Publicat în Biblioteca Maramureş

Comemorarea a 30 de ani de la războiul de pe Nistru


Războiul din Transnistria, denumit uneori și Războiul moldo-rus, a fost un conflict militar, iar actualmente este un conflict politic între Republica Moldova și autoproclamata „Republica Moldovenească Nistreană” cu privire la exercitarea controlului asupra raioanelor Camenca, Dubăsari, Grigoriopol, Rîbnița, Slobozia și orașul Tiraspol, aflate pe malul stâng al râului Nistru și orașul Tighina, aflat pe malul drept al aceluiași râu.

Pe data de 2 martie 1992, preşedintele de atunci al Republicii Moldova, Mircea Snegur, a autorizat o intervenţie militară împotriva forţelor rebele care atacaseră posturi de poliţie loiale Chişinăului de pe malul estic al Nistrului. Astfel, prin decizia Guvernului Republicii Moldova, ziua de 2 martie a fost declarată de către Parlament – Ziua Memoriei.

Iniţial, pe data de 2 septembrie 1990, Tiraspolul a proclamat independenţa regiunii, iar doi ani mai târziu a început războiul. Efective ale gărzii transnistrene şi unităţi de cazaci au atacat postul de poliţie din Dubăsari. În acea perioadă, Republica Moldova nu avea armată. Astfel, autorităţile de la Chişinău au ripostat cu trupe de poliţişti.

În conflict au fost implicaţi şi militari ruşi, aşa-numita Armată a XIV-a, cu un efectiv de peste 6000 de soldaţi. La 21 iulie 1992, a fost semnat acordul de încetare a focului între ex-preşedintele Moldovei, Mircea Snegur, şi preşdintele de atunci al Rusiei, Boris Elţin.

În timpul conflictului armat, cele mai grele lupte sau dat în localităţile Dubăsari, Corjova, Coşniţa, Cocieri, Roghi, Tighina şi Varniţa. Potrivit datelor Ministerului Apărării, în timpul conflictului au murit 286 de oameni, iar alţii 284 au rămas invalizi.

În conflictul de la Nistru au luptat 29 mii de persoane, dintre care 3400 persoane din cadrul Ministerului de Interne. 286 de persoane au decedat, iar 289 au ramas invalizi de grade invaliditate.

Deşi au trecut 30 de ani de la acele evenimente sângeroase, problema transnistreană nu a fost soluţionată nici până astăzi.

În memoria celor căzuţi în acel război, în fiece an, la 2 martie, în municipiul Chişinău, dar şi în alte localităţi din ţară, sunt organizate mai multe manifestații.

Sursa: Wikipedia

Publicat în Biblioteca Maramureş

Transnistria-lacrimă amară


Transnistria, o lacrimă pe obrazul Basarabiei. Teritoriul care după multe cercetări și descoperiri istorice s-a demonstrat că are rădăcini românești (chiar dacă sovieticii au dus o propagandă anti-românească), spațiu care a suferit cele mai mari schimbări de ordin politic, etno-cultural, economic și social. Perioada Imperiului Țarist apoi perioada sovietică au lăsat o amprentă imensă în istoria acestui ținut care deja niciodată nu va mai fi la fel. Autodeterminarea populației din Transnistria cu etnia română, s-a pierdut în timp, datorită bolșevismului și ulterior a comunismului sever manifestat atât în perioada sovietică cât și după destrămarea URSS. Astăzi, Transnistria este o enclavă pe teritoriul Republicii Moldova. Situație creată de consecințele timpul Uniunii Sovietice și a destrămării acesteia. Fiind victimă a propagandei anti-românești, ghidate de autoritățile de la Moscova, și găzduind un număr mare de populație de etnie rusă, ucraineană, belorusă, Transnistria a fost implicată într-un război cu Republica Moldova, sub pretextul apărării drepturilor fundamentale a minorităților culturale din stânga Nistrului. Astfel, în acest război, Transnistria reprezenta interesele Rusiei referitoare la influența din zona de est a Republicii Moldova.

Războiul din Transnistria (1990-1992) denumit și Războiul moldo-rus a fost un conflict armat, iar în prezent un conflict politic între Republica Moldova și Unitățile administrativ-teritoriale din stânga Nistrului în privința exercitării influenței asupra raioanelor Camenca, Dubăsari, Grigoriopol, Răbnița, Slobozia, Tiraspol, precum și orașul Tighina, ce se află pe malul drept al aceluiași râu. Conflictul politic a început în anul 1989, odată cu mișcările de emancipare națională generate, de situația economică și politică din fostul Imperiu Sovietic. În prezent, acest conflict este considerat de comunitatea internațională ,,înghețat”, deoarece soluționarea acestuia încă nu a fost înfăptuită.

Acest eveniment reprezintă o problemă de ordin politic și social-economic foarte actuală nu doar pentru Republica Moldova, dar și pentru întreaga Europă. Poziția fizico-geografică a Transnistriei, precum și resursele sale militare de care dispune în urma destrămării URSS, reprezintă un punct strategic de interes și o zonă de influență a Rusiei, situată cel mai aproape în raport cu frontierele europene. Pentru Rusia, etapa de stagnare a procesului de soluționare a diferendului Transnistrean reprezintă șansa de a-și menține influența în zonă cât mai mult timp, pe când pentru Republica Moldova este un impediment spre un viitor European cât mai rapid.

Astfel, în baza celor spuse putem distingem gravitatea conflictului din regiunea Transnistreană (1989-1992) și importanța rezolvării acestuia.

Chiar dacă la prima vedere pare a fi un conflict ca multe altele, statutului său de diferend nesoluționat i se atribuie termenul de conflict ,,înghețat”. Poziția geografică a acestui teritoriu a fost mereu un prilej pentru marile puteri precum Rusia și Europa de a jongla cu el așa cum le convine. În prezent, în goana pentru putere, regiunea din stânga Nistrului reprezintă un ,,cap de pod” pentru Rusia, ea fiind singura zonă de influență a Rusiei din Europa de Sud-Est, fapt pentru care menținerea acestei influențe este una din principiile primordiale a autorităților de la Moscova.

Raportându-ne la faptul că Războiul din Transnistria este prea puțin mediatizat, prea puțin luat în seamă atât de autoritățile Republicii Moldova cât și de comunitatea internațională, mi-am propus ca prin această cercetare să accentuiez și să analizez momente mai puțin cunoscute de publicul larg. De trei decenii acest conflict rămâne lăsat în umbră chiar dacă s-au încercat mai multe tentative de soluționare și s-au implicat mai mulți actori internaționali. Acest fapt se datorează neglijenței tuturor actorilor implicați în procesul de soluționare, precum și lipsei de interes din partea organizațiilor internaționale de a face investiții politice de anvergură.

În ciuda intensificării constante a relațiilor dintre Moldova și UE, în secolul al XXI-lea, acestea au fost afectate de probleme semnificative. Și anume că prioritățile guvernelor și populației moldovenești și ale UE nu coincid. Guvernul Republicii Moldova are ca obiectiv principal aderarea la UE, în timp ce UE nu este pregătită să le ofere o perspectivă clară pentru aderare. Mai mult, prioritatea pentru elitele politice moldovenești a fost menținerea puterii. Acest lucru a încurajat guvernele succesive să utilizeze retorica pro-europeană și să pună în aplicare unele reforme originare ale UE în scopuri electorale. Cu toate acestea, dorința de a rămâne la putere a împiedicat simultan întroducerea multor alte reforme necesare UE, în special în ceea ce privește sistemul judiciar și combaterea corupției. Fiind nerezolvate aceste probleme de importanță majoră, Conflictul din Transnistria a trecut pe un plan mai îndepărtat, fiind necercetat de atoritățile de la Chișinău.

Pe lângă investițiile și implicația actorilor internaționali, economia Republicii Moldova și a Transistriei are nevoie de o colaborare prietenoasă și armonioasă în vederea unui viitor prosper. Însă în prezent, aceste relații sunt reci și lipsite de înțelegere și respect reciproc, ambele părți nu fac decât să se atace prin afirmații denigratoare și taxe vamale usturătoare. Cel mai trist este că pe urma acestor acțiuni suferă oamenii de rând, care pe teritoriul propriei țări sunt supuși unor controale vamale riguroase, taxe impuse pentru agricultori și așa mai departe. Toate acestea din motivul că Transnistria își dorește un statut egal cu cel al Republicii Moldova, pe când Moldova acceptă acest teritoriu doar ca fiind în componența sa. Poate acest conflict ar fi putut fi soluționat demult, dacă separatismul Transnistrean nu era susținut direct de Rusia, în vederea propriilor beneficii.

Procesul de soluționare al conflictului dintre „cele două maluri ale Nistrului”  s-a dovedit a fi destul de anevoios, ajungând la etapa actuală să fie stagnat și fără perspective de soluționare în timpul apropiat din cauza relațiilor tensionate atât cu Tiraspolul cât și cu Federația Rusă. Pentru o rezolvare eficientă și de durată a diferendului Transnistrean, este nevoie de o implicare internațională transparentă, așa cum prevedea inițial formatul de negocieri „5+2”, care avea principii și o bază bine punctată și oferea speranța unei soluționări destul de reale. Însă și această abordare a ramas a fi mai mult pe hârtie decât în acțiuni concrete, urmările sale fiind neînsemnate în vederea clarificării conflictului din Transnistria. Dacă în Republica Moldova ar fi autorități apte să conștientizeze că doar o orientare multipolară este cheia prosperității naționale, atunci ar fi fost soluționat și acest conflict. Consider că este în interesul statului de a menține relații armonioase atât cu OSCE și ONU, cât și cu CSI, astfel combinând interersele naționale cu cele internaționale.

O altă problemă pe care am constatat-o de-a lungul studiului meu este mentalitatea prezentă în societatea transnistreană de azi. Și anume gândirea sovietică moștenită și alimentată cu o propagandă bine pusă la punct de guvernul de la Moscova. Având majoritatea școlilor cu un sistem de învățământ de tip rusesc și îndreptat spre politica rusească, precum și accesul limitat la presa liberă, lipsa gândirii critice și filtrării de informație au dus la formarea unei populații zombificate de politica promovată de autoritățile de la Tiraspol și de la Moscova. Schimbarea poate veni doar din dorința fiecărui locuitor din Transnistria de a cunoaște mai mult, de a-și lărgi orizonturile, de a face personal mai multe pentru binele propriu și a societății în care trăiește. Căci într-un final, noi trebuie să fim schimbarea pe care vrem să o vedem în lume.

Publicat în Biblioteca Maramureş

Ion Creangă – povestitorul minunat al copilăriei


Ion Creangă (n. 1 martie 1837, Humulești; d. 31 decembrie 1889, Iași) a fost un scriitor român. Apreciat mulțumită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion Creangă este considerat ca a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice Amintiri din copilărie.

Scriitorul a fost primul dintre cei opt copii ai lui Ștefan a lui Petrea Ciubotariul din Humuleşti, Neamț, și ai soției sale Smaranda, născută Creangă.

Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale capitale Amintiri din copilărie. În 1847 începe școala de pe lîngă biserică din satul natal. Fiu de țăran, este pregătit mai întîi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează bunicului matern. În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Tîrgu Neamț sub numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu. După dorința mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Școala catihetică din Fălticeni. Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea școlii din Fălticeni, este silit să plece la Iași, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic „Veniamin Costachi” de la Socola.

În anul 1865 a absolvit Şcoala Normală. Urmând apoi să fie numit institutor și diacon și reușește să creeze manuale școlare. În anul 1871, respinge să mai urmeze cutuma și apare în biserică tuns și cu pălărie. Publică Învățătorul copiilor – carte de cetit în clasele primare de ambele sexe cu litere, slove și buchi, cuprinzând învățături morale și instructive, împreună cu C. Grigorescu și V. Răceanu. Patru ani mai târziu, manualul avea să primească alături de Metoda noua de scriere și cetire pentru uzul clasei I primare, avizul ministrului Titu Maiorescu pentru utilizarea și studierea în școli.

Anul 1873 este un an interesant, în care semnează câteva articole despre care se consideră că ar aduce afront preoțimii și este demis din cler, pierzând în același timp și titlul de institutor. Acesta este și anul în care Ion Creangă obține divorțul, ca mai apoi să se retragă la bojdeuca din Ţicău, alături de Tinca Vartic, cu care își va petrece întreaga viață. În anul 1874 își reprimește postul de institutor, reușind să publice câteva povestiri și poezii. Apoi în anul 1875, îl cunoaște pe Mihai Eminescu, care face parte dintr-o comisie de examinare a cărților didactice din Iași. Cu ajutorul acestuia accede în cercul Junimii și începe să publice constant povești și povestiri în Convorbiri Literare. Din anul 1880, sfătuit de bunului său prieten Eminescu, Ion Creangă începe să pună pe hârtie Amintiri din copilărie. În anii următori se implică în diverse proiecte de manuale și își vede imprimate primele trei părți din Amintiri. În această perioadă, din păcate, starea sa de sănătate se înrăutățește.

Vestea morții lui Eminescu îl afectează foarte mult pe Ion Creangă. După ani de suferință și numeroase concedii de boală, acesta se stinge din viață în noaptea de 31 decembrie 1889, în urma unui atac cerebral. Partea a IV-a din Amintiri din copilărie a fost publicată postum, în anul 1892.

Publicat în Biblioteca Maramureş

Legendele Martisorului


Frumoasa sărbătoare se marchează la începutul primăverii, îşi are originea, în funcţie de zona, în tot felul de legende care mai de care mai interesante.

Sărbătoarea mărţişorului, simbolul începerii primăverii, nu este lipsită de legende de la care se revendica originea sărbătorii. Noi o să ilustrăm doar două dintre ele, cele mai interesante.

O legendă a mărţisorului, originară din Moldova, povesteşte despre o vrăjitoare a iernii ce se înversunase să nu lase primăvara să se aştearnă peste pământ. Zâna Primăvară, dacă a văzut că nu o scoate la capăt cu vrăjitoarea, a recurs în cele din urmă la un gest extrem. Şi-a tăiat un deget, iar sângele scurs din rană a căzut peste zăpadă. În momentul când picăturile calde de sânge au căzut din rană în zăpada albă, acestea au topit pe loc toată zăpada. În acest fel, iarna a fost alungată, iar intrepătrunderea dintre albul zăpezii şi roşul sângelui a inspirat şnurul mărţişorului, simbolizând ziua de 1 martie, odată cu care, cel puţin din punct de vedere calendaristic, primăvara işi reintră în drepturi.

Într-o altă legendă a mărţişorului, se spune că soarele se preschimbă adesea într-un frumos flăcău pentru a veni pe pământ şi a dăntui în horele de prin sate. Aflând despre acest obicei al soarelui, un balaur fioros i-a luat urma pe pământ şi l-a răpit, închizându-l într-o temnită a castelului său.

Întrucât astrul solar nu s-a mai arătat pe cer, păsările şi-au oprit cântecele, iar copiii şi-au pierdut harul râsului. S-a ivit atunci un tânăr temerar, hotărât să elibereze soarele din robie. Mulţi oameni au mers alături de viteazul fecior până la castelul balaurului, dăruindu-i puterile lor, în aşa fel încât să poată ieşi învingător în luptă cu maleficul monstru.

Tânărul a făcut drum lung până la castel. A mers incontinuu vara, apoi toamna, şi tot mergând s-a făcut şi iarna. Când tocmai se termina iarna, a ajuns la castelul balaurului.

După o luptă pe viaţă şi pe moarte, de-a lungul căreia a fost grav vătămat, feciorul a reuşit să înfrângă balaurul şi să izbăvească din temniţa soarele. Sângele izvorât din rănile sale adânci s-a scurs peste neprihănita zăpadă, si, înainte ca primăvara să se facă simţită, tânărul şi-a dat duhul.

Pomii au înverzit şi au înflorit, păsările şi-au trimis cântecele fericite către ceruri, iar copii şi-au adus aminte a râde în hohote. Oamenii nu au uitat însă vitejia şi dăruirea viteazului ce eliberase soarele, şi, la începutul fiecărei primăveri, au început a împleti şnurul mărţişorului (un nume de alint al lunii martie) dintr-un ciucur roşu, aducând aminte de sângele vărsat de fecior, şi un ciucur alb, culoarea neintinată a zăpezii.

Originile sărbătorii mărţişorului totuşi nu sunt cunoscute exact, dar prezenţa acestei sărbători atât la români cât şi la bulgari (sub numele de Martenita) este considerată ca fiind în strânsă legătură cu substratul comun daco-tracic, anterior românizării dacilor şi slavizarii tracilor de pe teritoriul bulgar.

Astăzi, mărţişorul este purtat întreaga lună, martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta aduce belşug în casele oamenilor. Se zice că dacă cineva işi pune o dorinţă în timp ce atârnă mărţişorul de pom, aceasta se va împlini numaidecât. La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor Moldovei şi României, pomii sunt împodobiţi de mărţişoare.

Publicat în Biblioteca Maramureş

Cărţi de educaţie financiară


Robert Toru Kiyosaki este un investitor, om de afaceri și autor american de literatură motivațională. Kiyosaki este foarte cunoscut datorită seriei de cărți de educatie financiară Tată bogat, tată sărac. A scris peste 26 de cărți care s-au vândut într-un total de 26 milioane de exemplare.

Vă propunem spre lectură trei cărţi scrise de Robert TKiyosaki:

Tată bogat, tată sărac…

Aruncă în aer mitul care spune că trebuie să câştigi mult ca să te îmbogăţeşti.

Combate ideea potrivit căreia, dacă ai o casă, eşti înstărit.

Le arată părinţilor de ce nu se pot baza pe sistemul de învăţământ, dacă vor să-şi vadă copiii învăţând câte ceva despre bani.

Defineşte odată pentru totdeauna activele şi pasivele.

Vă învăţa ce şi cum să le spuneţi copiilor despre bani, astfel încât să aibă succes financiar în viitor.

„Tată bogat, tată sărac este un punct de plecare pentru toţi cei care doresc să deţină controlul asupra propriului lui viitor financiar. USA Today

Cartea Copil bogat, copil isteţ este scrisă pentru părinţii care pun preţ pe educaţie, care vor să le asigure copiilor lor un start avantajos în viaţă – financiar şi şcolar – şi care sunt gata să se implice în acest proces.
În Era Informaţională, o bună educaţie este mai importantă ca oricând. Dar actualul sistem de învaţământ poate că nu-i oferă copilului dumneavoastră toate informaţiile care-i sunt necesare. Cartea de faţă este menită să umple golurile: să vă ajute să-i transmiteţi copilului dumneavoastră aceleaşi cunoştinţe financiare interesante şi practice pe care propriul tată i le-a transmis lui, Robert Kiyosaki.
Copil bogat, copil isteţ vă va arăta cum puteţi trezi dragostea de învăţătura în copilul dumneavoastră aplicând aceleaşi metode la care a apelat tatăl lui Robert pentru a-l ajuta să termine şcoala cu toate că acesta lua note proaste şi-şi dorea să renunţe la învăţătură.
Copil bogat, copil isteţ vă deschide porţi nebănuite oferindu-vă şansa de a transmite mai departe nişte procedee şi o capacitate de înţelegere pe care copilul dumneavoastră le va aplica tot restul vieţii.

Cadranul banilor – o noua carte de Robert T. Kiyosaki

Cadranul BANILOR iti dezvaluie de ce unii castiga mai mult muncind mai putin, platesc taxe mai mici si invata sa fie liberi din punct de vedere financiar.

Te-ai intrebat vreodata:

De ce unii investitori obtin profit cu un risc mai mic, in timp ce majoritatea raman pur si simplu pe zero?

De ce majoritatea angajatilor merg din slujba in slujba, in timp ce altii demisioneaza si incep sa cladeasca imperii antreprenoriale?

Ce inseamna pentru tine si familia ta trecerea de la epoca industriala la cea a informatiei?

Cum poti folosi aceasta schimbare la potentialul maxim pentru a-ti trasa itinerarul spre libertatea financiara?

Cadranul BANILOR este o carte scrisa pentru tine daca esti gata…

-sa lasi in urma ideea ca iti trebuie un loc de munca sigur si sa pornesti in cautarea acelei lumi in care sa te simti liber din punct de vedere financiar;

-sa faci schimbari substantiale in viata ta;

-sa preiei controlul asupra viitorului tau financiar.

„Principalul motiv pentru care oamenii se lupta cu dificultatile financiare este acela ca au trecut prin scoala fara sa invete nimic despre bani. Rezultatul este ca invata sa lucreze pentru bani… dar nu invata niciodata sa puna banii sa lucreze pentru ei.“– Robert Kiyosaki

Verificaţi disponibilitatea cărţilor în biblioteci pe următorul link:

https://opac.hasdeu.md/cgi-bin/koha/opac-search.pl?q=Kiyosaki

Publicat în Biblioteca Maramureş

Grigore Vieru – omul duminicii


Grigore Vieru este unul din cei mai remarcabili poeți ai neamului nostru. Creațiile sale răsună probabil în fiecare familie din Moldova şi Romănia, grădiniţe de copii, şcoli, licee, prin poezie sau cântece, marcând generații la rând.

Un frumos omagiu dedicat marelui poet adus de utilizatorii fideli ai bibliotecii Maramureş prin versuri proprii!

Lectură plăcută!

Publicat în Biblioteca Maramureş

Dimitri Mendeleev, inventatorul tabelului periodic


Dimitri Ivanovici Mendeleev s-a născut la 8 februarie 1834, în Tobolsk, Siberia, fiind ultimul dintre cei 14 copii ai lui Ivan Pavlovici Mendeleev şi al Mariei Mendeleeva. La vârsta de 14 ani, după moartea tatălui său, Mendeleev a urmat gimnaziul în Tobolsk.

În 1849, familia Mendeleev, al cărui statut social şi situaţie materială decăzuseră considerabil din cauza morţii tatălui, se mută la Sankt Petersburg, unde tânărul de numai 16 ani intră la Institutul Pedagogic din Sankt Petersburg.

După absolvirea institutului, Dimitri a plecat timp de doi ani să facă cercetări la Paris şi Heidelberg, întorcându-se în 1861 la St Petersburg, unde a devenit profesor de chimie generală, în 1867.

A început să scrie un manual de chimie anorganică, „Principiile chimiei”, pe care ulterior l-a publicat în numeroase ediţii şi limbi. Organizându-şi materialul pentru lucrare, Mendeleev a grupat elementele în capitole, în funcţie de valenţa acestora. În timp ce se află în Germania, Mendeleev a aflat despre masele atomice ale lui Cannizzaro şi le-a utilizat pentru a aranja elementele în ordine crescătoare.

Ziua crucială pentru Mendeelev a fost când a anulat o vizită planificată la o fabrică şi a rămas acasă, pentru a soluţiona problema modului în care să aranjeze sistematic elementele chimice. Pentru a-l ajuta în acest demers, el a scris fiecare element şi principalele sale proprietăţi pe un cartonaş separat şi a început să le aranjeze în mai multe moduri diferite. La un moment dat, a ajuns la o formă care i s-a părut potrivită şi a copiat-o pe o foaie de hârtie. Ulterior, în aceeaşi zi, el a decis că este posibil un aranjament mai bun şi l-a copiat şi pe acesta, aranjament în care elementele similare erau grupate în coloane verticale, spre deosebire de primul său tabel, în care erau grupate pe orizontală. Aceste documente istorice există încă.

În ciuda faptului că Mendeleev a fost o personalitate științifică marcantă a timpului său, onorat de foarte multe organizații științifice din întreaga Europă, acasă, în Rusia, a fost privit cu suspiciune, ceea ce a dus la demisia sa de la catedra Universității din Sankt Petersburg în ziua de 17 august 1890.

Printre contribuțiile sale târzii mult mai importante se numără și studierea câmpurilor petrolifere din Rusia și contribuția sa semnificativă la crearea primelor rafinării rusești.

A murit de gripă, pe 2 februarie 1907, la 73 de ani, la Sankt Petersburg, Rusia.

Elementul chimic numărul 101 îi poartă numele: mendeleviu. De asemenea, un crater de pe lună îi poartă numele. Numele său a fost dat Institutului Național de Metrologie din Sankt Petersburg

Sursa: Wikipedia