Să începem povestea…

„A fost o dată ca niciodată…” – aşa a început ora noastră de poveste de astăzi, cu copiii de la Grădiniţa 156, la care am fost în vizită. Fiindcă afară era timpul foarte frumos, am decis că această oră o vom petrece la aer liber, că astfel povestea „Norocosului” va fi mai bine înţeleasă de copii.

„Norocosul” este o pildă minunată despre omenie şi înţelegere, despre bunătate şi mercantilitate, despre faptul că norocul vine la oamenii buni. Ce este norocul?Cine sunt norocoşii acestei poveşti? Toate aceste întrebări şi-au găsit răspunsul în aventura norocosului.

Copiii au rămas încântaţi de poveste. Au adresat întrebări, au comentat, au râs vesel şi, cu siguranţă, au luat învăţăminte din povestea „Norocosul”.

O nouă colaborare – o nouă speranță de ajutor!

Foarte recent, în cadrul Institutului Oncologic din Chișinău s-a format un centru destinat copiilor bolnavi de cancer. În cadrul acestuia se desfășoară o activitate vastă orientată spre îmbunătățirea calității educaționale a copiilor care, în împrejurări mai puțin favorabile cauzate de sănătatea precară, nu au acces la sistemul educațional școlar normal, ceea ce le stopează și regresează o dezvoltare psihologică în limitele obișnuite.

Nu am ezitat să creăm o punte de colaborare cu acest centru, dat fiind faptul că scopul general al bibliotecii noastre se suprapune cu scopul propus în cadrul Centrului Educațional pentru copiii bolnavi de cancer.
În această săptămână a avut loc o ședință de o importanță majoră pentru calitatea prestării serviciilor educaționale de perspectivă, la care au participat și angajați ai Bibliotecii „Maramureș”. Masa rotundă cu genericul Copiii trebuie crescuți pentru ei, nu pentru părinți a fost moderată de Marina Casap, care a pus în discuție problema creșterii și educației copiilor cu părinții acestora. În general, s-a discutat despre cum trebuie educat un copil, scopul educației și creșterii, care trebuie să fie orientat spre binele copilului și mai puțin al părintelui, obligațiile părinților (care încep odată cu conceperea unui copil) etc.
Concluziile au venit ca un moment de scindare și mediere între mentalitatea veche „de a crește un copil ca să fie la bătrânețe cine să-ți aducă o cană cu apă”, vorba veche, și între optica nouă de concepere complex fenomenul de educație.

E ora poveștii! Stimularea gustului pentru lectură

(sfaturi pentru părinți)

1. Începeți să-i citiți copilului de mic și integrați lectura în rutina cotidiană (înainte de culcare, de exemplu)

2. Conștientizați faptul că lectura are numeroase beneficii. Pe lîngă dezvoltarea interesului pentru cărți, ea sporește șansele de reușită școlară.

3. Continuați să-i citiți chiar și după ce a învățat să citească (pînă la sfîrșitul claselor primare).

4. Mergeți împreună la bibliotecă. Este o lume fascinantă care li se deschide în față. Copilul va avea ocazia să descopere numeroase tipuri de cărți.

5. Lăsați-i cărțile la îndemînă, să fie mereu la vedere și accesibile pentru el.

6. Fiți un exemplu pentru copil, citiți în prezența lui, arătîndu-i că lectura este o activitate plăcută.

7. Nu faceți din această activitate un exercițiu de învățare. Acest lucru riscă să încarce momentul și să reducă interesul pentru lectură. Cititul trebuie să aibă loc întotdeauna într-un context plăcut, ca și cum ar fi un joc oarecare.

8. Dacă nu e interesat de cărți și nu vrea să citească, nu-l forțați. Lectura trebuie să rămînă o activitate pozitivă. Încercați din nou cu alte genuri de cărți sau faceți alte tentative puțin mai tîrziu sau altădată.

  Aflați mai multe în cartea

Trucuri psihologice pentru părinți, autor Suzanne Vallieres

Cuvintele care ne fac lumea mai frumoasă

Bunul-simţ va deschide uşile pe care nici cea mai

bună educaţie nu le poate deschide

(Clarence Thomas)

Ne întrebăm adesea: care sunt aceste cuvinte? Ce au ele atât de special? Cum se produce magia cuvintelor asupra vieții și asupra omului? Educația, bunele maniere și cultura au fost dintotdeauna pilonii unei societăți sănătoase din punct de vedere spiritual. „Mulțumesc”, „vă rog”, „poftim” – acestea, dar și multe altele, sunt cuvinte „fermecate”, care înseninează chipul tuturor întreaga zi.

Filiala „Maramureș” a organizat în cadrul clubului „Arta comunicării”, în colaborare cu CCAF, o activitate prin care au fost recapitulate cele mai frumoase cuvinte, pe care copiii, precum și cei maturi, le folosesc pentru a înfrumuseța viața.

Toți cei prezenți, mai mici și mai măricei, au dat dovadă că în lume încă există bunătate care poate fi exprimată prin cuvinte plăcute celor din jur. Felicitările cu toate ocaziile, cuvintele de mulțumire și orice gest binevoitor, însoțit de un zâmbet, constituie ceea ce numim reguli de estetică și etică, reguli pe care uneori oamenii uită să le folosească în viața de zi cu zi. Nu însă și copiii, care le știu foarte bine, iar împreună cu ei au fost descoperite și redescoperite cuvintele care înseninează totul împrejur.

Toți știm cât de plăcut e să dăm binețe celor pe care îi cunoaștem, să le urăm o zi cât mai plăcută, să le mulțumim părinților pentru tot ce fac pentru noi, să le amintim în fiecare zi cât de mult îi iubim, să încurajăm cu o vorbă caldă un om necăjit sau să susținem un prieten care are nevoie de noi… Toate acestea par atât de simple, nu ne costă mai nimic, dar produc efecte magice asupra oricărei persoane căreia îi sunt adresate.

Am fost încântați să surprindem faptul că suflețelele curate ale copiilor cunosc ce e bine și frumos și pot exprima acestea în cuvintele cele mai plăcute. Sperăm că și cei mari vor prelua acest extraordinar exemplu și îl vor implementa în viața cotidiană.

Vă propunem să lecturaţi!

Armeş, Nicolae. Codul manierelor elegante. – Chişinău: Prut Internaţional, 2006. – 184 p.

Cara, Angela. Bunele maniere. – Chişinău: Cartier, 2010. – 64 p.

Chatelet, Sylvie-Anne. Ghidul bunelor maniere. – Bucureşti: Niculescu, 2008. – 157 p.

Cosma, Traian. Mereu politeţea!: Ghid de comportare civilizată pentru copii şi tineri. – Bucureşti: Ed. Didactică şi Pedagogică, 2008. – 168 p.

Marinescu, Aurelia. Codul bunelor maniere astăzi. – Bucureşti: Humanitas, 2008. – 326 p.

Post, Emilia. Codul bunelor maniere pentru copii. – Bucureşti: Corint Junior, 2007. – 144 p.

Copiii văd. Copiii fac.

Copii vad. Coiii fac.

Acest clip este bun de văzut de către toţi părinţii de copii mici, să înteleagă că micuţii lor au creierul ca o sugativă, copiază automat tot ce văd sau aud, precum maimuţele. Ăştia sunt cei 7 ani de acasă, dacă are cine să se ocupe de copil şi dacă işi dă seama că educaţia la această vîrstă înseamnă cum va arata copilul cînd va deveni adult.