Istoria Chișinăului prin toponime


Toponimia este o ramură a lingvisticii, înrudită cu istoria, geografia, etnologia etc. Însăși ea reflectă denumirile de locuri şi localităţi, principalele momente din viaţa materială şi spirituală a oamenilor, spre exemplu: ocupaţiile, tradiţiile, obiceiurile, credinţa.            

          Chișinău este capitala Republicii Moldova, cel mai mare oraș și centru administrativ, teritorial, economic, științific și cultural al țării. Situat în centrul Moldovei, orașul este legat prin căi ferate și drumuri cu toate municipiile, orașele și centrele raionale și multe sate din Republică, de asemenea cu centre urbane din România, Ucraina, Rusia și alte state. Din punct de vedere administrativ, este divizat în cinci sectoare: Centru, Botanica, Buiucani, Râșcani și Ciocana. Organul local al puterii de stat este Primăria municipiului (Consiliul municipal).

Chișinăul este supranumit „Orașul din piatră albă”, din cauza abundenței clădirilor deschise la culoare, fiind construite din piatra albă de calcar. Printre altele, imnul orașului este „Orașul meu (muzică: Eugen Doga, versuri: Gheorghe Vodă). Capitala este situată pe 7 coline la fel ca Roma, Moscova, Vilnius, Praga, Kiev, Bruxelles, Lisabona. Ziua orașului este datată pe 14 octombrie.

Ca aşezare rurală, Chişinăul este cunoscut în documente din anul 1436, ca tîrg – din 1666 şi ca oraş – doar din 1818. Hrisoavele din secolul al XV-lea vizează în această zonă nume topice ca Seliştea Chişinăului, precum şi microtoponimele Chişinăul lui Albaş, adică Izvorul lui AlbaşFeredeul sau Baia lui Albaş (feredeu – „baie”). Din secolele XV-XVII datează denumirile unor suburbii şi cartiere ale oraşului: Visterniceni (1437), Bubuieci (1489), Buiucani (1608), Munceşti (1642), Ciocana (1757), Rîşcani (1772) etc. Sute de ani s-au aflat în circulaţie numele topice: OtavascaGheţioaniVovinţeniPetricaniSculeniSchinoasa (altă- dată – nume de moşii, sate, aşezări suburbane); FantalulValea CruciiDrumul CăprieniiDealul TîrguluiŞleahul Hînceştilor (microtoponime).

În trecut cele cinci sectoare ale Chișinăului: Centru, Botanica, Ciocana, Buiucani și Râșcani, erau niște sate și suburbia, care mai târziu au trecut în posesia unor mari proprietari de pământ bogați. Acestea unindu-le au format orașul de astăzi.

Sectorul Centru a fost înființat la începutul secolului al XIX-lea pe locul unor terenuri agricole și de pășunat. În acest sector sunt amplasate cele mai multe monumente, muzee, precum și școli și licee. Tot în sectorul Centru se află Clădirea Președinției Republicii Moldova, Clădirea Parlamentului Republicii Moldova, Clădirea Guvernului Republicii Moldova, Primăria Municipiului Chișinău, Palatul Național și Piața Marii Adunări Naționale. Sectorul Centru se învecinează cu zonele Visterniceni și Rîșcani la nord-est, Ciocana și Ciocana Nouă la sud și sud-est, Botanica la sud și Buiucani la vest și nord-vest

Sectorul Botanica. Toponimicul Botanica s-a afirmat datorită influenței Școlii de Horticultură, fondată în anul 1842. Datorită Școlii de Horticultură a fost înființat în Basarabia primul parc dendrologic, numit pe acele timpuri „Grădina engleză„ sau cum îi spuneau locuitorii din preajmă – „grădină botanică”. Iată de pe ce timpuri și de unde se trage numele fostei suburbii a Chișinăului – Botanica

Sectorul Ciocana. Pe cea mai înaltă colină al orașului Chișinu se află sectorul Ciocana. Denumirea sectorului Ciocana provine de la fostul sat Ciocana Nouă, care a fost inclus în circumscripția Chișinăului abia în anul 1959.

  • Sectorul Buiucani. De la începutul secolului al XVIII-lea datează satul Buiucani, în prezent unul dintre cele mai mari sectoare ale urbei noastre. Sectorul Buiucani are un lac de acumulare construit în perioada sovietica. Lacul Valea Morilor are aproximativ 800 metri lungime, 400 metru lățime și 4 metri adâncime. Este situat în parcul „Valea morilor”.

     Sectorul Râșcani. Satul cu același nume este atestat pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun, documentele atestă existența unui sat pe malul drept al Bîcului care avea hotar comun cu moșia Chișinăului. În alte documente de mai târziu găsim și denumirea acestui sat – Visterniceni.Sectorul Râșcani a primit denumirea de la antroponimul Rășcanu, numele unor proprietari de pământ bogați, pe moșiile cărora se află azi sectorul Râșcani. Constantin Râșcanu a devenit posesorul părții de sud – est a moșiei Visterniceni.

Chişinăul este una dintre cele mai vechi şi mai importante localităţi din Basarabia. Este oraşul cu începuturi de viaţă strămoşească, geto-dacă şi romană, de peste două milenii. Denumirea orașului ar proveni de la : „Izvor, cişmea, fîntînă arteziană” sau ar mai proveni de la cuvântul ucrainean „Chişeni”, ceea ce înseamnă „buzunar”. Ei explicau originea cuvântului prin faptul că Chişinăul în vechime era un centru comercial, unde se adunau negustorti ucraineni, armeni, evrei şi moldoveni, că acest bogat oraş era un fel de buzunar.

De-a lungul anilor a suferit schimbări enorme, de la sat- la târg și de la târg- la oraș. Evoluția Chișinăului a fost influențată de mai multe familiii înstărite, inclusiv familia Donici, dar și de evrei. Astfel, în a doua jumătate a secolului 19, jumătate dintre locuitori erau evrei. Cea mai înfloritoare perioadă a Chișinăului a început o dată ce la cârma capitalei a venit Carol Schmidt. Acesta a și reușit să schimbe la față orașul.

A doua etapă de dezvoltare a început după al doilea război mondial, când sovieticii au aruncat în aer tot centrul Chișinăului. Totuși, se pare că declinul a început mult mai târziu. În timpul celui de al doilea război mondial au fost distruse 89 de clădiri istorice, iar din anii ’90 până în prezent, s-au demolat practic de 3 ori mai mult. În perioada sovietică toate denumirile de străzi ale sectoarelor au fost schimbate în cele rusești, însă odată cu independența Republicii Moldova au fost înlocuite cu cele ce reflectă istoria și cultura noastră.

Astăzi este principalul centru economic, cultural și social al țării. Pe lângă toate schimbările, pierderile și influențele pe care le-a avut de-a lungul secolelor, Chișinău a rămas și va rămâne mereu inima Republicii Moldova și principalul centru al tineretului.

La mulți ani,  Chișinău!

Referințe bibliografice:

1. Anatol Eremia. Schimbarea la faţă a capitalei prin toponimie. Chișinău, 2003, Nr. 4-5, anul XIII.

2. Anatol Eremia. Chişinău: oraşul vechi şi nou. Monografie-album. Chişinău, 1998, p. 90.

3. MEF. Chişinău, 1987, vol. V, p. 141.