Lecție bibliografică: Edițiile periodice – sursă de informare


Elevii clasei a VI-a de la Liceul ”Nicolae Sulac ” au fost invitați la o incursiune în istoria cărții și a ziarelor. Au aflat cum au apărut primele cărți în forme de plăcuțe de lemn gravate, datate din mileniul al II-a î. C. în China. În Egiptul antic începînd cu anul 2500 î. C. textele sunt scrise pe papirus, iar grecii inventează pergamentul în secolulul al II-a î. C. Acesta devine suportul cel mai utilizat pentru scris pînă a fost inventată hîrtia de către chinezi (ei foloseau deja în sec. II-a d. C. ). În Europa hîrtia a fost introdusă abia în 1150, copiii au fost curioși să afle despre manuscrisele împodobite cu miniaturi, cu interes au urmărit primii pași în tipografie. Au aflat că prima carte tipărită de Gutenberg în 1455 este o Biblie.

De la istoria cărții s-a trecut la istoria presei, la rolul presei, la edițiile periodice actuale. Obiectul discuției a fost ansamblul de mijloace de comunicare moderne, accentul fiind pus pe ziare și reviste. Drept forme de lucru au servit lucrul în grup, GPP (Gîndește. Perechi. Prezintă), asociațiile libere, braistorming-ul. De mare succes s-a bucurat prezentarea unui ziar, a unei reviste de către liderii grupurilor, astfel a fost antrenat spiritul competitiv al copiilor.

Copiii au dat dovadă de creativitate atunci cînd au realizat reclama ziarului sau reviste prezentate, curioase au fost și sugestiile pentru echipa redacțională realizată de elevi.

Credem că lecția va fi utilă și îi va ajuta pe elevi în selectarea informației, atît din publicațiile periodice cît și din colecția bibliotecii.

Limba – primul semn de identitate a unui popor


S-a mai spus de nenumărate ori că limba este primul semn de identitate a unui popor, instrumentul esențial al culturii sale. Limba nu este un bun al cuiva, este al nostru al tuturora și de corectitudinea ei trebuie să avem grijă cu toții. La Lecția bibliografică Rolul dicționarelor în formarea unor personalități spre comunicare, am vorbit anume despre vorbirea fluentă și inteligibilă, exprimarea corectă,  necesitatea cultivării limbii și, desigur, despre importanța dicționarelor în formarea unei personalități.

Elevii clasei a XI-a, Liceul ”Litterarum”, au fost puși la unele încercări, care îi trimitea, neapărat, la dicționar. Folosim dicționarul pentru a afla sensul unui cuvînt sau expresii, pentru a verifica forma lor corectă, etimologia, pentru a afla sinonimul, antonimul sau omonimul etc. Informații despre un scriitor, operă sau curent literar tot din dicționar aflăm. Dicționarul permite accesul cititorului la valorile civilizației, facilitînd înțelegerea schimbărilor care au loc.

În ultimele decenii ne-am îmbogățit cu o serie de dicționare de diverse tipuri, pe care moderatoarea lecției, Marina Casap, le-a prezentat, integrîndu-le în clasificările existente. Ceva mai mult timp s-a vorbit despre Dicționarul explicativ al limbii române, despre formarea sensului lexical al cuvintelor, articolul lexicografic și componentele lui structurale. Au răsfoit elevii ca pe o ”relicvă” Dicționarul limbii române literare contemporane în patru volume, publicat de Editura Academiei Române în anul 1955 și s-au delectat căutîndu-și numele și prenumele în dicționarele de nume proprii și nume de botez.

Pentru a cunoaște exact sensul actual al cuvintelor și pentru a putea vorbi și scrie corect e nevoie să se apeleze la dicționare. Acestea fiind importante instrumente de răspîndire a cunoștințelor și cultivare a limbii la nivelul vremii.

Rolul dicţionarelor în formarea unor personalităţi spre comunicare


Lecție bibliografică

Pentru a se încadra cu succes într-o lume în perpetuă schimbare, elevii vor avea nevoie de abilitatea de a selecta informațiile, de a înțelege corelația dintre ele, de a plasa în diverse contexte idei și cunoștințe noi, de a descoperi esența lucrurilor întîlnite pentru prima oară. Pentru a face față exigențelor, biblioteca vine în ajutorul elevilor prin lecții bibliografice.

Vă propunem atenției Lecția cu genericul: Rolul dicţionarelor în formarea unor personalităţi spre comunicare.

Deși dicționarele sunt folosite atît în scopuri lingvistice propriu-zice, cît și în scopuri extralingvistice, din punct de vedere socio-cultural obiectivele extralingvistice ale dicționarelor sunt mult mai importante, întrucît dicționarele se referă la majoritatea populației. Astfel problemele soluționate cu ajutorul dicționarelor țin în prezent cele mai variate domenii.

Lecţie bibliografică: Povestea cărţii sau cine face cărţile



În contextul aderării Republicii Moldova la Procesul de la Bologna au fost stabilite priorităţi clare de asigurare a calităţii sistemului educaţional superior. Elementele principale, de care depinde calitatea procesului de învăţământ, sunt: conţinutul planurilor de învăţăemânt şi ale curriculelor, calitatea infrastructurii, metodica predării, formarea deprinderilor practice, precum şi evaluarea cunoştinţelor. Calitatea cadrelor didactice, a studenţilor şi a elevilor  este fundamentală în sistemul educaţional.

Activitatea structurilor infodocumentare reprezintă, de asemenea, o preocupare majoră pentru comunitatea chişinăuiană. Aceasta se justifică prin faptul, că în calitatea lor de servicii publice, structurile infodocumentare au o contribuţie esenţială la construirea societăţii informaţionale, precum şi la promovarea drepturilor cetăţenilor, la conştientizarea efectelor sociale ale noilor tehnologii, la educaţie, cultură şi protecţia drepturilor de autor.

Cultura informaţională devine condiţia iniţială a profesionalismului specialistului modern: specialistul, format într-un mediu informaţional corespunzător, este puternic intelectual, competent, emancipat.

Este nevoie de extinderea activităţilor în domeniul dezvoltării abilităţilor de informare, deoarece cercetările arată, că, adesea, studenţii părăsesc universităţile fără deprinderile necesare pentru a se descurca într-o societate, bazată pe informaţie.

Dragi colegi aici găsiţi scenariul lecţiei bibliografice „Povestea cărţii sau cine face cărţile”.

Sper să vă fie un bun exemplu-instrument de lucru.

 
 
 
 
 
Cu respect Cristina Mamaiscaia,
director Biblioteca „Maramureş”