ALEILE DE CORALI de Victoria Fonari


Biblioteca Publică “Maramureş” are onoarea de a Vă invita miercuri, 21 noiembrie 2012, ora 13:30, la şedinţa cenaclului Magia cuvântului.

Va avea loc lansarea cărţii Aleile de corali, autor: Victoria Fonari, doctor conferențiar, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, Membru al Asociaţiei Române de Studii Semiotice, Membru al Uniunii Jurnaliştilor din Moldova, Membru al Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor.

Invitaţi

Elena Prus, doctor habilitat, profesor.

Anatol Gavrilov, doctor habilitat, profesor.

Adriana Cazacu, doctor conferențiar.

Dumitru Crudu, poet, dramaturg, prozator, publicist.

Elena Bivol, traducător.

Dumitru Apetri, doctor conferențiar.

Nina Corcinschi, doctor.

Lidia Grosu, poetă.

Recital: Doina Stratulat, Liliana Moisei, Ana-Maria Cecoi etc.

************************************************************

Victoria Fonari are peste 50 de articole apărute în Italia, România, Rusia, Ucraina, Moldova.

Cărţi:

– Şcoala steluţelor. – Chişinău: Grafema Libris, 2009, 32 p.
– Hermeneutica literară (material didactic) – Chişinău: CE USM, 2007, 114 p.
– Sarea pasiunii (versuri) – Chişinău: Pontos, 2005, 94 p. / prefaţă: Mihai Cimpoi.
– Abecică. – Chişinău. Firma editorial-poligrafică „Elena-V.I.”. Carte, 2005, 24 p.
– Factorii intelectual şi sentimental în opera lui Aureliu Busuioc (critică literară) – Chişinău: CE USM, 2003, 216 p. / prefaţă: Mihail Dolgan, postfaţă: Andrei Ţurcanu.
– Zbor în antiteză (volum de versuri) – Chişinău: Muzeum, 2000, 70 p. / Prefaţă: Arcadie Suceveanu.

Publicaţii în cărţile colective:

Moment poetic (2007, nr.53, Chişinău: Cartier, p.8-9),
Tentaţia metaforei (2006, Chişinău: Pontos, p. 10-11),
Raccolte delle poesie prezentate nella 4ˆEdiz. del Concorso di Poezia (2004, Galatone, p. 20),
Nu e om să nu fi scris o poezie (2003, vol. IV, Chişinău: CE USM, p. 122-125),
Iubire de metaforă (2001, vol. II, Chişinău: CE USM, p. 191-193),

Nu e om să nu fi scris o poezie (2000, vol. I, Chişinău: CE USM, p. 64-71).

Grigori Snigureac „Oraşul meu în licăriri de stele, cu arbori legănaţi de vînt uşor”


Ca să te bucuri, nu trebuie să ştii multe despre pictură, dar, privind tablourile, vei descoperi o mulţime de lucruri.

De această dată filiala „Maramureş” şi-a bucurat vizitatorii cu o expoziţie de tablouri realizate de Grigori Snigureac, student la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău. Numele tînărului pictor este deja cunoscut utilizatorilor bibliotecii, deoarece şi-a expus lucrările anterior într-o expoziţie colectivă, alături de cîţiva elevi de la Colegiul de Arte Plastice ”Alexandru Plămădeală”, pe care l-a absolvit. Acum Grigori Snigureac a venit cu o expoziţie personală Oraşul meu în licăriri de stele, cu arbori legănaţi de vînt uşor. Expoziţia prezintă o parte din lucrările sale ce surprind momente din viaţa oraşului. Bineînţeles, fiecare vede oraşul în felul său, iar ideile cu adevărat originale ale pictorului nostru sînt destul de interesante. El a întipărit pe pînză turnuri de biserici, străzi umbrite, case vechi şi copaci înfrunziţi. Autorul a văzut un oraş verde, prezentînd în nebănuite culori frumuseţea naturii. Cartierele noi şi casele cu multe etaje nu au devenit subiecte pentru tablourile lui. Lucrările sînt impresionante prin tema lor, prin compoziţie, realizare şi prin forţa imaginii. Fiecare moment este ilustrat sufleteşte şi încărcat de trăiri, menit să calmeze sensibilitatea privitorului.

 Despre „miezul” surprins de autor, culorile folosite, stilul lucrărilor şi talentul de pictor a vorbit Bădrăgan Sergiu, fostul învăţător de pictură al tînărului, de la Colegiul de Arte Plastice ”Alexandru Plămădeală” la una din activitatile organiyate de biblioteca. Profesorul a apreciat lucrările expuse, mulţumind bibliotecii pentru intenţia de a promova performanţele tinerilor artişti şi educaţia tinerei generaţii prin artă. I-a dorit pictorului să continuie ceea ce a început şi cît mai multe expoziţii. Au urmat felicitările din partea profesorilor şi colegilor pentru reuşita acestui frumos eveniment, impresiile despre picturile pe care le-am admirat cu toţii şi mulţumiri pentru cei prezenţi la eveniment. Dar pînă la urmă picturile vorbesc cel mai bine, în locul cuvintelor.

Tablourile rămîn expuse în continuare în bibliotecă, un prilej bun pentru toţi iubitorii de artă şi admiratorii frumosului să viziteze biblioteca.

Biblioteca activă – un imperativ al secolului nostru…


Nu există pe lume un miros mai plăcut decât cel de carte, de foi tipărite şi legate în volum. Sunt zile când simţul olfactiv îmi cere cu nesaţ să-l alimentez. Atunci pasul mi se îndreaptă în casa cărţilor – la bibliotecă. Inspir adânc din Homer, Eminescu, Arghezi, Blaga, Beşleagă, Cărtărescu, Galaicu-Păun ş.a. pe rând, apoi din toţi luaţi la un loc şi simt că trăiesc, că sunt vie. Simt cum energia creatoare a lor îmi pulsează în vene şi cum îmi curge caldă şi feerică prin tot corpul, acoperindu-mă cu o mantie de protecţie, cum îmi dictează coduri de la uşi ce duc în lumi paralele (dar care există!).

Trăind într-un secol în care parcă nu-şi mai au loc cărţile, fiind înghesuite de tehnica computerului, nu o dată (în calitate de profesoară de limbă şi literatură română) îmi pun întrebarea: oare ce aş mai putea face ca elevii mei să citească, să se îmbolnăvească de livresc, de frumosul propus spre a fi muşcat şi savurat? În una din meditaţiile sale Barbara Tuchman spunea: „Cărţile sunt cărăuşii civilizaţiei. Fără cărţi, istoria e mută, literatura nu are glas, ştiinţa paralizată, iar gândirea şi meditaţia suspendate.” În acest caz, în ajutor îmi vine biblioteca, cu toate fondurile ei de texte încrispate în mănunchi, care, prin diversitatea ei de activităţi orientate în aceeaşi direcţie cu dorinţele şi interesele mele, organizează proiecte incitante ce au menirea de a trezi la copii interesul spre lectură, spre plăcerea cititului.

În aceste momente, idealismul ce-mi ghidează fiinţa mă îndeamnă să-mi iau discipolii de mînuţă şi să intrăm gălăgioşi în lumea celor care trăiesc veşnic, să spargem tihna la care au fost condamnaţi şi, ghidaţi de zînele bune ce stăpînesc acest tărîm (bibliotecarele), să insuflăm cu toată puterea vise ce se vor retrăite, revizionate, reactualizate…

În pragul unui deceniu de activitate, biblioteca „Maramureş” are în portofoliul său realizări pe de-a dreptul grandioase, realizări ce-şi au o triplă orientare: pe de o parte, incitând prin diversitatea şi modernitatea promovată de fiecare dată,  pe de altă parte, mărindu-şi în permanenţă numărul de cititori care se lasă prinşi în lanţul întrebărilor din întrebări şi revin aici pentru a căuta răspunsuri, şi nu în ultimul rînd, sărind în ajutorul nostru, al profesorilor. În acest context, nu pot trece cu vederea nişte momente cu adevărat surprinzătoare din practica mea. Un elev din clasa a V-a, după o întrunire cu Ianoş Ţurcanu, desfăşurată în sala de lectură a instituţiei date, a exclamat: „Îl cunoşteam pe domnul Ianoş din textele sale, din ceea ce mai citisem, dar imaginea despre dumnealui era împrăştiată, vagă, neclară, asemenea unui puzzle. Acum, după ce am discutat faţă în faţă, după ce mi-a răspuns la toate întrebările ce mă frămîntau, pot afirma cu certitudine că este o personalitate marcantă a Republicii Moldova, că am să-l relecturez pentru a-l redescoperi pe acest poet!” Sau, altă dată, în urma participării în cadrul unei reviste bibliografice cu genericul „George Bacovia la 130 de ani”, un copil din clasa a VIII-a mi-a mărturisit cu entuziasm: „Doamnă profesoară, cred că mi-am găsit poetul preferat, eul liric al căruia se tînguie în tristeţi nedefinite astfel mie, pe Bacovia.” Să nu credeţi însă că discipolilor mei le-a scăpat cumva maturitatea viziunii lui Leo Butnaru, forma şi conţinutul poeziei căruia i-a incitat spre lecturi participative şi spre reorientări ale gustului estetic. Poate anume atunci au conştientizat ei că poezia nu este doar versificaţie, ci, mai mult decît toate, conţinut ideatic, valori transpuse în metafore, simboluri încifrate în culori, fenomene sau personalităţi.

Şi dacă şcoala de azi îşi are menirea de a-l învăţa pe elev să înveţe, înseamnă că biblioteca trebuie să-l înveţe pe cititor să citească. Acest „să-l înveţe să citească” nu trebuie înţeles în stricto senso, ci, din contra, menirea acesteia rezidă în a-l ghida pe lector înspre carte, în a-l face să conştientizeze că atîta timp cît nu va exista contactul viu între cei care-i dau viaţă textului, lectura ca proces se va anula. Doar o bibliotecă care răspunde imperativului vremii rămîne un garant în ceea ce numim „iluminare”.

Anume în acest sens, filiala „Maramureş” este  mai mult decât o sală bine amenajată, un coridor tihnit de cărţi bune, un muzeu de autori rari, biblioteca se orientează mai ales în a ţine cont de cerinţele unei lumi contemporane, păstrînd mereu ochiul treaz la una dintre cele mai acute şi mai grave probleme ale secolului nostru (nu se mai citeşte!?).

În această ordine de idei, ţin cu tot dinadinsul să vă îndemn: citiţi!, citiţi oricum!, fără a vă impune mari pretenţii, de orice tip n-ar fi acestea. În acest sens, subscriu la opinia lui Gustave Flaubert, care menţiona: „Nu citiţi pentru a vă distra precum copiii, nici pentru a vă instrui precum cei ambiţioşi. Nu! Citiţi pentru a trăi!

                                                 Angela Badan – Lazarenco,

                                                           profesoară de limbă şi literatură română

Liceul „Litterarum”

Biblioteca “Maramureş” la ceas aniversar


“Eu mi-am imaginat întotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci”

(Jorge Luis Borges)

Biblioteca “Maramureş” a marcat 10 ani de activitate. Un moment aniversar pentru  bibliotecă este, în esenţă, unul al bucuriei, un bun prilej de a face totalurile şi de a-şi exprima recunoştinţa faţă de cei ce au pus temeliile acestui templu, cei ce s-au implicat în tot acest răstimp în buna funcţionare şi “creştere” a bibliotecii, cei ce sînt prieteni buni cu cartea, fără de care nu ne justificăm existenţa. Biblioteca, acest mic focar de cultură, şi-a marcat, printr-o serie de evenimente omagiale, împlinirea celor 10 ani de existenţă. În curtea bibliotecii s-a strîns un public destul de numeros, din rîndurile căruia nu au lipsit autorităţile locale, nume distinse din România, reprezentanţi ai instituţiilor culturale chişinăuene, elevi, studenţi şi alţi iubitori de carte din Chişinău.  Născută dintr-un proiect comun al Bibliotecii Municipale “B.P.Hasdeu” şi a Bibliotecii J udeţene “Petre Dulfu”, biblioteca s-a bucurat să-şi aibă alături fondatorii. Lidia Kulicovschi, directorul Bibliotecii Municipale “B.P.Hasdeu”, a deschis manifestările aniversare exprimîndu-şi recunoştinţa şi plăcerea de colaborare la acest proiect. După spusele dumneaei, fiecare proiect fiind nu altceva decît o altă cale de a împărtăşi carte, cultură, cunoaştere.

Au răsunat cuvinte de recunoştinţă, urări de bine şi felicitări din partea celor prezenţi, accentuîndu-se importanţa acestui edificiu cultural preţuit şi valoros de toţi iubitorii de carte şi înţelepciune. Admiraţie şi recunoştinţă din partea: lui Teodor Ardeleanu, director Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”, Baia Mare; Vladimir Şarban, pretoru sector Centru, Chişinău; Maria Prisăcuţă, director liceul „Litterarum”; Stela Goncear, directorul şcolii primare nr. 88; Victoria Bardacova, director adjunct la calsele primare a liceului „Nicolae Sulac”; Marcela Ţaran, conducător Centrul de zi şi activităţi „START”; Multe urări de bine din partea: Claudiei Partole, scriitoare; Ianoş Ţurcanu, scriitor; Iulian Filip, scriitor; Andrei Viziru, pictor, fotograf; Tudor Braga, critic de artă, Sala de Expoziţii „Constantin Brîncuşi”; Victoria Fonari, doc.conferenţiar, moderator cenaclu „Magia Cuvîntului”; Lidia Grosu, poetă; Vasile Şoimaru, economist, conferenţiar universitar, publicist; Vasile Marina, doctor habilitar, profesor universitar; Ion Moiş, medic chirurg.

Realizările şi meritele instituţiei şi a colaboratorilor ei au fost apreciate cu diplome şi menţiuni. Cu ocazia aniversării colectivul bibliotecii a fost decernat cu diplomă de către Ana Lucia Culev, şef al Direcţiei Cultură. Cu diplomă şi sincere felicitări a venit Pretorul sectorului Centru Vladimir Şarban: Vă exprimăm  întreaga recunotinţă pentru contribuţia Dumneavoastră la formarea şi întreţinerea spiritului comunitar, cultivarea pasiunii pentru lectură şi a respectului faţă de carte. Iar Stela Goncear, directorul Şcolii Primare nr. 88 a mulţumit pentru spirit de parteneriat, pentru contribuţie la formarea potenţialului uman, pentru dragoste de muncă şi devotament. Cu un mesaj frumos a venit Vasile Marina, Rectorul Academiei de Administrare Publică de pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova: Aducem omagiul nostru tuturor colaboratorilor bibliotecii, care prin înaltul profesionalism, căldura sufletului şi dăruire de sine, fiind promotori ai spiritului maramureşean în lumea cărţilor, au reuşit să-şi asigure o imagine pozitivă şi să se afirme ca un centru cultural şi educaţional.

După deschiderea oficială a Săptămînii Uşilor Deschise, suita de manifestări a continuat cu lansarea publicaţiilor: Teodor Ardelean. Sunt ani la mijloc şi-ncă mulţi vor trece; Documentar bibliografic aniversar; Revista Familia română, nr.3. 2011-10-04; Buletinul semestrial Bibliotheca Septentrionalis, nr. 1, 2011; Revista BiblioPolis, nr.3, 2011.Întreg programul pentru Zilele bibliotecii a cuprins lansări şi prezentări de carte, concursuri, discuţii/dezbateri, conferinţe, vernisaje de pictură, reviste bibliografice etc. De fiecare dată încercăm să venim cu ceva nou, interesant utilizatorilor, care să incite la meditaţii şi căutări, să stîrnească întrebări şi contradicţii. Participarea comunităţii la evenimentele şi activităţile organizate de bibliotecă este o modalitate permanentă de comunicare cu diferitele categorii de public şi de promovare a programelor culturale prioritare pentru bibliotecă

S-ar părea că 10 ani pentru o bibliotecă nu este o cale atît de lungă, dar de atunci şi pînă azi, biblioteca a parcurs un drum deloc uşor, cu împliniri, dar şi cu dificultăţi, cu schimbări de manageri şi bibliotecari, cu schimbarea sediului, însă rezistînd încercărilor la care au supus-o oamenii şi vremurile. Iar astăzi, la aniversarea celor 10 ani de existenţă, sperăm să ni se aprecieze eforturile pe care le-am depus şi biblioteca să fie folosită cu înţelepciune.

Aventurile din copilărie – poveşti nemuritoare


Atunci cînd se naşte un copil, se naşte şi o poveste. O poveste plină de magie, uneori pătată de lacrimi, alteori luminată de zîmbete, dar unică şi atît de frumoasă.

Scriitoarea Lucreţia Bârlădeanu şi-a aşternut povestea copilăriei sale în cartea Dealul Drăguţei, pe care am prezentat-o zilele acestea copiilor de la Grădiniţa nr. 165. Au zîmbit copiii la auzul vorbelor, că buneii, părinţii, educatorii, oamenii întîlniţi pe stradă, văzuţi la televizor şi chiar scriitorii –  au fost cîndva copii. Că au făcut şi ei şotii, s-au jucat pînă tîrziu şi au uitat să se întoarcă la timp acasă, au legat cutii pisicilor de coadă şi  au tras fetele de cosiţe – într-un cuvînt au fost aşa cum sînt şi ei – năzbîtioşi. Autoarea îşi istoriseşte aventurile îndemnînd copiii să rămînă prieteni fideli Copilăriei. Faptele şi ideile par a fi întru totul reale, iar personajul principal reese a fi chiar scriitoarea, pe care copiii şi-o imaginează de aceeaşi vîrstă cu ei. Surprindem descrieri destul de frumoase ale satului natal, căci locul unde te naşti este cel mai important şi mai frumos din lume, referiri despre casa părintească, oameni, legende ale locurilor care împrejmuiesc satul etc. Copiii au ascultat cu atenţie căteva din peripeţiile năstruşnicei fetiţe, amintindu-şi unele întîmplări haiose care li s-au întîmplat chiar lor. Copiii au felul lor de a vedea lumea, au grijile, nevoile şi speranţele lor. Ceea ce nouă, celor maturi ne pare real şi firesc, pentru copil este o minune, un adevărat mister. Am înţeles că fiecare zi aduce cu ea o surpriză, fiecare zi pentru ei este o poveste nouă. Unii ne-au împărtăşit că vor creşte mari şi vor avea şi ei o carte a lor, în care îşi vor înşira minunatele întîmplări prin care au trecut. Cartea Lucreţiei Bârlădeanu le-a plăcut mult: istorii nemaipomenite însoţite de imagini frumoase.

Şi fiindcă jocul domină în această lume a copilăriei, am pregătit pentru copii jocuri distractiv-cognitive, ghicitori, însărcinări haiose şi probleme de logică. Copiii au răspuns la o serie de întrebări, care nu aveau nevoie de o pregătire deosebită, ci de gîndire logică şi simţul umorului. Copiii s-au distrat, au răsfoit cărţi şi reviste, au privit imagini şi ilustraţii.

“Copilăria a fost, este şi va rămîne mereu zburdalnică şi fericită”

Lucreţia Bârlădeanu

Anatol Moraru și Turnătorul de medalii: atitudini și aprecieri în cadrul Cenaclului literar „Magia Cuvîntului”


A fi scriitor înseamnă a fi cunoscut de un număr mare de persoane prin bogăția ficțională pe care o poți transpune în creație, a fi profesor înseamnă a ști să faci ca discipolii tăi să înțeleagă adevărata valoare a științei, a fi critic literar înseamnă a conștientiza faptul că arta literaturii este indispensabilă de om și trebuie să o posede fie la un nivel mai dezvoltat, fie la un nivel mai scăzut  fiecare. Un om care întrunește toate aceste calități este Anatol Moraru, scriitor, critic literar, profesor universitar, în fine, om care știe să cultive frumosul în rîndul întregii societăți.

Profesorul bălțean în 2008 își scoate de sub tipar romanul Turnătorul de medalii, roman în care reflectă viața studențească a Facultății de Litere a Universității de la Bălți, adunată din propiii săi ani de studenție, dar și din mai multe generații de studenți.

La 5 aprilie A. Moraru vine la Chișinău pentru a face o prezentare a acestui roman unui grup mare de studenți de la Universitatea de Stat din Moldova, Universitatea de Stat din Tiraspol și Universitatea Pedabogică “Ion Creangă”. Evenimentul a avut loc  în incinta bibliotecii „Maramureş” în cadrul Cenaclului literar „Magia Cuvîntului”. Studenții profund impresionați de lectura totală sau, din lipsă de timp, parțială a romanului, au întreținut o discuție interactivă cu domnul Moraru, astfel încît au aflat istoria apariției, scrierii și de unde a fost inspirat acest roman. Intrigant și surprinzător a fost răspunsul la întrebarea: Ce v-a făcut să scrieți acest roman?, la care A. Moraru a răspuns că a scris în urma îndemnului ficei mai mari de a scrie o carte, dar totodată este și rezultatul a o mare ciudă pe care am strîns-o în fibre.

Încadrarea invitaților în discuții a avut loc fluient, astfel încît s-a creat impresia unui scenariu bine întocmit grație moderatoarei Victoria Fonari (doctor conferențiar, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova), dumneaei fiind cea care a făcut sărbătoare din această prezentare de carte prin cunoștințele bogate de care dispune prin analogii, precizări, comentări, exemplificări, și cel mai important prin letura și analiza în profunzime a romanului în cauză, astfel încît să producă efectul unei integrități.

La acestă prezentare de carte studenții noștri au avut posibilitatea de a-l cunoaște pe Anatol Moraru din mai multe perspective. I-au cunoscut  activitatea  de critic literar și modalitatea de a critica prin intermediul doamnei Ana Ghilaș (doctor conferențiar, USM), care a făcut o deschidere spre discuții, spre cariera unui critic ce merită să fie apreciat și respectat la cea mai înaltă valoare. Astfel s-a făcut o incursiune în opera lui Moraru ca mai apoi poetul, dramaturgul și criticul literar Dumitru Crudu să facă o interpretare a Turnătorului de medalii din optica influienței politice și a comportamentului care în pofida restricțiilor impuse tacit sunt încălcate de către studentul Dorin Pînzaru. O atmosferă deosebită a produs pronunțarea asupra operei a doamnei Nina Corcinschi, doctor conferențiar AȘM, critic literar, care a demonstrat caracterul afectiv al operei, emotivitatea care în pofida indiferenței și dorinței omului de a demonstra că este mai puternic decît împrejurările, totuși cedează emoțiilor dar nu uită de masca hazardului, a ludicului, a persiflării. S-a demonstrat și argumentat intertextul romanului, care este frecvent întîlnit și la diferite niveluri, cu diverse conotații și sugestii, uneori demonstrînd capacitatea studenților de la Litere de a fi cunoscători versați, alteori de a persifla asupra acțiunilor, modului de gîndire contemporan și modului de a acționa.

Desigur că studenții noștri nu au rămas indiferenți în urma lecturii, ei s-au evidențiat nu doar în dialogul: întrebări – răspunsuri, ci au încercat să facă o caracterizare a unor personaje ale romanelor, precum este Dorin Pînzaru, Stelian, au comentat și apreciat relațiile, comportamentul, atitudinile dintre: student-student, student-profesor, personaj-personaj din roman.

Toți cei prezenți la aceast eveniment au concluzionat că Turnătorul de medalii este un roman ce se vrea citit de la sine, el aducînd literaturii basarabene un nou tip de roman, unul modern de care are nevoie societatea noastră, deci această operă este recomandată lecturii, deoarece este o valoare ce merită să fie scoasă în evidență.

Inna Sîtari,

masterandă USM