Ion Creangă (n. 01.03.1837 – d. 31. 12. 1889), născut la Humuleşti, judeţul. Neamţ, în regiunea Moldovei, astăzi România, A fost unul dintre cei mai importanți scriitori români și mai de seamă clasici ai literaturii române, scriitor, povestitor, diacon și profesor de școală. Basmele, poveștile și povestirile lui Creangă sunt celebre și peste hotare.
Debutul său literar a venit târziu în viață, urmând îndeaproape începutul prieteniei sale strânse cu poetul național român Mihai Eminescu și afilierea lor comună cu influenta societate literară conservatoare Junimea. Deși văzut cu rezervă de mulți dintre colegii săi de acolo și apreciat în primul rând pentru înregistrările sale de tradiție orală, Creangă a contribuit la propagarea ghidurilor culturale ale grupului într-o formă accesibilă. Criticii de mai târziu l-au descris adesea, alături de Eminescu, Ion Luca Caragiale și Ioan Slavici, drept unul dintre cei mai împliniți reprezentanți ai literaturii junimiste.
Lui Ion Creangă i s-au acordat postum mai multe onoruri și este comemorat de o serie de instituții atât din România, cât și din Moldova vecină. Printre acestea se numără clădirea Bojdeuca din Iași, care, în 1918, a fost deschisă ca prima casă memorială din România. Între descendenții săi direcți se numără Horia Creangă, unul dintre arhitecții români de frunte din perioada interbelică.
Debutează cu povestea „Soacra cu trei nurori”. Dotat cu har şi prezenţă de spirit, lecturile lui în cadrul adunărilor junimiştilor, provocau un rîs homeric. A pigmentat în subsidiarul basmelor şi poveştilor situaţii din realitatea contemporană, observator fin şi ironic a fost toată viaţa. Artist neîntrecut al cuvîntului, mînuitor exemplar al stilului oral, „hăzos răstălmăcitor” al paremiologiei populare, ne-a lăsat o operă de pionerat în literatura naţională. Cu toate că în basmele lui se poate urmări canavaua folclorică, ele au căpătat un statut consacrat de literatură de imaginaţie epică. Garabet Ibrăileanu a fost primul critic literar, care i-a definit talentul artistic: „S-a zis că Creangă este un colector – talentat – de basme. Basmele şi poveştile lui Creangă! Dar este basmul o formă literară cristalizată, ca poezia populară? Basmul, povestea, valorează cît valorează talentul celui care povesteşte. Iar Ion Creangă a avut un aşa de mare talent, încît în toate poveştile sale oamenii trăiesc cu o individualitate şi cu o putere de viaţă extraordinară.”„Amintiri din copilărie” şi povestirile cu sens ambiguu stau pe acelaşi pisc artistic cu basmele. A lucrat cu mare osîrdie la alcătuirea unor manuale şcolare.
Povești:
„Capra cu trei iezi” (1875)
„Dănilă Prepeleac” (1876)
„Fata babei și fata moșneagului” (1877)
„Făt-Frumos, fiul iepei” (1877)
„Povestea lui Harap-Alb” (1877)
„Ivan Turbincă” (1877)
„Povestea lui Ionică cel prost” (1877)
„Povestea lui Stan-Pățitul” (1877)
„Povestea porcului” (1876)
„Povestea poveștilor” (1877-1878)
„Povestea unui om leneș” (1878)
„Punguța cu doi bani” (1876)
„Soacra cu trei nurori” (1875)Povestiri:
„Acul și barosul” (1874)
„Cinci pîini” (1883)
„Inul și cămeșa” (1874)
„Ion Roată și Cuza-Vodă” (1883)
„Moș Ion Roată și Unirea” (1880)
„Păcală” (1880)
„Prostia omenească” (1874)
„Ursul păcălit de vulpe” (1880)Nuvele:
„Moș Nichifor Coțcariul” (1877)
„Popa Duhul” (1881)Proză autobiografică
„Amintiri din copilărie” (1879)Opere:
„Scrieri”, Chișinău, 1965
„Opere” Chișinău, 1978
„Amintiri din copilărie”,Chișinău, 1979
„Arap-Alb” Chișinău, 1981
„Vospominania detstva. Scazchi”, Moscova, 1966
„Izbrannoe”, Chișinău, 1977.
Valentina Cireş, şef sector
BIBLIOTECA MARAMUREȘ 