Cartea-i om și omu-i carte

      Pe  28 mai în biblioteca ,,Maramureș” a avut loc un eveniment de zile mari – întîlnirea de suflet cu doi oameni talentați: cu doamna Maria Pilchin, poetă, prozatoare, eseistă, mamă și cu domnul Alexandru Moraru, istoric, editor, arhivist, autor de cărți.

   Publicul a fost elevii gimnaziului din apropiere ,,Decebal” conduși de doamna profesoară Zinaida Ciobanu, o bună prietenă a bibliotecii.

  Doamna Elena Sinița, șefa filialei, a vorbit cuvinte frumoase la adresa oaspeților, invitând copii la o întâlnire de suflet și pentru suflet.

   Doamna Maria Pilchin, poeta, profesoara universitară, colega noastră – directorul BM ,,Hasdeu”, sediul centru, a vorbit cu dragoste și inspirație despre cărțile sale și despre situațiile care au provocat-o sa le scrie. Dumneaei a prezentat o serie de cărți: ,,Praguri critice”, ,,De mână cu marele Joker”, ,,Eseuri literare”, ,,Poeme pentru Ivan Gogh” ș.a. O parte din ele le-a dăruit mărinimos celor prezenți. Ea a promovat o idee ce conține un mare adevăr: ,,Fiecare om e demn să aibă o carte a sa, scrisă de el însuși, deoarece viața noastră e foarte interesantă, iar oamenii merită să-și înveșnicească numele într-o carte.”

Doamna Maria a invitat copii să citească cărți ,,să scrie” cărți, să dăruiască cărți, iar cine va citi cele mai multe cărți să fie premiat și apreciat, promovat ca cel mai bun cititor al anului printre copii.

   Un alt invitat și om cu suflet mare a fost domnul Alexandru Moraru, șef serviciu BM ,,Hasdeu”,filiala centru.  Cercetând documente în Arhiva Națională mai mulți ani, dumnealui a publicat multe documente secrete în mai multe cărți: ,,Victime ale terorii comuniste”, ,,Basarabia mareșalului Antonescu”, ,,Victimile ocupanților sovietici și călăii lor” ș.a.

   Copii ascultau cu sufletul la gură informații despre vremi trecute și oameni de demult. Ei au adresat întrebări și au primit răspunsuri plauzibile de la aceste persoane competente. Cuvintele rostite de acești oameni cercetători, publiciști, scriitori au avut o mare rezonanță în inimile celor prezenți în bibliotecă.

   Tot aici puteți admira o colecție de aparate foto, altă colecție de fotografii și picturi ale studentei de la Universitatea ,,Valahia” din Târgoviște, România, Ecaterina Sinița. Lucrările ei au fost expuse în diferite țări și s-au intors acasă cu premii de excelență  la Institutul Cultural Român din New York și din România ș.a. pentru participare la concursul despre drepturile omului ,,Suntm la fel, suntem egali”. Prezența lucrărilor au îmbogățit activitatea organizată în bibliotecă cu alte aspecte frumoase provocate de arta adevărată. Surpriza tuturor a fost melodia interpretată la flaut de sora Ecaterinei – Constanța.

   Aducem mulțumiri tuturor participanților și publicului receptiv și sperăm să avem cât mai multe colaborări.

     Ana Haram, bibliotecar, filiala, ,,Maramureș”

  

Ginduri și reflecții postlectorale ale cititorului

        Cenusa rece de Mihaela Perciun

        Istoria a trei generații care s-au trezit în imposibilitatea de a empatiza între ele. Trei femei cu trei destine aspre și societatea care le-a mutilat sufletele. Emoționant, un tablou viu al omului în raport cu timpul…,,cenusa rece” s-a  așternut peste relații și amintiri… Autoarea a reușit să ne atingă sufletele. Am râs și am plâns împreuna cu personajele. Întelepciunea, tristețea și bucuria sufletului le-am căutat în orice personaj. Emoțiile m-au inundat, m-au smuls de realitate, m-au prins captiv în dansul nesfârșit al cuvântului…

 

O nouă colaborare – o nouă speranță de ajutor!

Foarte recent, în cadrul Institutului Oncologic din Chișinău s-a format un centru destinat copiilor bolnavi de cancer. În cadrul acestuia se desfășoară o activitate vastă orientată spre îmbunătățirea calității educaționale a copiilor care, în împrejurări mai puțin favorabile cauzate de sănătatea precară, nu au acces la sistemul educațional școlar normal, ceea ce le stopează și regresează o dezvoltare psihologică în limitele obișnuite.

Nu am ezitat să creăm o punte de colaborare cu acest centru, dat fiind faptul că scopul general al bibliotecii noastre se suprapune cu scopul propus în cadrul Centrului Educațional pentru copiii bolnavi de cancer.
În această săptămână a avut loc o ședință de o importanță majoră pentru calitatea prestării serviciilor educaționale de perspectivă, la care au participat și angajați ai Bibliotecii „Maramureș”. Masa rotundă cu genericul Copiii trebuie crescuți pentru ei, nu pentru părinți a fost moderată de Marina Casap, care a pus în discuție problema creșterii și educației copiilor cu părinții acestora. În general, s-a discutat despre cum trebuie educat un copil, scopul educației și creșterii, care trebuie să fie orientat spre binele copilului și mai puțin al părintelui, obligațiile părinților (care încep odată cu conceperea unui copil) etc.
Concluziile au venit ca un moment de scindare și mediere între mentalitatea veche „de a crește un copil ca să fie la bătrânețe cine să-ți aducă o cană cu apă”, vorba veche, și între optica nouă de concepere complex fenomenul de educație.

Toleranţa – parte integrantă a drepturilor omului şi păcii

Toleranţa este percepută ca o abstracţie, ca o atitudine sau o condiţie socială. Este greu de măsurat şi de observat. Intoleranţa este uşor de văzut mai ales atunci cînd antrenează violarea drepturilor omului. Putem evalua cu uşurinţă consecinţele intoleranţei fiindcă aceasta înveninează raporturile între oameni, provoacă tot felul de discriminări sociale extrem de nefaste şi duce la conflicte violente adesea ucigătoare. Anul 1995 a fost declarat de ONU Anul toleranţei. Este foarte important ca fiecare dintre noi să continuie să dea un nou sens cuvîntului toleranţă şi să înţeleagă că a noastră capacitate de a recunoaşte valoare fiecărei persoane reprezintă fundamentul etic al păcii, al securităţii şi al dialogului intercultural. Ziua Internaţională pentru Toleranţă (Instituită de ONU în 1996 (Rezoluţia 51/95). Marchează data adoptării, la 16 noiembrie 1995, a Declaraţiei Principiilor Toleranţei).

Această temă a adunat la o masă rotundă, la biblioteca “Maramureș” elevii claselor a X-a și a XI-a a liceului “Litterarum”. Pornind de la definirea Toleranței (faptul de a tolera, a admite, a suporta), s-a discutat întrebarea: ce înseamnă a fi tolerant, fiacre și-a clarificat pentru sine este el o persoană tolerantă sau intolerantă, ca să ajungem la manifestările și consecințele intoleranței.

Au fost scoase în relief formele de intoleranță ca sexismul, rasismul, antisemitismul, naționalismul agresiv, fanatismul religios.

În cadrul discuției s-a constatat în ce raport se află intoleranța și violența, s-a încercat evaluarea gradului și tipul de intoleranță în mediul nostru, simptomele de intoleranță și comportamente corespunzătoare, limbajul, steriotipurile, prejudecata, intimitarea, ș.a. Unde observăm aceste simptome, în școală, pe stradă, în familie.

Sa ajuns la concluzia că intoleranța este o problemă pentru numeroase societăți, o problemă mondială, mulți dintre participanți s-au convins că este și problema lor.

Concluzia pe care și-au făcuto este că fiecare putem contribui la combaterea simptomelor care se manifestă în fiecare și că e posibilă o educație pentru toleranță, care ar avea ca obiectiv primordial recunoașterea și respectarea demnității și integrității tuturor ființelor umane.

Viitorule, ce-mi aduci?

Masă rotundă 

Există, cu siguranță, un viitor, există ceea ce nu am trăit, există ceea ce nu am făcut. Dar putem noi oare influența acest viitor? Îl putem noi construi? În situația de a medita asupra acestor întrebări au fost puși utilizatorii filialei ”Maramureș” în cadrul mesei rotunde Viitorule ce-mi aduci?

La acest subiect fiecare a ținut să spună cîte ceva, să-și spună părerea, să vină cu o idee, cu un argument.

Viitorul fiecăruia este în propriile sale mîini.

Beneficiem de o serie de șanse pe care ni le scoate în cale destinul/Dumnezeu,  de care noi putem sau nu să profităm.

Fiecare își modelează destinul după plac, își alege singur calea pe care dorește să meargă.

Viitorul constă dintr-o serie de alternative, de răscruci și intersecții și doar de individ depinde alegerea făcută.

Există doar unele situații pe care le putem influența, căci viața îți clădește și obstacole în fața cărora ești neputiincios. 

Unele afirmații au stîrnit discuții aprinse și chiar contradicții, dar pînă la urmă fiecare are propria părere, pe care doar el decide să o susțină în continuare sau să o schimbe. Și dacă s-a vorbit despre viitor, în general, am încercat să vedem la ce aspiră fiecare în parte, ce își dorește fiecare de la această viață. Participanții au recunoscut că nu o singură dată s-au întrebat: Cine sînt eu? Ce rol am eu în viața asta? Ce ar trebui să fac? Am ascultat tineri, întradevăr, hotărîți, cu scopuri bine determinate, care știu ce își doresc și ce trebuie să facă pentru a ajunge unde își doresc.

Nu s-a omis din discuții Astrologia, capabilă să discifreze misterele propriului destin, care ne ajută să explorăm viitorul și să ne cunoaștem mai bine, precum și testele psihologice care ajută individul să-și conștientizeze calitățile și defectele.

Ne naștem oameni, aceasta însă, nu este de ajuns, trebuie să și mai devenim, să ne formăm, să ne cultivăm.

Cu siguranță le-am dat multora de gîndit! Am aprins doar o luminiță în drumul spre Viitor…

.

Diversitate și identitate culturală în Europa

Se știe că fiecare țară, indiferent că a existat sau inca mai există, are cultura ei. Se vorbește de multe ori de cultura greacă sau romană, de cultura britanică sau indiană, iar, mai nou, tot mai des se abordează conceptul de cultură europeană. Aici apar doi termeni care cer tot mai frecvent să fie explicați pe larg: diversitate culturală și identitate culturală în Europa, mai ales că și Republica Moldova tinde să se integreze în Uniunea Europeană, deci, practic, ar interesa tot ce ține și ne leagă de aceasta.

În acest sens, biblioteca „Maramureș” a chemat tînăra generație la discuții, pentru a vedea care sunt beneficiile unor asemenea relații culturale ce ne-ar uni, eventual, cu Europa, cum se asigură diversitatea și identitatea culturală și care sunt aspectele integratoare ale culturii noastre cu o cultură, numită generic, europeană.

Tinerii  au pus în discuție mai multe aspecte. În primul rând, au fost apreciate eforturile Europei de a crea un astfel de program de amploare și de a menține obiectivele propuse. „Este clar că Moldova, ca și alte țări europene, mai are de lucrat la capitolul cultural, restaurând ceea ce a fost distrus sau abandonat încă în secolul trecut, dar susținerea din partea Europei a fost binevenită în vremurile noastre de tranziție”, afirmă elevii. Conștientizarea unui parteneriat însă cere reciprocitate. Diversitatea culturală trebuie menținută prin acceptarea altor culturi și nu presupune, cum afirmă unii, amestecarea cu ele. Ba dimpotrivă, este un stimulent pentru a conserva propriile valori naționale, adică formarea unei identități și respectarea identității altor popoare și civilizații.

Necesitatea unei asemenea integrări culturale vine, după cum cred eleviii, din faptul că nu există un nivel de cultură, fiecare țară își are cultura sa, care trebuie respectată deopotrivă cu cea proprie, apoi și din faptul că Europa a dezvoltat țări care, vrând-nevrând, au multe în comun, iar o colaborare între ele este mai mult decât necesară, ea este firească și fiecare trebuie să contribuie la asta.

Femeia – marele mister al omenirii

Femeia a fost dintotdeauna un subiect de abordare în literatură și în artă, adevărate capodopere au fost create despre și pentru ea. Totuși misterul femeilor încă nu a fost descoperit, ea reușind să rămână mereu pe poziții superioare, iar toată creația despre ea nu a făcut decât să-i sporească și mai mult taina.

Bibioteca „Maramureș” a organizat luni-26 martie , în acest context, o activitate dedicată femeii, care a fost cercetată și abordată în creații proprii de către elevii de la liceul „Gheorghe Asachi” și liceul „Nicolae Sulac”, iar rezultatele, care au fost destul de fructuoase, au fost prezentate în cadrul acestei activități. Manifestarea a fost structurată în trei părți: cercetare, creație proprie și prezentare de carte, toate raportate nemijlocit la tematica de referință.

La secțiunea „Cercetare” a fost analizat rolul, influența și importanța femeii în literatură și în pictură. Au fost invocate o serie de momente în care femeia apărea ca un personaj-cheie în mitologie, în literatura universală şi literatura română. S-a pus în discuție „Destinul femeii frumoase în literatură”, observându-se că femeile frumoase în capodoperele literare au, de regulă, un destin nefericit. Există o discrepanță între „fericirea de a fi frumoasă și frumusețea de a fi fericită”, fiind invocat și conceptul lui Platon despre esența filosofică a frumuseții feminine. În mitologie, femeia a fost plasată pe diferite poziții culturale, sociale și politice. În acest sens, s-a pornit de la ideea că societatea, la origine, a avut o formă de administrare matriarhală, aducându-se exemplul amazoancelor. În evoluția de la matriarhat la patriarhat, puterea femeilor a fost redusă în domeniul politic, totuși au rămas femei care au continuat să domine lumea, inclusiv cea a bărbaților: zeițele grecești și romane, muzele, femei care au schimbat destinul lumii, cum ar fi Elena din Troia, Penelopa, Pandora, Electra, Euridice, Medeea și multe altele.Or, după cum spunea și marele Democrit: „Unii stăpânesc cetăți, dar sunt robiți de femei!”

Nu au fost excluse nici femeile celebre din miturile altor culturi: Semiramida (cultura babiloniană); Cleopatra (Egipt); Eva, Sarah (soția lui Avraam), Dalila, Ana, Fecioara Maria, Maria Magdalena (creștinism) și Dochia (cultura dacică). Creștinismul, în special în spațiul românesc, a cultivat stereotipul femeii casnice și născătoare de copii. Femeile aduse pe scena literaturii române însă au caractere mult mai variate, de la cele mai puternice (Vitoria Lipan, Vidra, Mara etc.) până la cele mai misterioase (Otilia, Doamna T etc.), în mare parte trăsătura invocată de religie fiind plasată pe planuri secundare. Totuși se observă o valorificare a rolului femeii în societate și, mai ales, în viața bărbaților. Ion Minulescu, poet autohton, afirma următoarele: „O femeie, când iți intră in suflet, înseamnă că ești pierdut.” Din literatura universală au fost selectate caractere feminine din cele mai cunoscute, bunăoară Jane Eyre, doamna Bovary, doamna Chatterly, ale căror caractere au dat dovadă de senzualitate și feminitate aparte, care au uimit prin lumea lor lăuntrică, printr-o frumusețe aproape candidă. Tot aici s-a menționat și un citat al celebrului scriitor Miguel de Cervantes: „Femeia este sufletul bărbatului, lumina care îl călăuzeşte. Femeia este gloria.”

În mod special a fost abordată femeia în ipostaza de mamă, aceasta fiind depistată în poeziile multor autori români și basarabeni. Evident, cel care a cântat de la începuturi în poezia sa mama a fost Grigore Vieru, el plasând-o într-un spațiu sacru, între „ceruri și pământ”. Eminescu a tratat mama cu un dor nestins, iubind-o foarte mult, iar mai nou, elevii au identificat chipul mamei și la Spiridon Vangheli, în poezia cu tentă baladească „Șalul verde”. Aici însă o găsim îndepărtată de copii, dar cu aceleași griji, deoarece ea se sacrifică pentru fiii ei, punându-se astfel accent pe relația dintre ei.

Aceleași mame grijulii și gingașe au fost înfățișate și în pictură, într-o prezentare care a uimit prin splendoare și complexitate. În afară de mamă, a mai fost reprezentată femeia din toate opticile posibile: femeia senzuală (Cecilia Gallerani), femeia puternică (Ginevra de Benci), femeia misterioasă (Gioconda), femeia angelică (Madona Sixtină) etc., acestea venind ca o concluzie la toate cercetările făcute în baza literaturii.

La categoria „Creație proprie” au fost date citirii o serie de poezii, dedicate în special mamelor, exprimându-se mulțumiri, regrete, admirație față de ființa care le-a dat viață copiilor și îi iubește până la ultima suflare. Cei care nu au avut inspirație la poezie, au creat eseuri analitice și sintetice, pline de sentimentalism, de ardoare, de sinceritate. Metafora, simbolul, comparația, oximoronul, epitetul – toate au fost din plin valorificate în operele tinerilor, umplând atmosfera de cele mai frumoase emoții. S-a remarcat, printre acestea, chiar și o scrisoare adresată tot mamei, care a cuprins întreaga afectivitate pentru ea, susținând-o oriunde ar fi.

În final, a fost prezentată o nouă carte, cu o viziune exclusiv feministă despre viață, carte ce marchează vădit existența femeilor – „Întreabă-mă orice”, semnată de Mihaela Rădulescu. Aici se cuprinde un concept nou despre viață în cateva seturi de întrebări pe care și le adresează autoarea, dar și fiecare femeie, probabil, prin care se descoperă o parte din misterul ontologic feminin. Este o carte pe care orice cititor ar putea s-o „devoreze” citind-o, prin simplul fapt că deși conține foarte multe întrebări, acestea, de fapt, îl ajută să descopere o nouă lume – cea a femeii dintotdeauna.