George Topîrceanu, poet, prozator şi publicist român, s-a născut pe 20 martie 1886 la Bucureşti. Începe școala primară la București între anii 1893 – 1895 și o continuă pe valea Topologului, la Șuici, județul Argeș, unde părinții se stabilesc o vreme. Revine la București și se înscrie la liceul Matei Basarab până în clasa a IV-a, apoi la Sf. Sava (1898 – 1906). După absolvire intră funcționar la Casa Bisericii, apoi, ca profesor suplinitor, cu pauze de șomaj și de viață boemă. În paralel, se înscrie la Facultatea de Drept (1906), pe care o părăsește pentru cea de Litere, fără a termina studiile.
Debutează încă din liceu, la 19 ani, publicând primele încercări, sub pseudonimul „G. Top” la revista umoristică Belgia Orientului (1904); a publicat și la alte reviste: Duminica, Spiruharetul, Revista noastră, Revista ilustrată, Sămănătorul, Neamul românesc literar, Ramuri, Viața socială a lui Nicolae D. Cocea. În 1909 publică în Viața românească parodia Răspunsul micilor funcționari, ca o replică la Caleidoscopul (1908) lui A. Mirea (pseudonim al lui Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel), prin care se face remarcat în lumea literară. Garabet Ibrăileanu (cu care întreține o interesantă corespondență), îl cheamă la Iași (1911), ca subsecretar de redacție la Viața românească. Publica in 1916 primele volume de poezii, „Balade vesele” si „Parodii originale”. Redacteaza in anul 1919 revista „Insemnari literare”, impreuna cu Mihail Sadoveanu.
A mai publicat volumul de versuri „Migdale amare” (1928), un volum de proză „Scrisori fara adresa” (1930), „Pirin-Planina, epizoduri tragice şi comice din captivitate” (1936) si romanul umoristic „Minunile Sfântului Sinoe”, neterminat, publicat postum în 1938.
George Topîrceanu devine in anul 1926 laureat al Premiului National de Poezie, si Membru corespondent al Academiei Romane din 1936.
Opere
Balade vesele și triste, București (1916).
Parodii originale, București (1916).
Amintiri din luptele de la Turtucaia, București (1918).
Strofe alese. Balade vesele și triste, Iași (1920).
În ghiara lor… Amintiri din Bulgaria și schițe ușoare, Iași (1920).
Migdale amare, București (1928).
Scrisori fără adresă, proză umoristică și pesimistă, București (1930).
Pirin-Planina. Epizoduri tragice și comice din captivitate, București (1936).
Minunile Sfîntului Sisoe, roman satiric neterminat, publicat postum (1938).
La 7 mai 1937, a fost răpus de o boală necruțătoare, trece în neființă la numai 51 de ani și va fi înmormântat la cimitirul „Eternitatea” din Iași.
Sursa Wikipedia
Cireş Valentina, şef sector
BIBLIOTECA MARAMUREȘ 