Publicat în Copiii gîndesc, Lecturi publice

Știi de ce …? (prezentare de carte)


Copiii  își doresc să știe totul sînt curioși și interesați de tot ce este în jurul lor. Foarte mult îi pasionează animalele. Le place să descopere unde trăiesc, care este habitatul lor natural, cu ce se hrănesc, cine sînt prietenii și dușmanii lor. De multe ori, însă, îi frămîntă întrebări la care nu tot timpul găsesc răspunsuri.

 Pentru a le satisface curiozitatea și a răspunde la unele din aceste întrebări, micilor

 cititori ai filialei ”Maramureș” le-a fost prezentată cartea ”De ce unele animale drăguțe se poartă ciudat?” editată la Editura Arc. O carte ce răspunde la cîteva întrebări surprinzătoare, puse adeseori de copiii curioși: De ce latră cîinii? De ce se ling pisicile? De ce țes păianjenii pînze? De ce strălucesc licuricii? etc.

Mai întîi moderatorul a adresat copiilor aceste înrtebări, antrenînd copiii în discuție, invitîndu-i să investigheze, să descopere și să argumenteze. Copiii au încercat să răspundă la întrebări prezentîndu-și propriile lor teorii. Chiar dacă unele răspunsuri păreau a fi ciudate, nu au fost respinse de bibliotecar, ci, dimpotrivă, a încurajat copiii, manifestînd interes față de spusele lor. Dar, în celași timp, stimulîndu-le dorința de a afla răspunsurile corecte.

Au fost citite cîteva întrebări ce provin din imaginația nemărginită a copiilor și răspunsurile propuse, care s-au dovedit a fi informații destul de interesante despre animale. Răspunsurile la celelalte întrebări, copiii au fost îndemnați să le afle din cartea prezentată, precum și din alte cărți din această serie.

Acum, în perioada vacanței, am ales o modalitate plăcută de completare a cunoștințelor de cultură generală. Biblioteca este mediul potrivit oferit copiilor de a-și manifesta curiozitatea. Iar curiozitatea la copii e vitală, ea izvorăște din setea de cunoaștere a lumii înconjurătoare.

Publicat în Copiii gîndesc, Educaţia copilului, Lecturi publice

Cărţile vindecă? – DA!


Vi s-a întîmplat vreodată să vreţi să ajutaţi pe cineva care trece prin momente dificile, dar nu a-ţi ştiut ce să faceţi şi ce să spuneţi? Colaboratorii filialei „Maramureş” au trăit aşa momente fiind în ospeţie la pacienţii de la Spitalul „V. Ignatenco” din sector. S-ar părea că dacă nu suntem în stare să-i salvăm din această situaţie dureroasă, să reparăm sau să schimbăm ceva, suntem neputiincioşi şi nu mai avem ce face. Să nu uităm că pacienţii au mare nevoie de susţinere, încurajare şi alinare în aceste clipe complicate ale vieţii.

Din aceste considerente şi pentru ca timpul să treacă mai repede pentru copiii din secţia de Neurologie, biblioteca s-a gîndit să îndrume micii pacienţi spre lectură. Cărţile sunt, întradevăr, terapeutice şi ajută la vindecare, alături de celelalte tratamente.

În sala special amenajată pentru odihnă am întîlnit copii de diferite vîrste, cu care am discutat despre cărţile lecturate, poveştile preferate, personajele îndrăgite. Copiii au mărturisit că îşi doresc mult să semene cu viteazul Făt-Frumos, cu Harap-Alb, cu Ileana Cosînzeana, cu fata moşneagului, bună şi harnică, cu Cenuşăreasa, cu prinţi şi prinţese etc. Am adus cu noi pentru fiecare pacient multe cărţi şi reviste. Prin sfaturile călăuzitoare pe care le oferă cartea încercăm să-i ajutăm pe bolnavi să treacă mai uşor peste momentele grele în care se află.

Cele mai multe cărţi propuse copiilor au fost cărţile cu poveşti şi e natural să vă întrebaţi de ce? Pentru că lumea vrăjită a basmului este lumea  în care copilul trăieşte zi cu zi. E lumea în care toate sînt animate, în care vorbesc şi obiectele şi plantele, e o lume a luptelor şi a biruinţelor. În basm totul se termină cu bine, dar lucrurile

nu merg întotdeauna bine. Există la început o situaţie în care prinţii sînt puşi să săvîrşească isprăvi imposibile, prinţesele sînt victime ale unor personaje malefice, iar copiii sînt prizonieri ai vrăjitoarelor. Basmul îi duce pe copii de mînă spre ieşirea din aceste situaţii îngrozitoare. Tocmai aceasta este valoarea basmului: de a prezenta o situaţie dramatică, o posibilă tragedie şi de a indica o cale de ieşire din această situaţie. Basmele înseamnă pentru copii – glasul speranţei.  Iar la această etapă a vieţii pacienţii au nevoie de multă speranţă, au nevoie de o poveste proprie cu un final fericit.

Basmele sînt pline de copii: copii abandonaţi, copii chinuiţi, rătăciţi, nedoriţi… Şi aceşti copii nu respectă niciodată interdicţiile: deschid toate uşile care ar trebui să rămînă încuiate, se abat de la drumurile pe care ar fi trebuit să meargă, se duc întotdeauna acolo unde n-ar trebui să se ducă. În felul acesta basmele îi vorbesc unui copil despre problemele cu care se confruntă zilnic: abandon, frică, singurătate, neascultare… În acest sens, basmele nu sunt doar un curs de reabilitare, ci un curs complet de formare pentru viaţă.

Am propus copiilor cele mai frumoase basme şi poveşti ale renumiţilor scriitori români şi universali: Charles Perrault, Hans Christian Andersen, fraţii Grimm, Ion Creangă, Mihai Eminescu, Petre Ispirescu, sau culese din folclor de care dispune biblioteca, pe care le-au răsfoit cu interes admirînd imaginile şi pe care le-am lăsat spre a fi lecturate.

La finele întîlnirii copiii au aflat şi despre cele mai noi cărţi apărute în bibliotecă. Au răsfoit copiii şi cartea Claudiei Partole Floarea iubirii, o poveste apărută în limba engleză, de fapt o povestire cu un final de poveste.

Am îndemnat copiii să citească şi i-am convins că întreaga noastră viaţă este un basm, un basm cu final fericit pentru noi toţi. Eroii sîntem chiar noi şi avem şi o poveste comună ca omenire, ca fiinţe lipsite de apărare, avînd o mulţime de greutăţi de înfruntat în continuare. Viaţa se scurge vie, misterioasă, neaşteptată, uimitoare,magică şi mereu de descoperit. Să ne cufundăm deci în acest basm, să-l lăsăm să curgă şi să avem încredere în această curgere a lui.

Publicat în Lecturi publice, LECTURILE VERII - 2011

Aventurile din copilărie – poveşti nemuritoare


Atunci cînd se naşte un copil, se naşte şi o poveste. O poveste plină de magie, uneori pătată de lacrimi, alteori luminată de zîmbete, dar unică şi atît de frumoasă.

Scriitoarea Lucreţia Bârlădeanu şi-a aşternut povestea copilăriei sale în cartea Dealul Drăguţei, pe care am prezentat-o zilele acestea copiilor de la Grădiniţa nr. 165. Au zîmbit copiii la auzul vorbelor, că buneii, părinţii, educatorii, oamenii întîlniţi pe stradă, văzuţi la televizor şi chiar scriitorii –  au fost cîndva copii. Că au făcut şi ei şotii, s-au jucat pînă tîrziu şi au uitat să se întoarcă la timp acasă, au legat cutii pisicilor de coadă şi  au tras fetele de cosiţe – într-un cuvînt au fost aşa cum sînt şi ei – năzbîtioşi. Autoarea îşi istoriseşte aventurile îndemnînd copiii să rămînă prieteni fideli Copilăriei. Faptele şi ideile par a fi întru totul reale, iar personajul principal reese a fi chiar scriitoarea, pe care copiii şi-o imaginează de aceeaşi vîrstă cu ei. Surprindem descrieri destul de frumoase ale satului natal, căci locul unde te naşti este cel mai important şi mai frumos din lume, referiri despre casa părintească, oameni, legende ale locurilor care împrejmuiesc satul etc. Copiii au ascultat cu atenţie căteva din peripeţiile năstruşnicei fetiţe, amintindu-şi unele întîmplări haiose care li s-au întîmplat chiar lor. Copiii au felul lor de a vedea lumea, au grijile, nevoile şi speranţele lor. Ceea ce nouă, celor maturi ne pare real şi firesc, pentru copil este o minune, un adevărat mister. Am înţeles că fiecare zi aduce cu ea o surpriză, fiecare zi pentru ei este o poveste nouă. Unii ne-au împărtăşit că vor creşte mari şi vor avea şi ei o carte a lor, în care îşi vor înşira minunatele întîmplări prin care au trecut. Cartea Lucreţiei Bârlădeanu le-a plăcut mult: istorii nemaipomenite însoţite de imagini frumoase.

Şi fiindcă jocul domină în această lume a copilăriei, am pregătit pentru copii jocuri distractiv-cognitive, ghicitori, însărcinări haiose şi probleme de logică. Copiii au răspuns la o serie de întrebări, care nu aveau nevoie de o pregătire deosebită, ci de gîndire logică şi simţul umorului. Copiii s-au distrat, au răsfoit cărţi şi reviste, au privit imagini şi ilustraţii.

“Copilăria a fost, este şi va rămîne mereu zburdalnică şi fericită”

Lucreţia Bârlădeanu

Publicat în Lecturi publice, LECTURILE VERII - 2011

Insula curiozităţilor descoperită de picii curioşi


De ce e vară? De unde vine noaptea? Unde merg furnicile? De ce bate vîntul? Ce este o stea? Cum se numeşte copacul unde cresc ciorile?

Este mereu un potop de întrebări, adresate de copii, la care nici nu ştii întotdeauna răspunsurile, întrucît te uimesc prin abordare şi complexitate. Pentru copii, curiozitatea este la fel de importantă ca respiraţia. Îşi pun întrebări legate de tot ce văd acasă, la grădiniţă, despre natură, despre familie şi prieteni, despre propriul corp în schimbare… Astfel, ei încearcă să înţeleagă lumea în care trăiesc şi procesele din jurul lor, construindu-şi propriul sistem de cunoştinţe despre ce, cînd şi cum se întîmplă în viaţă.

Dorinţa de a explora lumea trebuie încurajată. Biblioteca, astăzi, stă de gardă şi aici. Picii de la Grădiniţa nr. 156 au fost invitaţi, de această dată, într-o altă lume, în împărăţia lui Ce, Cînd şi Cum. Cu ochii lor de spiriduşi curioşi, copiii văd lumea într-un fel nebănuit: o lume neobişnuită, nostimă, diferită şi cu o mulţime de enigme. Iar răspuns la orice întrebare poţi găsi doar în minunata lume a cărţilor. Au păşit micii cititori, parcă, nesiguri printre rafturile de cărţi, dar şi acum cu curiozitate, cu dorinţa de a cunoaşte ceva nou şi neobişnuit.

 Le-a plăcut copiilor Sala Picilor Curioşi, înzestrată cu o mulţime de cărţi din toate domeniile: de la istoria antică pînă la tehnologiile de ultimă oră, de la viaţa plantelor şi animalelor terestre pînă la planete şi corpuri cosmice. Ştiinţele naturii, geografie, artă, corpul uman – toate domeniile,  pe care copiii le explorează acasă şi la grădiniţă, pot fi găsite aici. Sunt cărţi interesante şi amuzante, cu ilustraţii splendide, fotografii color, care oferă cele mai delicate şi mai clare răspunsuri la nenumăratele întrebări, care-i frămîtă pe copii în fiecare zi.

În mod natural copilul este curios şi interesat de tot ce este în jurul lui. Pentru el totul este nou, pe care îl descoperă treptat. Iar tot ce este nou îl fascinează şi îl atrage. Iar descoperirea rimează cu plăcerea. Ca descoperirea să fie plăcere este important să se stimuleze şi să se menţină curiozitatea copiilor, să fie îndemnat să exploreze. Cum la această vîrstă copiii nu ştiu încă să citească, au fost invitaţi să vină la bibliotecă împreună cu familia. Aici, la bibliotecă, sînt cărţi potrivite pentru toate vîrstele ce aşteaptă să fie descoperite în fiecare zi.

Ne-am bucurat să auzim că la această vîrstă cunosc foarte multe: despre carte, scriitori şi operele lor, ghicitori, poveşti, poezii şi cîntece.

La despărţire am îndemnat copiii să descopere lumea împreună cu biblioteca şi senzaţionalul va fi verosimil, iar fantasticul şi miraculosul – real. Cărţile îi vor ajuta să meargă prin labirintul misterelor, unde vor găsi răspuns pentru orice întrebare.

Publicat în Chişinăul citeste, Copiii gîndesc, Lecturi publice, LECTURILE VERII - 2011

În lumea basmelor


A-ţi dori ceva şi a crede în realizarea dorinţei, înseamnă a te mobiliza şi a contribui la  îndeplinirea “minunii”. De cele mai multe ori raţiunea îţi spune “nu, nu se poate”, “e un lucru imposibil”, copilul, însă, are libertatea de a-şi dori orice şi se bucură, şi trăieşte ca şi cum “doritul” este şi “împlinitul” lui. Numai în minunata lume a basmelor dacă crezi în miracole, ele se împlinesc, dacă crezi în poveşti, ele devin realităţi, neverosimilul devine verosimil, iar lucrurile prind aripi aducînd cu sine o lume perfectă.

Într-o călătorie în lumea poveştilor au fost invitaţi copiii de la Grădiniţa nr. 156, într-o lume unde domină frumosul, binele,înţelepciunea, încrederea şi speranţa. Basmele şi legendele constituie o filă de aur în cartea civilizaţiei omenirii. Fără ele copilul nu ar putea învăţa Binele, Frumosul, Dreptatea şi Armonia. Copiii au mărturisit că îşi doresc mult să semene cu viteazul Făt-Frumos, cu Harap-Alb, cu Ileana Cosînzeana, cu fata moşneagului, bună şi harnică, cu Cenuşăreasa, cu prinţi şi prinţese etc. Întîlnim basme şi legende la diferite popoare, scrise de autori renumiţi, menţionaţi cu uşurinţă de copii: Charles Perrault, Hans Christian Andersen, fraţii Grimm, Ion Creangă, Mihai Eminescu, Petre Ispirescu, sau culese din folclor.

Am propus copiilor cele mai frumoase basme şi poveşti de care dispune biblioteca, pe care le-au răsfoit cu interes admirînd imaginile. Au promis că vor reveni neapărat cu părinţii pentru a le împrumuta şi a le citi.

 Copiii au fost de acord că şi în lumea poveştilor există anumite legi, pe care le-am formulat împreună. Aceste legi spun: să nu faci rău nimănui, să nu urăşti, să nu minţi, să-ţi ţii cuvîntul dat, să nu fii lacom, să fii milos şi generos cu cei slabi, să ai un cuvînt bun pentru oricine… şi atunci balaurul, vrăjitoarea, mama vitregă, lacomul, vicleanul vor fi pedepsiţi.

Cum copilăria este lumea jocului şi a distracţiilor, au urmat jocuri cognitiv-distractive de felul: Ghiciţi personajul, Răspundeţi la întrebări, Numiţi povestea, Numiţi autorul poveştilor etc.

La finele călătoriei copiii au aflat şi despre cele mai noi cărţi apărute în bibliotecă. Au răsfoit copiii şi cartea Claudiei Partole Floarea iubirii, o poveste apărută în limba engleză, poveste – pentru că are un final de poveste. Am încercat împreună, din imagini desigur, să desprindem mesajul cărţii şi personajele: o inundaţie, o călătorie, oameni, copii, un pisoi, un papagal, un extraterestru şi multe flori. Concluzia noastră a fost că desenele Violetei Zabulica-Diordiev au ilustrat perfect mesajul cărţii. Sperăm şi credem că cartea va place cititorilor.

Dezvoltarea dragostei faţă de carte, încă de la vârsta preşcolară, se consideră o reuşită dacă se obţine să se sensibilizeze micii ascultători prin intermediul forţei expresive a limbajului artistic. De aceea, filiala „Maramureş”îşi propune ca toate activităţile organizate cu copiii de la grădiniţă să fie orientate către dezvoltarea micului cititor. Încercăm să-i familiarizăm pe copii cu  minunata lume a cărţilor, să le dezvoltăm creativitatea în exprimare, să le formăm o atitudine pozitivă faţă de carte. Atât bibliotecarii, educatoarea cît şi părinţii trebuie să-şi găsească timp să asculte părerile copiilor despre cărţile audiate, să participe afectiv alături de aceştia la peripeţiile eroului principal, asigurând o legătură dintre cele citite şi viaţă. Doar atunci pasiunea pentru citit se poate dezvolta în mod creator şi poate deveni o parte din viaţă însoţindu-i din copilărie şi până la o vârstă înaintată.

 

Publicat în Lecturi publice

Joc intelectual: Punguţa fermecată


 Omul nu este întreg decît atunci cînd se joacă scria F. Schiller.

Într-o primă viziune, jocurile de faţă prezintă o versiune din multiple posibilităţi de valorificare  a jocului. Acest joc propune să valorifice activitatea, cultura, acţiunea, gîndirea copiilor, să dezvolte  atitudini, mentalităţi, comportamente, astfel încît copiii să devină coautorii propriei formări. Dezvoltarea totală a personalităţii copilului nu se mai axează pe un demers de acumulare, care îl oboseşte pe copil, ci reprezintă o organizare strategică, în care copilul este pus în valoare prin propria sa acţiune, prin propria sa participare, prin propria sa “facere ” – a jocului.

Pentru copil aproape orice activitate este joc: “Jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieţii. Jocul este singura atmosferă în care fiinţa sa psihologică poate să respire şi, în consecinţă, poate să acţioneze, tocmai prin joc el ghiceşte şi anticipeazăconduitele superioare”, consideră Ed. Claparede.

A ne întreba de ce se joacă copilul, înseamnă a ne întreba  de ce este copil. Despre un copil nu se poate spune că “el creşte” şi atît; trebuie să spunem că structura sa  particulară, traduce în fapte potenţiale virtuale care apar succesiv la suprafaţa fiinţei sale, le asimilează, le dezvoltă, le îmbină, şi le complică, îşi coordonează fiinţa şi îi dă vigoare.

Jocul Punguţa fermecată organizat la grădiniza nr. 156 la data de 7 aprilie a avut ca scop completarea vocabularului copiilor, obişnuirea copiilor să destingă obiectele după anumite caracteristici.

Desfăşurarea: Pe o masă se află mai multe obiecte. La început se iniţiază o convorbire despre mărime, formă, culoare. Conducătorul numeşte obiectele respective, iar apoi cîţiva copii repetă aceste denumiri. În continuare,  se pun cîteva obiecte într-o punguţă colorată. Se invită cîte un copil la masă. Mai întîi i se propune să privească atent la obiectele rămase pe masă. Apoi, observînd ce obiecte au dispărut, elevul introduce mîna în punguţă şi pipăie un singur obiect. Îl numeşte, apoi îl caracterizează (mărimea, forma, culoarea, la ce se foloseşte). Dacă l-a caracterizat corect, are dreptul să-l scoată din săculeţ. Cîştigă acel copil care va da mai multe răspunsuri corecte şi complete. Jocul poate fi treptat complicat, punîndu-se mai multe obiecte. El va continua pînă sunt caracterizate toate obiectele. La sfîrşit,  conducătorul menţionează răspunsurile bune ale elevilor, atragînd atenţia asupra răspunsurilor incorecte.

 Un alt joc interesant la care copii au rămas profund impresionaţi este Mai spune ceva!

Scopul: Acest joc este de a completa vocabularul copiilului, formarea compentenţelor de a dezvolta propoziţii simple.

Desfăşurarea: Conducătorul rosteşte un cuvînt. Apoi cere elevilor să adauge alt cuvînt, astfel să alcătuiască o propoziţie. În continuare, folosind comanda: „Mai spune ceva!”, se adaugă un cuvînt, dezvoltînd propoziţia. Jocul se opreşte în momentul în care elevii nu mai au nimic de completat. Conducătorul sau un elev pronunţă un cuvînt nou, procedînd la fel. Jocul se desfîşoară în formă de competiţie între rîndurile de  copii. Dacă un copil nu reuşeşte să dezvolte suficient propoziţia, se apelează la urmatorul copil altui rînd, aceştia primind un punct în plus.

Exemplu:

Conducătorul: Elev

Primul elev: Elevul învaţă

Conducătorul: Mai spune ceva!

Al doilea elev: Elevul harnic învaţă

Conducătorul:Mai spune ceva!

Al treile aelev:  Elevul harnic învaţă bine.

Conducătorul: Mai spune ceva.

Al patrulea elev: Elevul harnic învaţă bine lecţia.

Aşadar, scopul nostrum a fost cu suces realizat: am contribuit la dezvoltarea funcţiilor latente, descoperind astfel că fiinţa cea mai bine înzestrată fiind aceea care se joacă cel mai mult.

Dragi prieteni nu uitaţi: În copilărie jocul duce la antrenarea funcţiilor fiziologice şi a celor psihice. Astăzi a devenit un fapt banal semnalarea rolului capital al jocului în dezvoltarea  copilului şi chiar a adultului.

Ludmila Izman,
bibliotecară


Publicat în Lecturi publice

Pe aripa poeziei


„Nici o eră şi nici o epocă nu s-au lipsit vreodată de poezie. Ca şi iarba de leac, ea creşte pretutindeni… printre scaieţi, printre bolovani, printre pietrele de moară ale evenimentelor, printre sîrmele ghimpate  ale istoriei, chiar dacă stăpînii pămîntului o declară indezirabilă şi o proscriu în cine ştie ce lagăre de concentrare… Căci în ciuda credinţei obşteşti, şi a celor ce-şi atribuie

rînduielile lumii, departe de a fi un lux, poezia e o trebuinţă continuă a sufletului omenesc, unul din acele principii fără de care universul n-ar putea exista…”

Perpessicius

Această chemare a invitat cititorii bibliotecii “Maramureş” în ziua de 21 martie pentru a aduce un elogiu Poeziei. Poetul, “ telegraf viu între Dumnezeu şi oameni”(F. Kafca), acest “ preot al libertăţii şi hamal al frumosului”(G. Herwerg), ne dăruieşte lumina Universului. E un dar preţios şi ar fi păcat să nu-l primim.

Astfel pentru a marca Ziua Internaţională a Poeziei am organizat ora de lectura Pe aripa poeziei.

Ce este de fapt poezia şi cînd a apărut ea? E întrebarea care a avut foarte multe răspunsuri. Elevii au încercat să dea definiţii, să-şi amintească afirmaţii şi să gîndească ipoteze. Poezia la noi, ca şi pretutindeni, s-a născut odată cu poporul. Iar această modalitate a literaturii care exprimă mesajul artistic cu ajutorul imaginilor expresive, al unui limbaj concentrat, al afectivităţii, al rimei, al ritmului, oamenii de artă o definesc diferit.

  • Poezia este un veşmînt în care ne îmbrăcăm iubirea şi moartea. / L. Blaga  /
  • Poezia e înălţare spre divinitate. /G. Papini /
  • Poezia nu se poate defini, ci numai descrie, fiindcă ea nu e o stare universală, ci ci un aspect particular cîtorva indivizi. /  G. Călinescu /
  • Poezia este gîndire muzicală. / Th. Carlyle /
  • Nu poţi găsi poezie nicăieri, cînd nu o porţi în tine. / J. Joubert /
  • Adevărata poezie este în armonia contrariilor. / V. Hugo /
  • Poezia trebuie să fie proaspătă ca spuma mării şi veche ca stînca. / R.W.Emerson /

Cititorii au fost invitaţi să se familiarizeze cu diverse curente şi stiluri poetice, să savureze o imagine sau un gînd, să mediteze şi să viseze împreună cu M. Eminescu, V. Alexandri, O. Goga, G. Vieru, V. Romanciuc, A. Suceveanu, I. Hadîrcă etc. Am încercat să selectăm poezia poeţilor reprezentativi şi poeme de valoare, fără intenţia de a neglija meritele unor poeţi nemenţionaţi, punînd la dispoziţia fiecărui iubitor de poezie ceva pe gustul său, apropiat de sufletul său, o rază divină sau o stea călăuzitoare.

O atenţie deosebită s-a acordat poeţilor din Basarabia şi puţinelor antologii de poezii existente: Constelaţia lirei, Poezia acasă, Moment poetic.

Mihai Cimpoi spunea că „florilegiul poetic basarabean arată… ca un buchet de flori de cîmpie crescute sub arşiţa soarelui şi în bătaia vîntului”, „ …au o frumuseţe stranie şi arome tari. Sunt rezistente la toate intemperiile. Or,  vînturile şi intemperiile istoriei au fost cumplite în Basarabia, cel mai îngrozitor şi mai devastator fiind acela al înstrăinării”. Întradevăr ţara noastră puţin s-a bucurat de bunurile ei, căci pe pămîntul ei au fost fărădelegi şi lupte, au curs atîtea lacrimi şi atîta sănge, încît citim tristeţea în versurile poeţilor ce au trăit acele clipe. Ovidiu, care este primul nostru poet (a scris în limba dacilor) spunea: „ Cînd mi-am pierdut eu ţara, atunci mi-a fost pieirea,/ Atunci mi-a fost moartea dintîi şi cea mai grea”.

Poeţii basarabeni îşi cîntă ţara, limba, strămoşii,  pămîntul, cetăţile, părinţii,  rîul, ramul, dragostea pentru tot ce e frumos. Iar cititorul percepe prin intermediul ei Frumosul, Adevărul şi chiar Dumnezeirea. Îndemnăm omul nostru  să nu treacă cu nepăsare pe lîngă ceea ce a creat de-a lungul istoriei poetul anonim şi marii poeţi clasici ai poeziei române. Unde înfloreşte poezia , viaţa îşi urmează drumul în bunătate, ospitalitate, credinţă, speranţă, găsind iubirea nemuritoare.

Să mulţumim poeţilor din Moldova pentru această sărbătoare a sufletului „ POEZIA”.