Transnistria, o lacrimă pe obrazul Basarabiei. Teritoriul care după multe cercetări și descoperiri istorice s-a demonstrat că are rădăcini românești (chiar dacă sovieticii au dus o propagandă anti-românească), spațiu care a suferit cele mai mari schimbări de ordin politic, etno-cultural, economic și social. Perioada Imperiului Țarist apoi perioada sovietică au lăsat o amprentă imensă în istoria acestui ținut care deja niciodată nu va mai fi la fel. Autodeterminarea populației din Transnistria cu etnia română, s-a pierdut în timp, datorită bolșevismului și ulterior a comunismului sever manifestat atât în perioada sovietică cât și după destrămarea URSS. Astăzi, Transnistria este o enclavă pe teritoriul Republicii Moldova. Situație creată de consecințele timpul Uniunii Sovietice și a destrămării acesteia. Fiind victimă a propagandei anti-românești, ghidate de autoritățile de la Moscova, și găzduind un număr mare de populație de etnie rusă, ucraineană, belorusă, Transnistria a fost implicată într-un război cu Republica Moldova, sub pretextul apărării drepturilor fundamentale a minorităților culturale din stânga Nistrului. Astfel, în acest război, Transnistria reprezenta interesele Rusiei referitoare la influența din zona de est a Republicii Moldova.
Războiul din Transnistria (1990-1992) denumit și Războiul moldo-rus a fost un conflict armat, iar în prezent un conflict politic între Republica Moldova și Unitățile administrativ-teritoriale din stânga Nistrului în privința exercitării influenței asupra raioanelor Camenca, Dubăsari, Grigoriopol, Răbnița, Slobozia, Tiraspol, precum și orașul Tighina, ce se află pe malul drept al aceluiași râu. Conflictul politic a început în anul 1989, odată cu mișcările de emancipare națională generate, de situația economică și politică din fostul Imperiu Sovietic. În prezent, acest conflict este considerat de comunitatea internațională ,,înghețat”, deoarece soluționarea acestuia încă nu a fost înfăptuită.
Acest eveniment reprezintă o problemă de ordin politic și social-economic foarte actuală nu doar pentru Republica Moldova, dar și pentru întreaga Europă. Poziția fizico-geografică a Transnistriei, precum și resursele sale militare de care dispune în urma destrămării URSS, reprezintă un punct strategic de interes și o zonă de influență a Rusiei, situată cel mai aproape în raport cu frontierele europene. Pentru Rusia, etapa de stagnare a procesului de soluționare a diferendului Transnistrean reprezintă șansa de a-și menține influența în zonă cât mai mult timp, pe când pentru Republica Moldova este un impediment spre un viitor European cât mai rapid.
Astfel, în baza celor spuse putem distingem gravitatea conflictului din regiunea Transnistreană (1989-1992) și importanța rezolvării acestuia.
Chiar dacă la prima vedere pare a fi un conflict ca multe altele, statutului său de diferend nesoluționat i se atribuie termenul de conflict ,,înghețat”. Poziția geografică a acestui teritoriu a fost mereu un prilej pentru marile puteri precum Rusia și Europa de a jongla cu el așa cum le convine. În prezent, în goana pentru putere, regiunea din stânga Nistrului reprezintă un ,,cap de pod” pentru Rusia, ea fiind singura zonă de influență a Rusiei din Europa de Sud-Est, fapt pentru care menținerea acestei influențe este una din principiile primordiale a autorităților de la Moscova.
Raportându-ne la faptul că Războiul din Transnistria este prea puțin mediatizat, prea puțin luat în seamă atât de autoritățile Republicii Moldova cât și de comunitatea internațională, mi-am propus ca prin această cercetare să accentuiez și să analizez momente mai puțin cunoscute de publicul larg. De trei decenii acest conflict rămâne lăsat în umbră chiar dacă s-au încercat mai multe tentative de soluționare și s-au implicat mai mulți actori internaționali. Acest fapt se datorează neglijenței tuturor actorilor implicați în procesul de soluționare, precum și lipsei de interes din partea organizațiilor internaționale de a face investiții politice de anvergură.
În ciuda intensificării constante a relațiilor dintre Moldova și UE, în secolul al XXI-lea, acestea au fost afectate de probleme semnificative. Și anume că prioritățile guvernelor și populației moldovenești și ale UE nu coincid. Guvernul Republicii Moldova are ca obiectiv principal aderarea la UE, în timp ce UE nu este pregătită să le ofere o perspectivă clară pentru aderare. Mai mult, prioritatea pentru elitele politice moldovenești a fost menținerea puterii. Acest lucru a încurajat guvernele succesive să utilizeze retorica pro-europeană și să pună în aplicare unele reforme originare ale UE în scopuri electorale. Cu toate acestea, dorința de a rămâne la putere a împiedicat simultan întroducerea multor alte reforme necesare UE, în special în ceea ce privește sistemul judiciar și combaterea corupției. Fiind nerezolvate aceste probleme de importanță majoră, Conflictul din Transnistria a trecut pe un plan mai îndepărtat, fiind necercetat de atoritățile de la Chișinău.
Pe lângă investițiile și implicația actorilor internaționali, economia Republicii Moldova și a Transistriei are nevoie de o colaborare prietenoasă și armonioasă în vederea unui viitor prosper. Însă în prezent, aceste relații sunt reci și lipsite de înțelegere și respect reciproc, ambele părți nu fac decât să se atace prin afirmații denigratoare și taxe vamale usturătoare. Cel mai trist este că pe urma acestor acțiuni suferă oamenii de rând, care pe teritoriul propriei țări sunt supuși unor controale vamale riguroase, taxe impuse pentru agricultori și așa mai departe. Toate acestea din motivul că Transnistria își dorește un statut egal cu cel al Republicii Moldova, pe când Moldova acceptă acest teritoriu doar ca fiind în componența sa. Poate acest conflict ar fi putut fi soluționat demult, dacă separatismul Transnistrean nu era susținut direct de Rusia, în vederea propriilor beneficii.
Procesul de soluționare al conflictului dintre „cele două maluri ale Nistrului” s-a dovedit a fi destul de anevoios, ajungând la etapa actuală să fie stagnat și fără perspective de soluționare în timpul apropiat din cauza relațiilor tensionate atât cu Tiraspolul cât și cu Federația Rusă. Pentru o rezolvare eficientă și de durată a diferendului Transnistrean, este nevoie de o implicare internațională transparentă, așa cum prevedea inițial formatul de negocieri „5+2”, care avea principii și o bază bine punctată și oferea speranța unei soluționări destul de reale. Însă și această abordare a ramas a fi mai mult pe hârtie decât în acțiuni concrete, urmările sale fiind neînsemnate în vederea clarificării conflictului din Transnistria. Dacă în Republica Moldova ar fi autorități apte să conștientizeze că doar o orientare multipolară este cheia prosperității naționale, atunci ar fi fost soluționat și acest conflict. Consider că este în interesul statului de a menține relații armonioase atât cu OSCE și ONU, cât și cu CSI, astfel combinând interersele naționale cu cele internaționale.
O altă problemă pe care am constatat-o de-a lungul studiului meu este mentalitatea prezentă în societatea transnistreană de azi. Și anume gândirea sovietică moștenită și alimentată cu o propagandă bine pusă la punct de guvernul de la Moscova. Având majoritatea școlilor cu un sistem de învățământ de tip rusesc și îndreptat spre politica rusească, precum și accesul limitat la presa liberă, lipsa gândirii critice și filtrării de informație au dus la formarea unei populații zombificate de politica promovată de autoritățile de la Tiraspol și de la Moscova. Schimbarea poate veni doar din dorința fiecărui locuitor din Transnistria de a cunoaște mai mult, de a-și lărgi orizonturile, de a face personal mai multe pentru binele propriu și a societății în care trăiește. Căci într-un final, noi trebuie să fim schimbarea pe care vrem să o vedem în lume.
Apreciază:
Apreciere Încarc...
FILIALA MARAMUREȘ 