Victoria Fonari – un nou suflu al poeziei contemporane


La mijlocul acestei frumoase săptămâni de noiembrie, în pofida unui timp nu tocmai luminos, biblioteca „Maramureş” ne-a întâmpinat cu mare căldură la un eveniment aşteptat de mai mult timp. Este vorba de întrunirea cenaclului „Magia cuvântului”, dar de data aceasta într-o formulă mai deosebită decât de obicei – marcând lansarea volumului de versuri „Aleile de corali” al poetei Victoria Fonari.

De această dată, moderatorul cenaclului a fost Dumitru Apetri, doctor în filologie, cercetător ştiinţific, care a luat primul cuvântul, creînd o atmosferă destinsă şi o ambianţă din cele mai plăcute. La această manifestare specială au fost invitate şi persoane speciale, audienţa fiind una destul de intelectualizată şi bine selectată, astfel încât toţi cei care au fost prezenţi erau, în primul rând, îndrăgostiţi de cuvânt, de frumos, de cultură şi literatură şi, în special, de poezia autentică. Printre aceştia şi Lidia Grosu, poetă, Elena Bivol, traducătoare, precum şi persoane apropiate autoarei, care au venit să se bucure împreună – Igor Fonari, fratele poetei şi Stela Crîjanovschi, economist şi prietenă de suflet. Nu putem să nu menţionăm şi studentele de la USM, atât de la Facultatea de Litere, cât şi de la alte facultăţi, la care dna Fonari a fost profesoară.

După o scurtă introducere, a urmat un recital de excepţie, prin care ne-am delectat cu toţii din poeziile savuroase din volumul de versuri „Aleile de corali”. Discuţiile nu s-au limitat doar la laude, cum ne-am obişnuit de regulă, ele au cuprins ceva mai mult. Prin discuţii s-au deschis căile de interpretare a poeziei, viziunile cititorului avizat. Lidia Grosu menţionează: „Ea (Victoria Fonari) vine direct în două dimensiuni paralele – cea artistică şi cea ştiinţifică – şi în ambele reuşeşte cu succes. În poezie, ea descoperă lumea culorilor pe care o avem în suflet.” Punctul de vedere al dnei Elena Bivol a venit ca o completare: „Victoria vine cu un ochi proaspăt în poezie… O carte de aceasta ne pregătește să fim gata de minuni; trezeşte setea să priviţi atent, să observaţi. Este poezia vieţii noastre.” Însăşi autoarea menţionează în contextul unei întrebări adresate că „poezia oferă libertatea de a fi sincer cu tine însuţi. Cunoaşterea este realizată prin poezie, prin momentul în care suntem văzuţi şi descoperiţi altfel. Să nu vă temeţi de ceea ce gândiţi.” Într-adevăr, acesta, poate, este cel mai bun sfat pentru tinerii poeţi care uneori se tem de eşec, numai învingând frica putem să schimbăm lumea, iar prin poezie lumea redescoperă nu numai autorul, dar şi pe sine însăși. „După mine, poezia se centrează pe secunda ceea infinită. Frontiera de timp este anulată – atunci când creezi, ieşi puţin din timp”, mai spune poeta. Prin acest crez poetic, în lirica autoarei are loc apropierea absolutului de efemeritate.

Victoria Fonari nu este la început de cale nici în literatura artistică, nici în cea ştiinţifică. O cunoaştem adesea din activitatea pedagogică, găsind-o la Facultatea de Litere a USM, o cunoaştem şi din activitatea productivă de cercetare în domeniul literar, iniţial împătimită de opera lui Aureliu Busuioc, patimă etalată în cartea Factorii intelectual şi sentimental în opera lui Aureliu Busuioc (critică literară), apoi redescoperind-o într-un altă postură, mai teoretizată, în Hermeneutica literară (material didactic). Totuşi dorinţa de a ieşi din canoanele şi limitele impuse de aceste condiţii a materializat, paralel cu activitatea de pedagogică şi de cercetare, şi volumele de versuri Zbor în antiteză, Sarea pasiunii iar apoi şi volumul de faţă – Aleile de corali. În afară de acestea, o redescoperim în plină fază didactico-artistică în volumele pentru copii Abecică şi Şcoala steluţelor.

În final, nu ne rămâne decât să-i urăm scriitoarei Victoria Fonari mult succes, să revină şi să ne bucure cât mai curând cu un nou volum de versuri la fel de inedite, cum a ştiut să facă şi până acum. 

Vitalie Dogot și necesitatea moralității în zilele noastre


Joi, 10 mai, în cadrul cenaclului „Magia cuvântului”, filiala „Maramureș” a găzduit un frumos eveniment – lansarea cărții „Când toate trec…”, invitatul zilei fiind autorul Vitalie Dogot, care este și directorul școlii nr. 59. Manifestarea a fost înviorată de recitaluri de versuri și de cântec și de o prezentare care a destins atmosfera și a permis o deschidere mai largă spre discuții.

Moderatoarea activității, Victoria Fonari, a creat un mediu primitor pentru o conversație despre moralitate, sacralitate, dragoste, frumusețe, aspecte  abordate de Vitalie Dogot în poeziile sale religioase. A fost scoasă în evidență îmbinarea elementului religios cu elementul estetic, care face aceste opere poetice să posede o lumină deosebită, o lumină sfântă în noapte, ca o rugăciune.

Credința, iubirea și speranța sunt cei trei piloni care susțin lirica lui Vitalie Dogot, o ridică la un nivel sacru. Dragostea iese din limitele cotidianului și a profanului, devenind pură, religioasă, bazată pe sinceritate maximă și pe curățenie spirituală. În acest context, dragostea de mamă devine un model și un simbol divin. Mama este identificată cu Maica Domnului, care se roagă pentru copiii ei și uită de propria persoană. Rugăciunea se schimbă din una egoistă în una altruistă și de mulțumire.

Frumusețea descinde din cele trei elemente esențiale invocate anterior. Ea alternează contrastiv între profan – frumusețea fizică și religioasă – cea pe care o regăsim în chipurile din icoane și care este legată indisolubil de suflet.

Conceptul existențial are și el conotații dumnezeiești. Viața și moartea sunt concepte primite și acceptate cu sfințenie, ca un dar divin, ceresc. Totuși atmosfera din poezii este tristă, cu regret față de ceea spre ce tinde omenirea, căindu-se pentru tot ce se întâmplă în lume. „Din ce în ce în lume/ Valorile dispar…” – aceasta e accepția sa în raport cu ceea ce ne înconjoară, cu viața noastră, care degradează pe zi ce trece tot mai mult.

Este, probabil, o tendință ca tot mai mulți pedagogi să se implice în viața socio-culturală și educativă, exemplu fiind nu numai Vitalie Dogot, dar și Aurelian Silvestru, care este director al liceului „Prometeu”. Aceasta se pare că se naște dintr-o necesitate acută, mai ales că în ultima perioadă tot mai mult ne pomenim că lumea uită de valorile morale și estetice, de aceea ele trebuie educate încă din școală. Urăm mult succes și mulți ani autorului pentru a reeduca generațiile care vin în spiritul moralității și esteticii!

Vă invităm la lansarea cărţii „Turnătorul de medalii”, autor Anatol Moraru


La 5 aprilie ora 13.30 în cadrul Cenaclului Magia Cuvîntului condus de către Victoria Fonari, va avea loc lansarea romanului Turnătorul de medalii, autor Anatol Moraru.

Lansarea unei cărţi pentru biblioteca “Maramureş”, filială a BM “B. P. Hasdeu” este una din formele de activitate care are drept scop informarea publicului bibliotecii despre apariţia unei noi cărţi. Prin lansarea acestei lucrări se urmăreşte evaluarea ei sub aspectul conţinutului, valorii, ţinutei grafice etc.

Romanul reflectă viaţa intelectuală şi universitară dintr-un orăşel nordic basarabean. Sistemul politic din anii 2001-2007, periaodă cuprinsă în roman, încearcă prin diverse metode ca să atragă intelectualitatea de partea sa, ceea ce de multe ori îi reuşeşte. Dar sunt şi dintre cei ce rezistă presiunilor şi mutilărilor protestînd deschis împotriva puterii locale. Chiar titlul cărţii poate fi considerat un protest.

Pentru prima dată acestă minunată carte a fost lansată la Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Balti, unde numerosi studenti si profesori au participat la lansarea romanului. În cadrul dezbaterilor pe marginea romanului, care surprinde viaţa universitară, scriitorul Nicolae Leahu, cunoscut poet modernist, a apreciat romanul ca fiind o apariţie unică în contextul literar la ora actuală din Moldova. Anatol Moraru a scris romanul Turnatorul de medalii dintr-o postură dezinhibată, acesta avînd enclave de limbaj sclipitoare, astfel încît cartea nu seamană cu altele, a menţionat Leahu. Scriitoarea Maria Sleahtitchi, decanul Facultăţii de Litere a universităţii din Balţi, a menţionat ca Turnatorul de medalii este un roman scris cu zburdălnicie, în care ne regăsim, iar tehnica narativă a cărţii este un puzzle, fapt ce-i conferă originalitate.
Turnatorul de medalii a fost tipărit la editura „Prut International” din Chişinău cu un tiraj de o mie de exemplare.

În vîrstă de 50 de ani, Anatol Moraru este lector la catedra Literatură română de la Facultatea de Litere a Universităţii din Bălţi, membru al Uniunii Scriitorilor. A semnat mai multe articole de critică literară. Este autor al volumului de proză scurtă Nou tratat de igiena (Editura Gunivas, 2002). Anatol Moraru este unul dintre cei cîţiva scriitori din Bălţi care redactează revista literară SEMN, apreciată de cercurile literare din Moldova şi de peste hotare. (www.deca.md).