Publicat în Întîlniri cu scriitorii, Reuniuni profesionale

B. P. Hasdeu – o prezență tulburătoare în cultura românească


B. P. Hasdeu – o prezență tulburătoare în cultura româneascăCea de-a 175-a aniversare de la nașterea unui mare om al culturii românești – B. P. Hasdeu – a fost prilej de mare sărbătoare pentru biblioteca „Maramureș”, care este filială a Bibliotecii Municipale cu aceeași denumire „B. P. Hasdeu”. În acest context, nu am ezitat să organizăm o conferință dedicată acestei personalități universale din cultura românească, la care au participat cercetători din domeniul filologic, filosofic, istoric și artistic: Adriana Cazacu, dr. conferențiar (șefa Catedrei de Literatură Română și Teorie Literară a Facultății de Litere, USM); Dumitru Caldare, dr. habilitat, conf. universitar; Svetlana Coandă, dr. habilitat; Ana Ghilaș, dr. conferențiar; Marcela Adam, lector superior; dr. Marius Tărâță și Victoria Fonari, dr. conf., care a fost și moderatoarea conferinței.

Primul discurs a fost cel al d-nei Adriana Cazacu, relevând ipostaza de teoretician literar a lui B. P. Hasdeu și sesizând optica cercetătorului asupra criticii literare, lingvisticii, artei etc.

Domnul Caldare, în virtutea experienței filosofice vaste de care dispune, a supus analizei conceptul de adevăr după tezele expuse de filosoful Hasdeu, accentuându-se coexistența omului în contextul naturii, religiei, moralității și creării istoriei. Tot în cheie filosofică a fost concepută și comunicare d-nei Svetlana Coandă, care a sintetizat ideile filosofice din opera savantului, relevând rolul lui din punct de vedere al metodologiei și exegezei celor trei dominante existențiale: omul, viața și divinitatea, punându-se în lumină aura demnității, moralității, cunoașterii și a esenței divine. Studiul d-nei Marcela Adam a trecut de la nota filosofică la cea literar-artistică, reliefând importanța vocației artistice în contextul reflecțiilor de natură științifică.

Dumitru Caldare

D-nul Marius Tărâță a venit cu o cercetare minuțioasă a copilăriei lui B. P. Hasdeu, care, potrivit arhivelor, și-a petrecut acești ani (1838 – 1848) în satul Cristinești. În acest sens, a fost realizat un segment cronologic în care s-au prezentat detalii precum mediul unde a fost încreștinat, a copilărit și și-a făcut primele studii școlare.

În încheiere, d-na Victoria Fonari a venit cu un discurs care a abordat importanța numelor proprii pentru conceperea creativității în creația lirică a lui B. P. Hasdeu. Codificarea mesajelor prin intermediul numelor proprii oferă o paletă largă de interpretare a poeziei, dat fiind faptul că este realizată o punte de legătură între eul liric și toposul prezentului său și marile personalități ale timpurilor, precum anticii Homer, Vergiliu, Anacreon, sau personalități cum este Milton.

Sfârșitul conferinței a fost încununat cu impresiile asupra personalității lui Hasdeu și ședințele de spirit ale sale, oferite de studenta Victoria Climenco.

Publicat în Reuniuni profesionale

Lecţie bibliografică: Povestea cărţii sau cine face cărţile



În contextul aderării Republicii Moldova la Procesul de la Bologna au fost stabilite priorităţi clare de asigurare a calităţii sistemului educaţional superior. Elementele principale, de care depinde calitatea procesului de învăţământ, sunt: conţinutul planurilor de învăţăemânt şi ale curriculelor, calitatea infrastructurii, metodica predării, formarea deprinderilor practice, precum şi evaluarea cunoştinţelor. Calitatea cadrelor didactice, a studenţilor şi a elevilor  este fundamentală în sistemul educaţional.

Activitatea structurilor infodocumentare reprezintă, de asemenea, o preocupare majoră pentru comunitatea chişinăuiană. Aceasta se justifică prin faptul, că în calitatea lor de servicii publice, structurile infodocumentare au o contribuţie esenţială la construirea societăţii informaţionale, precum şi la promovarea drepturilor cetăţenilor, la conştientizarea efectelor sociale ale noilor tehnologii, la educaţie, cultură şi protecţia drepturilor de autor.

Cultura informaţională devine condiţia iniţială a profesionalismului specialistului modern: specialistul, format într-un mediu informaţional corespunzător, este puternic intelectual, competent, emancipat.

Este nevoie de extinderea activităţilor în domeniul dezvoltării abilităţilor de informare, deoarece cercetările arată, că, adesea, studenţii părăsesc universităţile fără deprinderile necesare pentru a se descurca într-o societate, bazată pe informaţie.

Dragi colegi aici găsiţi scenariul lecţiei bibliografice „Povestea cărţii sau cine face cărţile”.

Sper să vă fie un bun exemplu-instrument de lucru.

 
 
 
 
 
Cu respect Cristina Mamaiscaia,
director Biblioteca „Maramureş”
Publicat în Reuniuni profesionale

Cum să promovezi: 10 sfaturi de Mircea Radu


Cu toate că o slujbă buna poate reprezenta cea mai interesantă şi satisfăcătoare parte a vieţii voastre, există întotdeauna loc de mai mult. Haideţi să vedem împreună cîteva sfaturi  ale domnului Mircea Radu care să te ajute să lucrezi în acea lume numită corporate. Şi chiar dacă o promovare depinde de mulţi factori, individuali în general, aceste sfaturi vă vor ajuta sigur.

1. Nu fi crispat, fii vesel

O zi la locul de muncă este în general plină de neaşteptat. Cît de bine îşi face cineva treaba depinde de cum reacţionează la condiţiile de muncă şi la stres. Nerăbdarea nu va ajuta să ajungeţi nicăieri, aşa că este cel mai bine să fiţi calmi şi să analizaţi fiecare situaţie în parte.

Dacă iţi păstrezi zîmbetul pe buze şi emiţi o atitudine pozitivă, şeful tău îşi va dea seama că nu iţi este deloc frică de provocări.

2. Munceşte mai mult

Să iei mai multe responsabilităţi asupra ta te va ajuta să te faci mai bine remarcat în cadrul companiei. Bine, ideea este să şi faci ce trebuie, nu doar să ai responsabilităţi şi să nu le indeplineşi. Dacă ceri mai mult de muncă înseamnă că eşti interesat de poziţia si job-ul tău, dar şi de rolul tău în cadrul instituţiei.

Să iţi sacrifici timpul liber demonstrează că eşti dispus să depăşeşti limitele şi să faci tot ce poţi pentru a-ţi face munca într-un mod corespunzător.

3. Vino devreme, stai pînă tîrziu

Acţiunile sunt mai puternice decît vorbele, iar să stai la muncă mai mult decît alţii înseamnă că automat vei fi mai bine văzut. Să ajungi la locul de muncă înaintea celorlalţii impresionează mereu conducerea, iar asta te ajută şi pe tine.

Dacă stai pînă tîrziu araţi că eşti dispus să faci orice pentru a respecta termenele pe care le ai. Dar nu toţi şefii gîndesc aşa. Unii se supără dacă angajaţii stau peste program, pentru că asta înseamnă că nu termină ce au de făcut în timpul normal. Probabil pierd timpul şi că atare nu sunt serioşi şi de viitor. Bine, asta depinde şi de volumul de muncă pe care îl are un angajat.

4. Arată că iţi pasă

Lasă-i pe ceilalţi să vadă că eşti indispensabil instituţiei. Dacă propui soluţii pentru a optimiza programul de producţie arată că eşti dispus să ajuţi în permanenţă la dezvoltarea organizaţiei.

Dar şi dacă faci foarte multe pentru instituţie, fară a te asigura că află şi oamenii care conduc, este o pierdere de vreme, pentru ca nimeni nu va observa devotamentul tău.

5. Ai incredere în tine

Cine spune ca să te promovezi pe tine este o ruşine? Să arăţi celorlalţi munca ta, te poate aduce mai aproape de promovare. Dacă apari cu un nou plan care îmbunătăţeşte un proces şi le spui şi colegilor, este posibil ca unul din aceştia să îşi asume meritul. Asiguraţi-vă că toată lumea ştie cine a venit cu idea de optimizare.

6. Cuantifica-ţi succesul

Cea mai bună metodă pentru a arăta şefului dumneavoastră cît de mult munciţi, este aceea de a-i vorbi în cifre. Spre exemplu, compară rezultatele obţinute de tine cu cele de anul trecut şi felicită-te. Dacă ai crescut productivitatea sau incasările cu 25% fără a face schimbări majore, înseamnă ca faci totul bine.

De obicei, superiorii nu au timp să observe aceste rezultate, dar le vor comenta pozitiv dacă vor afla de ele şi de persoana care a facut să fie posibil.

7. Îmbracă-te pentru a impresiona

Este un lucru foarte mic pe care îl poîi face pentru a cîştiga un respect mai mare. Unui şef în place să vadă că angajaţii săi arată bine şi sunt îngrijiţi tot timpul. Asta nu înseamnă însă că trebuie mai mereu să fii la patru ace. Să ai mereu mîinile curate, unghiile tăiate, să fii bărbierit şi să miroşi cît mai bine posibil.

Cît despre îmbrăcăminte, nu trebuie să te îmbraci cu mult mai bine decît ţi-o cere poziţia. Un contabil trebuie să arate ca un contabil, iar un vînzător ca un vînzător.

8. Întreabă cum poţi avansa

Spune-i şefului tău că eşti interesat de a avansa pe scara ierarhică a instituţiei. Asta o faci în primele două săptămîni cînd începi un job nou. Ii arăţi încă de la inceput că iţi păsa de compania în cadrul cărora lucrezi şi că vrei să rămîi cît mai mult aici. Iar asta este exact imaginea care vrei să o laşi.

9. Socializează cu cine trebuie

Să fii înconjurat de oameni influenţi iţi va deschide uşile. Alege foarte bine cu cine să iei masa, sau cu cine iţi petreci după-amiaza. Dacă petreci timp cu cineva din conducerea instituţiei, lumea te va cataloga şi pe tine ca fiind foarte important, iar asta contează.

10. Ajuta-ţi şeful

Să iţi ajuţi şeful să termine un raport sau să vorbeşti despre orice la cafea, cu el, creează o legatură puternică, o legatură pe care el că încercă să o consolideze dacă este mulţumit de randamentul tău.

Discută cu el ca şi cum ar fi metorul tău şi, în loc să îi ceri o mărire, cere-i un sfat. După cum am spus şi mai devreme, cu toate că viitoarea poziţie şi mărire de salariu trebuie discutate sau amintite încă de la început, nu trebuie să îi spui aşa ceva în mod constant.

 

Sursa: http://www.askmen.ro

 

Publicat în Reuniuni profesionale

Bibliotecar de-as fi…


Publicat de Dan Negru pe blogul…

L-am citit si recitit adeseori pe Mark Twain, mi-a linistit adolescenta si mi-a pregatit maturitatea. Imi amintesc ca-i luam cartile de la o biblioteca prapadita din coltul strazii mele din Timisoara. Acum cladirea bibliotecii s-a retrocedat si in cladire e un soi de restaurant ieftin. Nici nu mai stiu daca mai exista biblioteci prin tara asta. Mai exista? Ma intreb cit poate cistiga o bibliotecara azi? E bugetara? Exista biblioteci private? Or fi rentabile?… Cindva asta era visul meu, sa ajung bibliotecar, sa nu fac nimic, doar sa stau pe un scaun si sa citesc carti.
O tin minte pe bibliotecara din colt, o nemtoaica zdravana, tanti Mula (cu ”u” moale) care mereu ne atentiona cind sa aducem cartile inapoi…Jules Verne , Saint-Exupery, Winnetou sau super seria Sven Hassel…Le citeam repede de frica sa nu treaca termenul cind trebuie sa duc cartile inapoi. Mi-e dor de teama aia, de a nu reusi sa citesc o carte in termenul primit…
Zilele trecute am avut imboldul sa cumpar Rahan, l-am revazut la chioscuri . L-am citit de mii de ori pe Rahan, era eroul meu dar Rahanurile mele erau prafuite, rupte ca dupa lungi batalii. Cel din chiosc era curat, colorat frumos in tipla. Nu l-am luat. Era un alt Rahan decit cel al copilariei mele, ce sa fi facut cu el? Era un Rahan-Botezatu…
De la Mark Twain m-am pornit…Tocmai citeam o stire interesanta…Un manuscris al scriitorului Mark Twain dedicat memoriei fiicei sale Olivia, decedată la vârsta de 24 de ani din cauza unei meningite, a fost vândut, joi, la o licitaţie în New York pentru suma de 242.500 de dolari.
Mark Twain şi-a petrecut ultimii patru ani din viaţă scriindu-şi biografia, însă a specificat o serie de clauze foarte stricte, cerând ca o parte din textele sale să nu fie publicate înainte de împlinirea a 100 de ani de la moartea sa. Mark Twain a murit in 1910…Suntem in 2010…
Aventurile lui Huckleberry Finn”, “Prinţ şi cerşetor” sau “Aventurile lui Tom Sawyer”…Pentru ele mi-as fi dorit cindva sa ma fac bibliotecar , asa ca tanti Mula (cu “u” moale)…Poate azi eram furios pe guvern ca mi-a taiat 25%, poate aveam cu vreo 20 kg mai mult din cauza statului pe scaun…Cu toate astea, zau ca as incerca jobul de-ar fi s-o iau de la capat…!!!
Publicat în Reuniuni profesionale

Cine poate fi bibliotecar in Romania


Text de Antonia Ioan, colaboratoare PROLIBRO

Dacă tot s-a scris despre admiterea la biblioteconomie şi mă întrebam, retoric, de ce am face o asemenea facultate, poate merită văzut şi un posibil răspuns la întrebarea de mai sus. Teoretic vorbind (că practic s-ar putea să nu se mai facă angajări o bună perioadă, ba chiar ne temem reduceri), în bibliotecile publice din România absolut oricine poate fi bibliotecar. Singura condiţie serioasă este să aibă drept de muncă.
Conform situaţiei de fapt, se poate uşor vedea că poate avea orice fel de studii, de la medii până la superioare, în absolut orice profil, poate avea orice vechime, de la debutant în câmpul muncii până la pensionar reactivat (sigur, că mai nou, chestia cu pensionarii a căzut), orice experienţă în domeniu.
A, desigur că trebuie să îndeplinească condiţiile solicitate de angajator şi să reuşească la concursul pentru ocuparea postului. Aici sunt, însă, câteva mari enigme:
1. Stabilirea condiţiilor după criterii inaccesibile muritorilor de rând (am văzut condiţii a căror îndeplinire, prin intersectare, ducea, fără echivoc, la o mulţime cu un singur element – umanistic spus, profilul era atât de recognoscibil încât ar fi fost superfluuu să se pună şi condiţia, singura care lipsea, de altfel: „şi să-l cheme Stan Popescu”;
2. „Discreţia” cu care se face publicitatea: afişajul în locuri mai puţin călcate (pe dosul uşii, sub preşul de la intrare etc.) este de departe preferat anunţului cu litere de-o şchioapă în presă;
3. Ce verifică concursurile de ocupare a postului de bibliotecar? Memoria, cultura, ortografia, vaccinările la zi? Mister! Totul este la mâna angajatorului (lucru firesc numai până la un punct, dat fiind faptul că e vorba de instituţii bugetare, iar statul se numeşte România);
4. De ce nu e condiţie obligatorie învăţământul de profil? Ei, aici lucrurile sunt foarte încurcate…
Desfiinţarea învăţământului biblioteconomic, în 1974, a fost o lovitură grea, ale cărei urmări se simt până în zilele noastre. Încerc să-mi închipui interiorul întunecat al minţii care a zămislit ideea, şi nu pot. Drept urmare, în 1990, eram singura ţară din Europa fără învăţământ biblioteconomic, spune Mircea Regneală în Revista 22: Colapsul bibliotecilor româneşti
http://www.revista22.ro/colapsul-bibliotecilor-romanesti-949.html şi Care mai e rostul bibliotecarului? http://www.revista22.ro/care-mai-e-rostul-bibliotecarului-2671.html. În acele condiţii, era firesc să angajezi personal cu altfel de studii, că nu aveai încotro. Dar, după ce s-a reînfiinţat învăţământul biblioteconomic, ar fi însemnat o mână de ajutor la consolidarea lui, impunerea unui privilegiu la angajarea în biblioteci. Aici am, totuşi, nişte mari semne de întrebare. Poate că problema recrutării personalului din biblioteci e mult mai spinoasă. Altfel, cum s-ar putea explica faptul că, la bulgari, de exemplu, unde a existat întotdeauna un formidabil învăţământ biblioteconomic, „la începutul anilor 1990, mai puţin de 30% din personalul care muncea în bibliotecile bulgare era calificat” (Iulia Savova – Formarea profesională în Bulgaria, în Buletinul bibliotecilor din Franţa, nr. 1/2008 http://www.bmms.ro/continut/xhtml/ro/BBF_online/Formarea_profesionala_in_bulgaria_2.html)
Rezumând: la noi, orice om, cu orice studii, cu orice vechime, se prezintă la un concurs (uneori destul de bizar dpdv al cerinţelor), după care, gata, e pus să lucreze în bibliotecă. Sigur că, în următorii ani, face două module de pregătire a cca. 14 zile fiecare şi primeşte şi un atestat. Mai există vreo profesie ce presupune studii superioare, care se poate face prin simpla prezentare la un examen stupid? Eu nu cred. Poţi să devii medic, inginer, profesor, economist în acest fel? Chiar dacă, prin absurd, ar zice cineva „da”, legea nu-ţi permite. De aceea am vrut să intitulez materialul ăsta, pe rând, Bibliotecar – cea mai accesibilă meserie din lume, România – Paradisul bibliotecarilor şi Bibliotecarul – omul fără însuşiri, dar în fond, lucrurile sunt parcă prea triste.
Mici concluzii: Poţi lua orice om de pe stradă să-l faci bibliotecar, nu trebuie să ştii mai nimic ca să lucrezi într-o bibliotecă, meseria se transmite cutumiar de la „maestru” la „ucenic”. De aici începe percepţia profesiei de bibliotecar, iar această situaţie nu ne ajută de loc la capitolul imagine, după cum nu ne ajută nici suplinirile excesive, nici voluntarii lăsaţi de izbelişte prin biblioteci, nici managerii fără cunoştinţe biblioteconomice. De aici rezultă şi serviciile tip supermatket: unde se găsesc pastele? acolo…
Precizare necesară: Vorbind despre cine poate fi bibliotecar în România, nu am vrut să intru în tenebrele cumetriilor, rudeniilor, a relaţiilor de familie, intereselor şi obligaţiilor finanţatorilor şi angajatorilor, nici în meandrele absconse ale numirilor de directori. Subiectul mă depăşeşte. Oricum, sunt convinsă că realitatea bate de departe (ne)vinovata mea imaginaţie.
Publicat în Reuniuni profesionale

Consortiu de biblioteca: o actiune majora spre bibliotecile europene


I. CONSORTII Consortiile reprezintă in lume, ultimul front strategic în revolutia electronică. Bibliotecile îsi unesc fortele si se organizează în consortii pentru a-si utiliza cât mai eficient resursele financiare.

1. Istoric Ideea de consortiu a pătruns in România odată cu initierea acelui proiect „EIFL Direct” (Electronic Information for Libraries Direct). Acest proiect comun intre Open Society Institute (OSI) si EBSCO Publishing propunea realizarea unui consortiu între bibliotecile din 40 de tări si abonarea în comun a bazei de date EBSCO, în conditii foarte avantajoase. În urma acestui proiect, în România , pentru prima oară, au beneficiat de acces la această bază de date online , până în august 2001, toate institutiile care aveau o conexiune internet în acel moment (biblioteci academice, biblioteca natională, biblioteci publice, universitare, centre de informare si documentare, organizatii. non-guvernamentale, departamente de informare ale organismelor guvernamentale, institutii de învătământ superior , liceal, institutii mass-media, redactii, edituri, agentii de presă, televiziune, spitale, producători , importatori etc- un total de 129 de institutii). A fost un proiect generos, la care, din nefericire, România nu a mai putut participa întrucât nu a dispus de fondurile necesare pentru a-si plăti cota de participare. Chiar dacă, poate 50% din institutiile din Romania, nu au accesat baza , totusi, toate bibliotecile mari au beneficiat de acces la aceste resurse stiintifice online. Aceste biblioteci au ramas cu versiunea bazei de date pe suport DVD. La ora actuală, acel proiect (EIFL) cuprinde 60 de tări. Ce s-a intamplat? De ce ne-am retras? Sunt multe întrebări care se pot pune si multe concluzii care se pot desprinde. Prima concluzie clară este că, fără un sprijin financiar sustinut din partea Ministerului Educatiei si Cercetării, este imposibil să functionăm într-un consortiu. După această experientă în care România a esuat, în anul 2002 , B.C.U Cluj initiază formarea unui consortiu al bibliotecilor universitare din Iasi, Bucuresti, Timisoara, Cluj, în scopul achizitionării bazelor de date online si abonării în comun a revistelor străine. BCU Cluj întocmeste documentele necesare obtinerii aprobării pentru înfiintarea acestui consortiu , si anume un act constitutiv încheiat la data de 20.11.2002, si în numele consortiului solicită oferte de baze de date, mai multor fime. Nu s-au obtinut însă banii necesari, si anul 2003 a fost pierdut. BCU Cluj a abonat individual una din aceste baze de date. Ofertele au arătat foarte clar faptul că este mult mai avantajos să achizitionezi o bază de date în consortiu, decât să o abonezi individual. Abia în anul 2004 beneficiem de sprijinul financiar al Ministerului Educatiei si Cercetării . Consortiul celor 4 biblioteci universitare abonează una dintre cele mai prestigioase baze de date , ProQuest.
2. Principii de bază ale functionării in consortiu
BCU Cluj a avut sansa de a cunoaste experienta Elvetiei în realizarea de consortii, odată cu îndelungata colaborare pe care biblioteca a avut-o cu specialistii elvetieni. În anul 2003 în biblioteca noastră s-a lansat cartea doamnei Alice Keller, despre consortii de bibliotecă. Elvetia , spune doamna Keller, dispune de un consortiu national al bibliotecilor universitare care este administrat de un birou central al bibliotecii ETH Zurich. Punctul de plecare pentru această initiativă l-a constituit proiectul de studiu pe tema : Consortiul Bibliotecilor Universitare din Elvetia, înaintat de Comisia pentru Bibliotecile Universitare, în care s-a recomandat crearea de urgentă a unui consortiu general al bibliotecilor universitare. Pentru perioada 2000-2003 s-au alocat 7 milioane de franci elvetieni pentru universităti. Universitătile mai dispun si de mijloace proprii, suplimentare. Biroul central al consortiului dispune de finantări de la sursele federale centrale si pe de altă parte cheluielile de licentiere a bazelor de date si a revistelor electronice sunt acoperite cu până la 50% prin mijloace speciale. În Elvetia diferentele între universitătile mici si mari fiind deosebit de mari, prin aceste consortii, se ajunge uneori la situatia ca bibliotecile mici să fie subventionate de către cele mari. În mod obisnuit, spune doamna Keller, un consortiu dispune de următoarele structuri:
comisie de conducere un director de consortiu si un birou central
ventual o echipă formată din experti pe domenii si produse specifice.
Deci putem lua modele de consortii, putem alege solutii diverse. Pasul important a fost realizat. În formarea unui consortiu este important tipul bibliotecilor din acel consortiu. Un consortiu de biblioteci universitare se orientează spre bazele de date stiintifice adecvate, care să acopere toate disciplinele academice. Poate o bibliotecă specializată, de medicină de exemplu, ar fi mai interesată să-si aboneze doar o bază de date specializată pe medicină, sau o bibliotecă publică nu ar fi foarte interesată de informatie de nivel academic. Folosirea judicioasă a fondurilor alocate , functionarea eficientă într-un consortiu, impune, ca o conditie de bază, ca bibliotecile participante în acel consortiu să fie de acelasi tip, astfel încât selectarea produsului online să servească cât mai bine intereselor tuturor bibliotecilor ( institutiilor) participante în acel consortiu. Problema cea mai dificilă în activitatea unui consortiu este selectia bazei de date pe care să o abonezi . Piata de profil ne oferă astăzi nenumarate solutii. Ce alegi din ceea ce se oferă ? Există baze de date în care toate articolele sunt prezentate full text. JSTOR este o astfel de bază de date. De regulă costul acestor colectii este ridicat. Există însă baze în care articolele cuprinse sunt partial full text, partial se prezintă doar cu rezumate. Este foarte dificil să compari pretul acestor colectii, si destul de greu să faci aprecieri, să alegi, punând în balantă, oferta ca si continut, dar si pretul acestora. Dacă ne gândim că editura Elsevier oferă acces gratuit la toată baza lor de reviste electronice, 2000 de reviste online, cu toate abstractele, atunci am putea aprecia că unele baze de date sunt prea scumpe pentru ceea ce oferă.. De aceea trebuie să cunoastem cu exactitate ofertele care ni se fac, cât la sută din acea informatie este full text si cât la sută este doar sub formă de rezumate. Doresc să subliniez doar faptul că este o sarcină dificilă, aceea de a analiza toate aspectele, de a compara si de a decide. Până la urmă, în această analiză, punctul de pornire îl reprezintă tot nivelul bugetului avut la dispozitie. Un consortiu trebuie sa aibă un statut de functionare unde să fie reglementate niste principii de lucru, si asta pentru a fi cât mai eficienti si pentru a lua deciziile cele mai potrivite, atunci când se selectează produsul care urmează a fi licentiat. Un alt aspect important este conexiunea internet. A accesa o bază de date online impune ca o primă măsură tehnică , o conexiune internet de calitate. Reteaua educatională RoEduNet în România , în acest moment , nu stim daca oferă conditiile corespunzătoare (optime) accesării informatiei online. BCU Cluj abonează baze de date online înca din anul 1996 , iar în ultimi ani am fost nevoiti să ne asigurăm o conexiune internet la un furnizor privat de servicii internet, întrucât încărcarea unui articol din bazele de date dura până la o jumătate de oră. Este un aspect care trebuie luat în considerare atunci când înfiintăm un consortiu si dorim să abonăm informatie stiintifică online. Toate bibliotecile acelui consortiu trebuie să dispună de o logistică adecvată (internet, calculatoare) .
Concluzie: În mod cert consortiile sunt o solutie în momentul de fată. Oportunitatea înfiintării unui consortiu în România nu se mai pune, nu putem închide ochii in fata prezentului. O bibliotecă mare nu poate să nu ofere utilizatorilor săi acces la informatie electronică si cel mai eficient mod este cel al consortiului. Problema care se pune nu mai este cea a oportunitătii, ci a eforturilor financiare pe care trebuie să le facem pentru a mentine aceste servicii functionale. S-au făcut studii ample si există si alte opinii. Doamna Alice Keller spune că în anul 2001, în urma unui studiu efectuat, W. Reinhardt si P.H.Boekhorst constată faptul că unele edituri mari preferă să încheie contracte cu câte o bibliotecă, în locul contractelor cu consortiile. Prin contracte individuale editurile pot satisface mai bine necesitătile unei biblioteci. Ei spun: „Consortiile sunt un remediu temporar în contextul crizei revistelor, care ajută la alinarea durerii, dar nu sunt în stare să vindece boala.”
II. PREZENTAREA ACTIVITATII DE CERCETARE IN BAZA DE DATE PROQUEST, în perioada ianuarie -mai 2004.
Precizări:
Căutari numărate (contorizate în bază):
Căutări după cuvânt cheie: contorizarea s-a făcut de fiecare dată când butonul „search” a fost activat ; subsecventele care au urmat dând „click” pe „Next” pentru a găsi următoarele rezultate, nu au mai fost numărate.
Căutări după titlul publicatiei: a fost inclusa in contorizare fiecare secventa de „click” pe butonul „Search by Publication”, subsecventele care au urmat dand „click” pe titlu, volum, numar, articol, nu au mai fost numarate.
Cautari dupa subiecte: au fost inclusa in contorizare fiecare secventa care a insemnat „Search by Topic”, iar subsecventele care au insemnat cautare si navigare in topic, nu au mai fost numarate. S-au mai numarat efectiv documentele care au fost incarcate, articole fulltext ( orice format) si abstracte incarcate .
BIBLIOGRAFIE 1. Keller, Alice, Consortii in biblioteci. O initiere practica, Cluj-Napoca: Editura Presa Clujeana, 2003.