Să purcedem la lectură!


Astăzi a fost o zi senină şi plină cu soare, ceea ce ne-a determinat să facem o vizită la L. T. „Nicolae Sulac”, deoarece am considerat că e momentul cel mai oportun să organizăm prezentarea minunatei poveşti a lui Onuţ din satul Alunel, ale cărui aventuri le-am lecturat în volumul “Vornicel la nunta badei”.

Pentru început, le-am explicat cine este Onuţ şi le-am povestit fragmentar prin ce aventuri a trecut eroul nostru.

Aşa se face că băiatul merge în clasa întâi, iar fratele lui mai mare, Ghică, care e scriitor, vrea să o ia de nevastă tocmai pe învăţătoarea lui Onuţ – Rodica. Toate peripeţiile lui Onuţ roiesc în jurul colegilor, sătenilor, la şcoală şi pe uliţele satului sau în ogrăzile oamenilor. Or tocmai această libertate, curajul şi dispoziţia bună le-a fost pe placul copiilor, care au cercetat atent fiecare pagină a cărţii şi au cerut explicaţii, au adresat întrebări şi au ascultat foarte impresionaţi de aceste aventuri.

Sperăm în continuare să sensibilizăm la lectură şi alţi copii şi să le trezim cel puţin tot acelaşi interes sporit precum s-a produs astăzi.

Un copil cât o sută de povești. „Vornicel la nunta badei”, de Victor Dumbrăveanu


Se știe că o carte poate aduna în sine mai multe povești, dar ați mai văzut oare ca un personaj să adune mai multe povești? Sunt sigură că nu, cel puțin până în momentul când ați citit recenta carte a lui Victor Dumbrăveanu „Vornicel la nunta badei”, care a fost înaintată spre lectură în programul „Copiii Chișinăului citesc o carte”.

Micul nostru erou face cam cât… o sută de povești, oricât ar insista autorul că este o „poveste cu întâmplări hazlii”. Fiecare întâmplare poate fi o nouă poveste care se cere relatată altfel decât cele precedente. Iar finalul este „o nuntă de ciocolată în clasa întâi” – una din cele mai dulci evenimente pe care le-a avut Onuț până la moment. Deși nunta propriu-zisă nu are loc în text, copiii îi vor simți dulceața prin imaginația lor bogată și prin visele celui zis „Stea-Târzie”, când el va fi vornicel la badea Ghică și la tânăra și frumoasa profesoară Rodica. Însă până la nuntă, Onuț are de trecut prin multe peripeții vesele și mai puțin vesele, dar care vor sfârși tot cu haz de necaz.
Plăsmuirea și prezentarea, rând pe rând, a personajelor se face într-o manieră afectivă, pătrunzătoare, însorită (încât și iarna se pare mai luminoasă ca niciodată), astfel că e aproape imposibil să nu le îndrăgiți chiar din primele rânduri.

Or, spre asta a țintit regretatul scriitor, care, dacă ar fi fost printre noi, s-ar fi bucurat de acest succes remarcabil printre copiii Chișinăului.
Toate aventurile lui Onuț vor putea fi descoperite numai prin intermediul lecturii minunatei cărți, care este deja pusă la dispoziția voastră pe rafturile bibliotecii noastre, care au fost special amenajate pentru o asemenea ocazie cu totul specială.

Citiți, dragii noștri, și veți reface o splendidă lume a copilăriei!

Copilul furat de Ian McEwan


Scriitor distins al contemporaneităţii, Ian McEwan păşeşte pe un tărâm puţin explorat al problematicii de ultimă generaţie. Născut în mediul anglofon, dar călătorind prin diferite ţări din Orientul şi Europa, romancierul britanic, scriitor prin excelenţă, nu ezită nici o clipă asupra abordării temelor general-umane dintr-o perspectivă inovatoare, cu viziune pe alocuri scandaloasă. Formaţia sa multilaterală impune un stil care se plasează între extreme, niciodată însă nu cade în niciuna, observator reafinat al realităţii, reuşeşte să o îmbine eficient cu ficţiunea şi imaginaţia.

Distins cu premiul Whitbread Novel Award în anul primei ediţii, romanul Copilul furat (1987) atentează la o realitate veritabilă, cu valabilitate curentă prin scena dramatică a unei familii ce locuieşte într-o aglomeraţie urbană. În acest tumult citadin totul se petrece pe neobservate, ca un vârtej de întâmplări, iar indivizilor nu le rămâne decât să mediteze în intimitatea apartamentelor sale, în singurătate. Este şi cazul lui Stephen Lewis, scriitor pentru copii, a cărui viaţă este marcată de o tragedie familială subită, care începe cu furtul fetiţei lui, Kate, de trei anişori. Acest eveniment trage după sine destrămarea familiei şi o căutare continuă printre feţele copiilor a chipului fraged al fetiţei sale.

Printre naraţiunile detaliate ale atmosferei de oraş sunt înserate meditaţii ale autorului asupra vieţii, care se împletesc cu fire memorialistice din copilăria personajului central. Rutina zilnică, atât de banală şi obositoare, este resuscitată prin trecerea de la o situaţie la alta într-un mod distant şi logic, fără acutizări abrupte. Dinamica este întreţinută de dialogurile, care se înteţesc în momentele de mare tensiune interioară sau exterioară, dar şi de atmosfera mereu schimbătoare, aparent domolă, dar plină de vivacitate, această tehnică relevând relativitatea timpului şi pătrunzând adând în problematica romanului.

Fluiditatea cronotopului este aproape copleşitoare. Timpul curge fluid între prezent, trecut şi, uneori, chiar iese din limitele sale cronice. Toposul se scurge şi el dintr-o dimensiune spaţială în alta, alternând ca nişte lumi paralele, care formează punţi de legătură cu realitatea tranşantă.

Elementele de afectivitate şi psihologism, explorate pe larg în operă, au un efect perturbator, emotivitatea este proprie naturii umane pe care o construieşte scriitorul odată cu personajul.

În paralel cu această viaţă sunt incluse şi incursiuni din viaţa a încă cel puţin două cupluri, a căror destine se deosebesc net între ele. Relaţiile interpersonale decurg anormal, cu aparenţa înşelătoare comună. De o parte, vedem cuplul părinţilor lui Stephen, de altă parte vedem familia unui coleg de serviciu – fiecare având rolul său în dezvăluirea mesajului, care ţine nu numai de elementul filosofic, dar şi de cel social şi educativ.

Finalul lucrării este ca o deznodare a nodului realizat de conflictul iniţial. Deşi copilul nu a mai fost găsit (această situaţie ar presupune, parcă, aşteptarea unei continuări), viaţa celor doi eroi ai cuplului cu pricina se reface, poate la fel de brusc cum s-a destrămat la început, prin conceperea celui de-al doilea copil, care aprinde o speranţă în viaţa celor doi.

            Nu ezitaţi, descoperiţi acest roman în toată splendoarea sa

şi savuraţi-i conţinutul artistic cu plăcere!

                                                                                                             Diana Ungureanu,

voluntară la  biblioteca  „Maramureș”

                                                                                                                                                                     

NU MĂ TENTEAZĂ de Anatol Moraru


Atunci când îți pui întrebarea- ce aş putea să citesc? Nu sta pe gînduri, citeşte cartea autorului Anatol Moraru Nu mă tentează este un titlu care te strigă de pe raft, te opreşte din zbuciumul şi te pune faţă în faţă cu tine, cu realitatea veţii cotidiene.  Dacă eşti în căutarea unor senzaţii tari nu este nevoia să sari cu paraşuta riscînduţi viaţa, lecturînd această carte vei observa cum îţi vei căpăta noi forţe de a schimba ceva în viaţa ta. Actualitatea acestei cărţi cuprinde realitatea imediată, exemplele perosnajelor te vor readuce la viaţă, te vei încarca cu o doză de energie şi umor.

Unul dintre personaje este profesorul de literatură universală, lector universitar, de care se îndrăgostesc studentele la curs şi care încearcă să se descurce cu aceste sentimente. Este foarte incitant sfîrşitul acestei istorii care de altfel nu este sfîrşitul, autorul ne lasă să decidem singuri care este sfîrşitul potrivit.

La finele lecturii constatăm că această carte este opera vieţii anterioare, sinteza unei odisei, mai bine zis, cartea te apropie de o viaţă în realismul ei intim, privat, în formula propusă de scriitor, ne comunică dna Maria Pilchin în unul din articolele sale publicat pe http://www.agonia.ro.

Pentru a vă demonstra că merită să lecturați această carte vă propun cîteva fraze care m-au impresionat:

 „Vreau să ştii că am plecat la Eduard şi mai vreau să înţelegi că între noi totul s-a terminat. Vreau să mai ştii că sunt gravidă în luna a treia şi că tatal copilului e Eduard. Sper că măcar acum să fii bărbat adevărat şi să nu te opui fericirii mele.” (pag. 42)

Domnule profesor, vă iubesc foarte tare şi sînt gata să vă cedez necondiţionat.” (pag. 45)

Te iubesc, cum n-am mai iubit pe nimeni în viaţă şi vreau să fii soţia mea.”(pag. 51)

Fiecărui bărbat îi este hărăzit o femeie, încă de la începutul începuturilor lumii.” (pag. 78)

 „Puiule, mii, milioane, miliarde de scuze… am întîrziat cu o oră… vreau numaidecît să te văd… eşti bărbatul sîngelui meu. „(pag. 77)

Toţi oamenii sunt un singur om şi toate cărţile sînt o singură carte” (pag. 79)

Vă doresc lectură plăcută!

Ana  COJOCARU,

masterandă an. II

Lecturile Verii au păşit pragul Bibliotecii “Maramureş”


Ziua de 29 mai a fost o sărbătoare pentru filiala „Maramureș”, deoarece astăzi a fost inaugurat programul „Lecturile verii”. Biblioteca a primit oaspeții, elevii clasei a II-a, de la Școala Primară nr.88, ghidați de profesoara lor Olga Pena, cu ușile larg deschise și cu un nou decor, mai „văratic” și mai special.

Activitatea a început cu prezentarea lecturilor propuse pentru vacanță, de către directoarea bibliotecii Cristina Mamaiscaia. Printre cărțile alese au fost incluse atât literatură artistică – Doi feți cu stea în frunte de Ioan Slavici, Broasca săltăreață din ținutul Calaveras și alte schițe și Tom Sawyer de Mark Twain, Lumea ca o poveste  de Arcadie Suceveanu, Zdrențurică de Ada Zaporojanu, Șarpele de mare de Jules Verne, Tolba lui Păcală, Ce poate face o furnică de Yanitzia Canetti și multe altele, cât și literatură științifică – Mica enciclopedie a prieteniilor din natură, Mica enciclopedie a insectelor curioase, Mica enciclopedie a pietrelor etc.

Însă totul abia începuse, deoarece a urmat partea cea mai așteptată de copii: cea distractivă. În vizită la noi a venit Bufonul Nătăfleață, de pe planeta Copilăriei, care a înviorat atmosfera cu cele mai vesele jocuri. Copiii au avut ocazia să se întreacă cu mașinele împreună cu doamna directoare a bibliotecii, ca să fie păcăliți, apoi am pătruns în lumea poveștilor, mascând copiii în Scufița Roșie, bunicuță, lup, vânător și chiar în… plăcinte! Dar cu această sarcină copiii s-au insprăvit de minune! Apoi am zburat către planeta Stâlpilor Electrici, unde trebuia să trecă de stîlpii de electricitate fără să ne atingem de ei… cu ochii închiși. Și aici copiii au avut susținerea învățătoarei lor. A fost pusă la încercare și atenția, printr-un joc foarte ingenios cu 5 mișcări ce trebuiau îndeplinite la comandă. În final, fiecare elev a explicat Bufonului Nătăfleață de ce îi place biblioteca „Maramureș”, din care am rămas plăcut surprinși de toate cele relatate.

La final, Bufonul a cedat „tronul” scriitorului Arcadie Suceveanu, cu care au avut o discuție foarte serioasă și matură, după vârsta elevilor, bineînțeles.Domnul Suceveanu le-a povestit cine sunt scriitorii, că aceștia pot fi împărțiți în 3 categorii: poeți – care scriu poezii, prozatori – care scriu proză și dramaturgi – care scriu scenarii și piese de teatru, pe care copiii apoi le pot vedea pe scenele teatrelor. Am aflat din acestă discuție că sunt copii care deja, la vârsta lor, inventează și scriu poezii și povești, în speranța că poate cineva din ei va ajunge să-și creeze o carieră în acest domeniu minunat. Tot aici copiii au aflat că există o Uniune a Scriitorilor din Moldova, unde se întâlnesc mai toți scriitorii.

Apoi, trecând la cărți, autorul a explicat cât de importantă este cartea, nu numai pentru un scriitor, dar pentru toată lumea. „Cartea trebuie să fie în centrul vieții noastre în fiecare zi… Cartea este izvorul vieții și al cunoștințelor!”, a ținut să menționeze în acest sens președintele Uniunii Scriitorilor.

A urmat un moment palpitant și fascinant de lectură. Scriitorul a recitat o serie de poezii in cartea sa Lumea ca o poveste: Arborele familiei, Despre numerele pare și impare, Kinder cu surpriză, Despre lupul din povești și altele.

Totuși partea cea mai „neastâmpărată” și interesantă a rămas „intervievarea”

 oaspetelui de onoare Arcadie Suceveanu. Au fost adresate diverse întrebări, dar nu au lipsit și întrebările zglobii ale unor copii mai jucăuși din fire, cum ar fi: ce poezii îi este mai ușor să scrie – pentru copii sau pentru maturi; dacă mai ține minte prima sa învățătoare și numele ei; ce disciplină prefera în școală; ce pozne a făcut în copilărie ș.a.

 Sfârșitul a fost marcat de cadourile din partea bibliotecii: câte o carte de poezii ale lui Arcadie Suceveanu, semnată de autor cu dedicații speciale pentru fiecare copil.

Acum că inaugurarea „Lecturilor verii” a avut un succes enorm, transmitem pentru fiecare elev mesajul de a lua parte la acest program de avergură!

Mult succes și vă așteptăm cu drag și vara la biblioteca „Maramureș”!