Povestea Gogoașa

Ce se întâmplă atunci când copilul este îndemnat de către bibliotecar în fata unui raft impresionant cu cărți, pe care micuțul îl percepe la fel de uriaș precum un dinozaur din antichitate? Ce se întâmplă când copilul își îndreaptă privirea fermecată și plină de curiozitate spre cărțile frumos ilustrate și cu povețe mari?

Se întâmplă o minune, un miracol. Se produce primul pas în ţara basmelor şi a viselor.

Încadrul serviciului LecturICI și datorită colaborării fructuoase cu grădinița nr. 162 am organizat o oră de lectură în grupa medie cu genericul – Gogoașa.

Micuţii au ascultat cu atenţie povestea apoi împreună am înscenata.

Ca să întărim cunoștințele copii au răspuns la întrebări și am cântat  împreună cântecelul Gogoașei.

Sunt gogoaşă rumenită,

Din făină albă gătită,

De prin ladă adunată,

Cu smântână amestecată,

În cuptor bine prăjită,

Pe fereastră răcorită.

De la moş eu am fugit,

De la babă am fugit,

De la iepure am fugit,

De la lup eu am fugit,

De la urs eu am fugit,

Vulpe dragă, să știi bine,

Am să fug şi de la tine

POVESTE CU POVESTE FAC COPILUL MARE.

Să începem povestea…

„A fost o dată ca niciodată…” – aşa a început ora noastră de poveste de astăzi, cu copiii de la Grădiniţa 156, la care am fost în vizită. Fiindcă afară era timpul foarte frumos, am decis că această oră o vom petrece la aer liber, că astfel povestea „Norocosului” va fi mai bine înţeleasă de copii.

„Norocosul” este o pildă minunată despre omenie şi înţelegere, despre bunătate şi mercantilitate, despre faptul că norocul vine la oamenii buni. Ce este norocul?Cine sunt norocoşii acestei poveşti? Toate aceste întrebări şi-au găsit răspunsul în aventura norocosului.

Copiii au rămas încântaţi de poveste. Au adresat întrebări, au comentat, au râs vesel şi, cu siguranţă, au luat învăţăminte din povestea „Norocosul”.

Lipsiți de căldura părintească, dar nu și de vise, de poveste…

Mult îndrăgite de popor sunt poveștile cu bogăția de motive și subiecte. Existența poveștii este legată de vechiul obicei de a povesti, care rămîne și astăzi un fenomen viu.

Credem cu tărie că există povești care nu trebuie să rămînă nespuse pentru morala lor, pentru lecția de viață pe care o dau și, desigur, pentru frumusețea lor. Printre acestea se numără povestea populară franceză Trei galbeni, pe care am citit-o astăzi copiilor de la Centrul pentru Copilărie, Adolescență și Familie. Copii lipsiți de căldura părintească, de vorba mamei și de povestea de noapte bună, pe care noi bibliotecării îi bucurăm cu un cuvînt, cu o carte bună și cu cîte o poveste. Uneori copiii solicită să aleagă ei povestea și de această dată a fost selectat un basm francez din colecția Povești de peste mări și țări.

Povestea s-a dovedit a fi destul de interesantă și pe placul copiilor. S-au exteriorizat sentimente de prietenie, încîntare și admirație pentru țăranul sărac, care învinge prin istețime și agerime, nu prin resemnare sau supușenie. Dialogul viu, replicile laconice și descrierile detaliate crează imagini realiste, ușor de crezut de către copii. De fapt, copiii nici nu pun la îndoială realitatea anumitor fapte din poveste.

Ore întregi ar asculta copiii povești, întîmplări minunate care încîntă chiar și pe cei maturi, ar privi ilustrațiile lucioase și atît de frumos colorate, s-ar lupta împreună cu eroii ca să doboare răul și să triumfe binele.

E important că copiii s-au simțit bine și s-au bucurat de timpul petrecut în bibliotecă.

O căsuță minunată pentru iepuraș

Sărmanul Iepuraș, personajul principal al poveștii populare beloruse Lacrimile iepurașului, varsă lacrimi amare pentru că este nedreptățit de celelalte animale. Au aflat copiii, ascultătorii Orei de poveste de astăzi, că bietul animal rămîne fără casă.

Ne-a venit minunata ideie să-i construim nefericitului o casă. Iar în bibliotecă, la îndemînă ne sînt cărțile, materiale perfecte pentru o construcție. Fiecare a ales să construiască cea mai frumoasă căsuță din cărți. Am selectat cu grijă cărți mai mici și mai mari, mai groase și mai subțiri, cărți cartonate și ne-am apucat de construit.

Pentru pereți s-au folosit cărți mai înguste, dar groase, pentru acoperiș și pod cărți subțiri, dar mari. Aici a fost pusă în joc imaginația fiecăruia. Să construiești case din cărți s-a dovedit a fi o adevărată distracție, iar rezultatele – nemăsurate bucurii. S-au obținut căsuțe mari și mici, căsuțe adorabile, care ar face fericit orice animal.

A plăcut copiilor povestea și finalul ei fericit. S-au bucurat nespus pentru iepurașul, care și-a recăpătat casa și și-a făcut un prieten pentru toată viața. ”Iar lacrimile iepurești sînt ca lacrimile de copil – a plîns și nu mai sînt!”

Nu dorim să plictisim copiii cu simpla lectură a unei povești, încercăm să venim de fiecare dată cu ceva nou, interesant și desigur util pentru copii.

 

Să creăm singuri povestea

Majoritatea revistelor pentru copii atașează pagini întregi cu jocuri, care invită copiii să se distreze, să-și probeze perspicacitatea, logica, îndemînarea și inteligența. Am găsit pe paginile unei reviste, la rubrica Fă singur,  un joc de decupat și lipit, care prezintă personajele unei povești populare ruse.  Este vorba de povestea Conacul (Teremok).

Împreună cu cîțiva copii de la Tabăra de vară am decupat toate piesele necesare, după care am încercat să le asamblăm. Un joc destul de interesant care dezvoltă îndemînarea și imaginația, care nu numai aduce informații interesante, dar formează și deprinderi utile. Urmînd schema de asamblare pas cu pas, cu emoții și încredere am obținut rezultatul dorit: căsuța primitoare și personajele din poveste.

Am încercat să ne amintim povestea, dar cum au ieșit mai multe variante, am găsit-o pe rafturile sălii pentru copii și am citit-o. Am împărțit povestea pe tablouri și am încercat să le înscenăm. Copiii și-au ales cîte un personaj pe care îl deplasau în jurul căsuței, amintindu-și replicile și acțiunile, retrăind viața și frămîntările personajului. Imitînd mersul personajului și glasul specific al acestuia, dramatizarea noastră a prins voiciune și culoare.

Atmosfera s-a înviorat, iar micii actori s-au simțit cu adevărat în Lumea Poveștilor.

Poveste, poveste înainte mult mai este

Ziua de astăzi am dedicat-o poveștilor, care educă spiritul moral și estetic încă din copilărie și dezvoltă îmaginația și creativitatea prin invocarea unor tărâmuri fantastice și fabuloase.

Nu ne-am propus să-i plictisim pe copii cu întrbări despre poveștile și personajele preferate, dimpotrivă, am recomandat spre lectură povești la fel de interesante, dar mai puțin cunoscute copiilor. Fiecare copil a ales să citeasă o poveste din cele propuse spre lectură. Am rămas uimiți cît de bine i s-a cultivat tinerei generații setea de cunoaștere, de descoperire a unor noi lumi și tărîmuri, de a-și îmbogăți limbajul cu o vorbire corectă și frumoasă, acestea fiind observate în nu numai în cadrul lecturii, dar și în cadrul discuțiilor.

Conversația cu tinerii cititori a fost foarte dinamică, fiecare dând dovadă de un intelect cult și bine dezvoltat. Au găsit tangențe cu poveștile cunoscute, au identificat asemănări cu personajele preferate.

La final, a fost organizat un mic concurs de desen, unde micii „lectori” au dat dovadă de talent, ingeniozitate și spirit de observație în schițarea unui personaj din poveste.

Înc-o zi, înc-o poveste!

Oră de poveste

Nu există o lume mai frumoasă şi mai fascinantă decît lumea poveştilor, mai ales cînd acestea sînt scrise de Ion Creangă, marele povestitor, care a reuşit să încînte generaţii şi generaţii de copii.

Basmul reprezentativ al autorului, “Harap Alb”, adevărată capodoperă, carte jubiliară în anul 2012, s-a dovedit a fi o lectură plăcută pentru copii. Au parcurs împreună cu eroul poveştii lungul drum pînă la Împăratul Verde, au trecut prin toate aventurile alături de Gerilă, Sătilă, Flămînzilă, Ochilă şi Păsărilă, învingînd răul numai toţi împreună. Generozitatea, curajul, milostivenia, demnitatea, sensibilitatea, răbdarea şi străduinţa – sînt cîteva din calităţile pe care i le-au atribuit copiii eroului principal, care nu are puteri supranaturale şi nici însuşiri excepţionale, dar este întruchiparea adevărului, dreptăţii şi a binelui.

Înc-o zi, înc-o poveste, căci sunt atîtea poveşti frumoase fără de care nu ne închipuim trecerea prin minunata vîrstă a copilăriei.