş, şef sector