Publicat în Copiii gîndesc, Creaţii proprii

Portretul femeii în literatura universală


Comunicare

Ciuclea Mihaela şi Secăreanu Ozana

Coordonator: Beldiga Alexandra

Liceul „Gheorghe Asachi”

Rolul femeii în societate

 Ce este femeia? În primul rând, femeia este mamă, soţie, fiică, prietenă. Femeia este sensibilă, dar totodată puternică. Femeia emană frumuseţe, senzualitate, dragoste. Femeia stă în spatele oricărui om de succes. Femeia trăieşte fiecare sentiment, de multe ori ajungând să sufere.

După cum spunea Oscar Wilde: ,, Femeile sunt creaturi menite să fie iubite, nu înţelese.” Este dificil să pătrunzi în mintea unei femei, să o înţelegi, la fel cum e dificil unui bărbat să-şi pună inima pe tavă. Această ,, creatură” devine muză pentru artişti, dar nu numai.

Din păcate femeile încă sunt considerate inferioare bărbaţilor. În multe state ele sunt discriminate, fiind victimele violenţei, torturii şi ale nedreptăţii.

 Nu cred că cineva ar putea contesta următoarele fraze spuse de Miguel de Cervantes: ,, Femeia este sufletul bărbatului, lumina care îl călăuzeşte. Femeia este gloria.” Aş putea spune că femeia este în stare să facă lumea mai bună. Ea înduioşează, uimeşte, conduce.

 „Femeia face lumea. Nimic nu se face decât pentru ea şi prin ea”. Toate comorile ascunse ale acestui Univers nu le găseşti decât într-un suflet de femeie. Din el extragi seva vieţii, aduni cei mai valoros. Lacrimile ei nu sunt decât mici picături din oceanul iubirii.

Femeia merită să i se închine toate imnurile,căci în spatele unei femei deştepte se ascunde un bărbat puternic. Şi după cum spunea Antoine de Saint Exupery : „ Femeia este iubită aşa cum e iubită muzica, e iubit luxul. Este spirituală sau este sentimentală şi este dorită. Dar ceea ce ea crede, ceea ce simte, ceea ce poartă în gând… nu interesează pe nimeni.” Femeia frumoasă place ochiului, femeia blândă place inimii. Prima este o adevărată bijuterie, dar a doua este o comoară. Ea e muza înţelepciunii, a muzicii. Truda ei se manifestă prin recolte. E întruchiparea frumuseţii pe care o putem vedea în diverse forme. Dacă nu ar fi ea, nu ar exista însăşi frumosul. Fără ea lumea ar fi pustie, fără fineţe şi înţelegere. De aceea dânsa trebuie respectată, îngrijită ca o floare, ca o regină.                                                                                                              Căci, „ Cine poate fi mai adâncă decât marea,

                 Mai deşteaptă ca povaţa,

                 Mai tăcută ca poemul,

                 Mai frumoasă decât zeiţa ?”… FEMEIA.

Şi  după cum zice H. De Balzac : „ Femeile sunt mame şi, prin urmare, stăpânele lumii.”

 

Dona- femeia operei ,, Golful francezului”

Dona este protagonista romanului, o femeie de 29 de ani, soţie şi mamă  a doi copii, Henriette şi James. Se refugiază împreună cu copiii la moşia Navron, departe de zgomotoasa Londră şi de soţul ei. Făcând parte din clasa aristocraţilor, duce o viaţă lipsită de griji materiale.

După puţin timp, ea se îndrăgosteşte de piratul francez Aubery. Trăieşte o frumoasă poveste de dragoste.

Până la urmă, Dona a fost nevoită să aleagă între bărbatul vieţii sale şi familie. Aceasta a făcut decizia corectă, de a fi alături de copii şi de soţul pe care nu îl iubea, deşi acesta încerca să facă tot posibilul.

Dona este un exemplu de mamă devotată. Ea a dat dovadă de curaj, responsabilitate. Deşi a trebuit să sufere, nu şi-a părăsit familia. Pe lângă toate acestea, protagonista este o fiinţă libertină, care nu suportă să fie ţinută într-o cuşcă. Ca orice femeie, vrea înţelegere, respect şi dragoste. La un  moment dat, ea ajunge să fie imatură, comportându-se ca o adolescentă.

Dona este una din eroinele care luptă pentru o viaţă bazată pe valorile sale personale.

Jane Eyre – o adevărată eroină

Jane Eyre este o fetiţă rămasă orfană de la o vârstă fragedă.

Ea trăieşte o perioadă grea din viaţa sa în grija mătuşii sale, Reed. Apoi încearcă să-şi găsească liniştea şi vocaţia într-o şcoală de fete, Lowood, pensiune pentru cei orfani. Acolo se împrieteneşte cu Helen Burns, pe care ajunge să o iubească ca pe o soră. După ce Helen moare de tuberculoză, viaţa ei începe să ia un curs bun, reuşind să se ridice cu ajutorul inteligenţei şi a talentelor sale ca fiind prima pe şcoală, apoi profesoară pe 2 ani. Paşii mai târziu o călăuzesc spre un conac pe nume Thornfield. Fiind întotdeauna o fată silitoare şi serioasă, meseria de guvernantă la o casă cu renume, o descrie perfect. După o vreme Jane se îndrăgosteşte de stăpânul casei -domnul Edward Rochester , care era cu 20 de ani mai mare decât ea. Dar situaţia socială îi desparte, iar domnul Rochester are o preferinţă evidentă pentru Blanche Ingram- cea mai frumoasă fată din comitat. Relaţia dintre Jane şiRochesterse sudează şi mai mult când, în timpul unei vizite, unul din oaspeţi este rănit la al treilea etaj şi cei doi îl ajută să supravieţuiască. Jane pleacă la matuşa sa Reed aflată pe patul de moarte şi aici îşi întâlneşte alţi veri. La întoarcere este cerută deRochesterîn căsătorie, dar în faţa altarului află că acesta era încă însurat cu Bertha şi, dezamăgită, părăseşte Thornfield. Jane se adăposteşte la o casă, unde le cunoaşte pe Diana, Mary şi John, aflând mai       5 târziu că sunt verişorii ei. După o vreme ea se reîntoarce la Thornfield. Acolo descoperă că casa luase foc, soţia lui Edward murise, iar el rămase orb.

Totuşi ea îl găseşte şi se căsătoresc.

Jane este o fată descurcăreaţă încă de mică, având o inimă blândă. Şi-a croit singură un viitor, întâlnind multe obstacole. Datorită inteligenţei şi talentelor sale a ajuns o persoană respectată. Este un model de femeie care ştie ce doreşte de la viaţă şi care nu se lasă bătută, iar când în calea ei apare  fericirea, încearcă să n-o accepte dar nici n-o poate lăsa să scape.

Epilog

Femeile sunt adevărate eroine, care luptă pentru scopurile lor, care trec prin viaţă cu fruntea sus. Ele adoră să fie respectate şi iubite. Sunt bune prietene şi se sprijină unele pe altele. Sunt mame, care luptă pentru copii lor. Care se sacrifică pentru ei, ca şi în cazul Donei care înţelege că copiii sunt pe primul loc, chiar dacă aceasta înseamnă să-l părăsească pe pirat, unica ei fericire. Şi în ultimul rând sunt femei, au dreptul la o viaţă alături de persoana iubită, în cazul domnişoarei Eyre. Ea şi-a atins scopul în viaţă şi merită să fie fericită alături de domnul Rochester.

Femeile reprezintă zâmbetul, fineţea şi dragostea în această lume. Ele deţin o putere sufletească enormă. De multe ori raţiunea unei femei călăuzeşte orgoliul unui bărbat.

În această lume dominată de bărbaţi ar trebui să fim mândre că suntem femei şi că ei fără noi nu ar putea exista.

Publicat în Copiii gîndesc, Masă rotundă

Femeia – marele mister al omenirii


Femeia a fost dintotdeauna un subiect de abordare în literatură și în artă, adevărate capodopere au fost create despre și pentru ea. Totuși misterul femeilor încă nu a fost descoperit, ea reușind să rămână mereu pe poziții superioare, iar toată creația despre ea nu a făcut decât să-i sporească și mai mult taina.

Bibioteca „Maramureș” a organizat luni-26 martie , în acest context, o activitate dedicată femeii, care a fost cercetată și abordată în creații proprii de către elevii de la liceul „Gheorghe Asachi” și liceul „Nicolae Sulac”, iar rezultatele, care au fost destul de fructuoase, au fost prezentate în cadrul acestei activități. Manifestarea a fost structurată în trei părți: cercetare, creație proprie și prezentare de carte, toate raportate nemijlocit la tematica de referință.

La secțiunea „Cercetare” a fost analizat rolul, influența și importanța femeii în literatură și în pictură. Au fost invocate o serie de momente în care femeia apărea ca un personaj-cheie în mitologie, în literatura universală şi literatura română. S-a pus în discuție „Destinul femeii frumoase în literatură”, observându-se că femeile frumoase în capodoperele literare au, de regulă, un destin nefericit. Există o discrepanță între „fericirea de a fi frumoasă și frumusețea de a fi fericită”, fiind invocat și conceptul lui Platon despre esența filosofică a frumuseții feminine. În mitologie, femeia a fost plasată pe diferite poziții culturale, sociale și politice. În acest sens, s-a pornit de la ideea că societatea, la origine, a avut o formă de administrare matriarhală, aducându-se exemplul amazoancelor. În evoluția de la matriarhat la patriarhat, puterea femeilor a fost redusă în domeniul politic, totuși au rămas femei care au continuat să domine lumea, inclusiv cea a bărbaților: zeițele grecești și romane, muzele, femei care au schimbat destinul lumii, cum ar fi Elena din Troia, Penelopa, Pandora, Electra, Euridice, Medeea și multe altele.Or, după cum spunea și marele Democrit: „Unii stăpânesc cetăți, dar sunt robiți de femei!”

Nu au fost excluse nici femeile celebre din miturile altor culturi: Semiramida (cultura babiloniană); Cleopatra (Egipt); Eva, Sarah (soția lui Avraam), Dalila, Ana, Fecioara Maria, Maria Magdalena (creștinism) și Dochia (cultura dacică). Creștinismul, în special în spațiul românesc, a cultivat stereotipul femeii casnice și născătoare de copii. Femeile aduse pe scena literaturii române însă au caractere mult mai variate, de la cele mai puternice (Vitoria Lipan, Vidra, Mara etc.) până la cele mai misterioase (Otilia, Doamna T etc.), în mare parte trăsătura invocată de religie fiind plasată pe planuri secundare. Totuși se observă o valorificare a rolului femeii în societate și, mai ales, în viața bărbaților. Ion Minulescu, poet autohton, afirma următoarele: „O femeie, când iți intră in suflet, înseamnă că ești pierdut.” Din literatura universală au fost selectate caractere feminine din cele mai cunoscute, bunăoară Jane Eyre, doamna Bovary, doamna Chatterly, ale căror caractere au dat dovadă de senzualitate și feminitate aparte, care au uimit prin lumea lor lăuntrică, printr-o frumusețe aproape candidă. Tot aici s-a menționat și un citat al celebrului scriitor Miguel de Cervantes: „Femeia este sufletul bărbatului, lumina care îl călăuzeşte. Femeia este gloria.”

În mod special a fost abordată femeia în ipostaza de mamă, aceasta fiind depistată în poeziile multor autori români și basarabeni. Evident, cel care a cântat de la începuturi în poezia sa mama a fost Grigore Vieru, el plasând-o într-un spațiu sacru, între „ceruri și pământ”. Eminescu a tratat mama cu un dor nestins, iubind-o foarte mult, iar mai nou, elevii au identificat chipul mamei și la Spiridon Vangheli, în poezia cu tentă baladească „Șalul verde”. Aici însă o găsim îndepărtată de copii, dar cu aceleași griji, deoarece ea se sacrifică pentru fiii ei, punându-se astfel accent pe relația dintre ei.

Aceleași mame grijulii și gingașe au fost înfățișate și în pictură, într-o prezentare care a uimit prin splendoare și complexitate. În afară de mamă, a mai fost reprezentată femeia din toate opticile posibile: femeia senzuală (Cecilia Gallerani), femeia puternică (Ginevra de Benci), femeia misterioasă (Gioconda), femeia angelică (Madona Sixtină) etc., acestea venind ca o concluzie la toate cercetările făcute în baza literaturii.

La categoria „Creație proprie” au fost date citirii o serie de poezii, dedicate în special mamelor, exprimându-se mulțumiri, regrete, admirație față de ființa care le-a dat viață copiilor și îi iubește până la ultima suflare. Cei care nu au avut inspirație la poezie, au creat eseuri analitice și sintetice, pline de sentimentalism, de ardoare, de sinceritate. Metafora, simbolul, comparația, oximoronul, epitetul – toate au fost din plin valorificate în operele tinerilor, umplând atmosfera de cele mai frumoase emoții. S-a remarcat, printre acestea, chiar și o scrisoare adresată tot mamei, care a cuprins întreaga afectivitate pentru ea, susținând-o oriunde ar fi.

În final, a fost prezentată o nouă carte, cu o viziune exclusiv feministă despre viață, carte ce marchează vădit existența femeilor – „Întreabă-mă orice”, semnată de Mihaela Rădulescu. Aici se cuprinde un concept nou despre viață în cateva seturi de întrebări pe care și le adresează autoarea, dar și fiecare femeie, probabil, prin care se descoperă o parte din misterul ontologic feminin. Este o carte pe care orice cititor ar putea s-o „devoreze” citind-o, prin simplul fapt că deși conține foarte multe întrebări, acestea, de fapt, îl ajută să descopere o nouă lume – cea a femeii dintotdeauna.