Mircea Eliade (n. 9 martie1907, București, România– d. 22 aprilie1986, Chicago, Illinois, SUA) a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filozof și profesor de origine română la Universitatea din Chicago, din 1957, titular al catedrei de istoria religiilorSewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor, autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică variată. În afară de jurnalele sale intime și manuscrisele inedite, opera completă a lui Mircea Eliade cuprinde aproximativ, peste 80 de volume. Este membru post-mortem al Academiei Române (din 1990).
Mircea Eliade și-a petrecut copilăria și adolescența în București, unde a studiat la liceul Spiru Haret și apoi la Universitatea din București. La începutul anilor 1920, Eliade a început să se intereseze de filozofie și a devenit fascinat de lucrările lui Nietzsche, care au influențat profund viziunea sa despre lume și religie. În această perioadă, Eliade a început să scrie și să publice poezii și articole în diferite reviste literare.
În anii 1930, Eliade s-a mutat la Paris, unde a studiat cu celebrul istoric al religiilor, Henri-Charles Puech. Acolo a început să lucreze la teza sa de doctorat despre yoga indiană, care avea să fie publicată în 1936.
A stat în Paris pentru o perioadă, iar în 1956 s-a mutat în Statele Unite, predând la Universitatea „Loyola” din Chicago. Reputația sa crește cu fiecare an și cu fiecare nouă lucrare apărută, devine membru în instituții ilustre, primește mai multe doctorate honoris causa.
La Chicago, Eliade a fost în fruntea cercetării fenomenului religios, dezvoltând o întreagă școală de gândire și lăsând în urma sa o catedră care îi poartă numele. Multe dintre operele sale cele mai importante au fost finalizate în perioada aceea: Sacrul și profanul (1956), Imagini și simboluri (1961), De la Zamolxis la Genghis-Han (1970) și, bineînțeles, monumentala carte Istoria credinței și ideilor religioase (1978-1985).
Eliade este cunoscut și pentru opera sa literară destul de variată. Experiența indiană a dat naștere romanului Maitreyi (1933), controversat pentru societatea românească a vremii. Întoarcerea din Rai și Huliganii reprezintă o frescă a așteptărilor și a dezamăgirilor tinerei generații de după Marea Unire.
Opera sa are o persistentă și intensă doză de supranatural, de recuperare a misterului în mijlocul vieții cotidiene: La țigănci (1960), Secretul doctorului Honigberger (1940), Oameni și pietre (1943) și Nouăsprezece trandafiri (1979). O altă operă importantă este Romanul adolescentului miop, lucrare ce îmbină ficțiunea cu autobiografia, vorbind despre anii formativi ai autorului – a fost publicată după moartea lui Mircea Eliade.
Actualitatea scrierilor lui Eliade este probată de traducerea post-mortem a multora din scrierile sale (în spaniolă, italiană, portugheză etc.). În rândul tinerilor redescoperind libertatea religioasă, literatura fantastică și fronda specifică tânărului Eliade a redeșteptat interesul pentru opera și viața autorului.
Putem vedea chiar numai din această scurtă rezumare a vieții și activității lui că Mircea Eliade a fost un spirit enciclopedic, renascentist, care a dat naștere unei vaste și variate opere și care a lăsat în urma sa discipoli ce i-au continuat și perfecționat ideile, făcând un pas mai departe pe noua cărare deschisă de gânditorul român.
Mircea Eliade a murit la vârsta de 79 de ani, pe 22 aprilie 1986, la Chicago, fiind incinerat a doua zi.
Sursa Wikipedia
Cireş Valentina, şef sector
BIBLIOTECA MARAMUREȘ 