Iulian Filip – „Arta ne va salva!”


Ziua de marţi a săptămânii curente a adus la biblioteca „Maramureş” o mulţime de surprize. Este vorba de o activitate de anvergură dedicată lui Iulian Filip, cu ocazia zilei de naştere sărbătorită recent, activitate ce s-a desfăşurat la noi în bibliotecă. S-au adunat cei mai buni elevi de la Colegiul de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală”, de la Şcoala de Arte „Alexei Stârcea”, elevi care au dat dovadă de talent, cultură, ingeniozitate şi multe calităţi preţioase.

Discuție cu scriitorul Iulian Filip
Discuție cu scriitorul Iulian Filip

Moderatoare a fost poeta Victoria Fonari, care a deschis serata cu un cuvânt introductiv despre Iulian Filip, care a completat discursul cu unele remarci şi viziuni proprii. Activitatea a continuat cu o sinteză asupra vieţii şi activităţii de creaţie scriitorului, prezentată de elevii de la Şcoala de Arte.

Pentru a nu cădea în extrema plictisului sau a rutinei, invitatul de onoare Iulian Filip ne-a intrigat cu nişte noutăţi din viaţa sa literară, printre care şi unele care s-au petrecut în cadrul călătoriilor sale recente în Italia, în acest context, venind cu o serie de cărţi noi pentru colecţiile bibliotecii noastre. Acestă intrigă nu a adus cu sine o discuţie aprigă între scriitor şi elevi, care i-au adresat diverse întrebări, printre care menţionăm: Ce v-a înspirat atunci când aţi scris poezii ?, Cum v-a influienţat arta în viaţă ?, Ce aţi simţit atunci când a fost lansată expoziţia de artă a dvs. la Galeria de Artă „Constantin Brâncuşi” ?, Ce activitate artistică vă place mai mult – poezia sau pictura ?, Ce doriţi să descoperiţi pe viitor ca poet, din punct de vedere artistic ?, Care este cea mai frecventă întrebare ce vă frământă ?, Aţi încercat să schiţaţi vreo melodie pentru versurile şi cântecele dvs. ? Des noi, muritorii, suntem nemulţumiţi de noi înşine. Ce faceţi dvs. când sunteţi nemulţumit de dvs. ? etc.Iulian Filip

Din acestea, dar şi din alte întrebări interesante adresate de către elevi, am aflat multe detalii din viaţa omului de cultură pe care nu le-am fi putut afla decât prin intermediul unei conversaţii tete-a-tete, ceea ce, în cazul nostru, a reprezentat un beneficiu enorm. Astfel, spre deosebire de unii scriitori cunoscuţi de-ai noştri, autorul atâtor cărţi minunate recunoaşte că trebuie să fie „în apele sale” ca să poată realiza o operă artistică, or, poate tocmai din acest motiv lucrările sale literare şi artistice sunt atât de armonioase, accesibile şi pline de limpezime. Echilibrul sufletesc, psihologic este un element important pentru conceperea unui „joc” de culoare sau de cuvinte, care apoi devin opere de artă, fie literară, picturală sau grafică. Deşi nu ţine minte când a scris prima sa poezie, afirmând cu un fel de ironie inocentă că în satul lui de baştină, în Sofia, fiecare este poet şi cântăreţ, domnul Iulian Filip ne-a împărtăşit cu mult drag o amintire de când era dumnealui prin clasa a VII-a şi a scris o poezie „la comandă” din partea unor colegi pentru o fată ce o plăceau. Întâmplător sau nu, versurile s-au răspândit şi au ajuns pe mâna profesorului de limbă moldovenească, cu care nu prea se avea de bine, dar care, în pofida acestui fapt, i-a lăudat creaţia, ba chiar l-a inclus într-un cerc literar datorită acestei poezii.

Autografe Iulian FilipÎn general, părerea scriitorului cu privire la artă este una de profundă admiraţie: „Traversăm clipe când arta ne salvează. Arta chiar e un reper al vieţii!”. Nu putem concepe viaţa fără artă, conchide artistul în această privinţă. Deşi prima sa expoziţie de pictură a avut loc în 1996, după care au urmat şi alte expoziţii, mai ales în România (Târgovişte, Iaşi), totuşi ultima expoziţie realizată în cadrul Galeriei de Artă „Constantin Brâncuşi” din Chişinău este una de mare anvergură, dar şi una aproape de suflet, deoarece a avut libertatea unui „spaţiu ce a permis realizarea unei concepţii”. Dintre pictură şi poezie… îi plac ambele deopotrivă, mai bine zis îi place ceea de ce îi este dor mau mult la moment: „Fă ceea ce-ţi place momentan”, aceasta este esenţa activităţii sale artistice. Dacă este nemulţumit de sine, de ceea ce face sau ce se întâmplă în viaţa sa la un moment dat, Iulian Flip este acel gen de persoană care ia atitudine ca să schimbe, în măsura posibilităţilor, cursul vieţii în sensul îmbunătăţirii şi al prefecţionării sale, deoarece noi avem libertatea de a alege, dar totodată „avem atâta libertate, cât putem să ne-o asumăm”. Cea mai frecventă întrebare pe care şi-o adresează este legată de ceea ce va lăsa în urma sa ca om, ca personalitate, în timpul vieţii şi după plecarea sa în nefiinţă.

Partea a doua a manifestării a continuat sub semnul talentului şi a vocaţiei artistice a tinerilor participanţi. Elevii de la Şcoala de Arte au venit cu surprize muzicale pentru scriitor, cu un recital de poezii de excepţie, care nu au putut să lase indiferent pe nimeni, nici pe domnul Iulian Filip, care şi-a auzit poeziile recitate de o mulţime de ori la viaţa sa. În acest context, a menţionat că preferă ca declamatorul să se simtă „personaj prin poezie”, să lase impresia că poezia este a celui care o rosteşte, iar aici au un rol important „simţul selecţiei şi simţul jocului vocal”. Ceea ce l-a uimit însă cel mai mult a fost creaţia proprie a Marinei Ionel, elevă în clasa a şaptea, care a dedicat o poezie scriitorului.

Sfârşitul activităţii a fost marcat prin înmânarea diplomelor celor mai activi participanţi şi profesorilor acestora, care i-au ghidat în participare.

Domnului Iulian Filip, maestru al literelor şi culorilor, îi mulţumim că ne-a acordat timpul şi atenţia deosebită şi îl aşteptăm şi la alte întâlniri la biblioteca „Maramureş”!

VICTOR TELEUCĂ – scriitorul care și-a întrecut epoca


80 ani de la naștere

„Retractibilitatea sa în firea domoală și supusă predestinării mioritice s-a conjugat în mod straniu – poate sub comandamentele timpului – cu disponibilitatea simpatetică de a îmbrățișa spectacolul lumii și o sete romantică de impresii care a stimulat lungi inventarii de notații prozaice. A venit, apoi, criza de timp în care și-a resimțit prezența unui dramatic. Eu și atunci versul i s-a disciplinat, a devenit dens, colorat psihologic și plin de întrebări existențiale. În marele du-te-vino al lumii s-a făcut auzită rostogolirea zgomotoasă a bolnavului Sisif, înălțările și prăbușirile, înfloririle și deznădejdile, ca spinul, sau chiar ca urletul timpului în ființa poetului, „urlet mut, temut și vertical”. Poetul e prins în hora eternă, când lumea e dusă în somn cu tot cu cer și pământ, cu tăceri și zăpezi spre „punctul părelnic final”. Întrebările i le sporesc și filosofii de tipul lui Kant, Hegel și Heidegger, cu care convorbește des poetul în ultimele sale grupaje de versuri, salvate de povara discursivității.” (Cimpoi Mihai. O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia. – Ch: Arc, 1996)

Fișă biobibliografică:

1932 – La 19 ianuarie se naște poetul și eseistul Victor Teleucă

1948 – Absolvă Școala de 7 ani în satul de baștină. Scrie prima poezie, publică primele versuri în „Scânteia leninistă”.

1952 – Absolvă școala medie din s. Grinăuți. Timp de un an este angajat la ziarul raional din Briceni.

1958 – Absolvă Facultatea de Filologie și Istorie a Institutului Pedagogic „Ion Creangă”. Apare volumul de debut Răscruce.

1959 – Participă la festivalul tineretului de la Viena. Se căsătorește cul Lidia Tomuz, medic de profesie.

1960 – Scoate de sub tipar placheta de versuri La ruptul apelor. Scrie un poem-odă limbii materne O altă limbă mai frumoasă nu-i, a cărei publicare însă este refuzată de mai multe periodice. Șef de secție la revista „Nistru”.

1962 – Consultant la Uniunea Scriitorilor, redactor șef-adjunct la revista „Nistru”. Vede lumina tiparului volumul Neliniști.

1964 – Apare cartea Din patru vânturi. Redactor-șef la săptămânalul „Cultura”.

1965 – Pleacă, cu A. Cibotaru, la stagiu în calitate de ziarist în armată în Extremul Orient, care îl impulsionează să scrie volumul Insula cerbilor, care îi aduce Premiul „Boris Glavan”.

1970 – Apare volumul Versuri.

1971 – Publică volumul de versuri Îmblânzirea focului. Traduce Peregrinările lui Childe Harold, de G. G. Byron.

1973 – Tipărește poemul Eroica. Călătorește în Franța.

1974 – Apare volumul Momentul inimii, cu un vers nou, profund filosoficși total reformat. Este tradus la Riga – Statui solare.

1975 – Scoate de sub tipar Și alte neliniști.

1976 – Secretar în conducerea Uniunii Scriitorilor. Apare, în rusă, Portrete în timp.

1977 – Fondează și conduce până în 1983 hebdomadarul „Literatura și arta”, unde promovează valorile culturii naționale. Contravenind politicii guvernanților, în urma unor jocuri după culise, la care au participat și colaboratori ai ziarului și colegi de condei, este demis din funcție. De atunci nu mai revine în activitatea Uniunii Scriitorilor până la sfârșitul vieții, consarându-se scrisului și studierii aprofundate a filosofiei.

1980 – Apare volumul Încercarea de a nu muri. I se decernează Premiul de Stat în domeniul literaturii.

1982 – Apare culegerea de schițe publicistice Goniți pasărea de cenușă.

1983 – Obține titlul onorific de Maestru în Arte din Moldova.

1985 – Redactor literar la revista „Nistru”. Apar 2 volume de Scrieri alere.

1987 – Este tipărit, în traducere de V. Ciudin, volumul Hulubi în ploaie.

1990 – Publică eseul Car frumos cu patru boi despre limba română.

1993 – Scoate de sub tipar Întoarcerea dramaticului eu, volum de versuri meditative.

1993 – 2002 – Predă filosofia, istoria culturii, psihologia și estetica la Liceul Republican de Arte plastice „I. Vieru” și estetica la L. T. „Prometeu.

1997 – Este ales „Omul anului” la ziarul „Moldova suverană” pentru eseurile Amplitudinea (mea) de nisip venite dintr-un Laborator intim.

1998 – Este decorat cu „Ordinul Republicii” pentru merite deosebite în dezvoltatea literaturii naționale și promovarea valorilor spirituale și morale.

2000 – Apare primul său volum în grafie latină Piramida singurătății. I se decernează Premiul de Excelență al Uniunii Scriitorilor din Moldova pe anul 2000. În cadrul salonului Național de Carte, volumul este apreciat cu dimplome la compartimentul Literatură artistică și pentru Relansarea momentului poetic 60. Este decorat cu Medalia „Mihai Eminescu”.

2002 – La 12 august, după o grea suferință, se stinge din viață. Peste câteva luni apare volumul Ninge la o margine de existență (Poezii, reflecții și alte deziceri de sine).

Post mortem apare poemul dramatic Decebal (2003), Momentul inimii (reeditat de Grupul Editorial Litera, 2003) și alte ediții în grafie latină: Improvizația nisipului (2006), Neliniști (2006), Răsărit de Luceafăr (2010), Car frumos cu patru boi (2011), Mollis Davia (2012).

Din colecțiile bibliotecii:

6Codreanu, Th. În oglinzile lui Victor Teleucă / Victor Teleucă. – Ch: ”Universul”, 2012. – 272 p.

Profund impresionat de literatura basarabeană a anilor ’60, precum și de personalitățile reprezentative acestei generații de creație, Theodor Codreanu realizează o descriere amplă despre personalitatea creatoare a lui Victor Teleucă. Încă din introducere este anticipat spiritul insolit al scriitorului, alăturându-l lui Grigore Vieru, după importanță, dar deosebindu-se prin viziunile sale care întrec epoca sa, aproape întrecând chiar și paradigma postmodernă și apropiindu-se de cea transmodernă.

Teleucă, V. Car frumos cu patru boi / Victor Teleucă. – Ch: ”Universul”, 2011. – 36 p.

Un eseu închinat limbii române, la vremea scrierii a fost respins de mai multe editoriale locale. Motivul era limpede: tematica nu convenea guvernării de pe vremea aceea. Astăzi acest eseu strălucește ca o nestemată în soare, ajungând la perfecțiunea imnului nostru. Cu un sarcasm crud, dar foarte delicat, în virtutea scriitorului, astăzi putem să „gustăm” din savuroasa lucrare, însoțită în această ediție de poezii cu aceeași tematică patriotică, completând imaginea limbii din viziunea autorului.

Teleucă, V. Decebal: Poem / Victor Teleucă – Ch: ”Universul”, 2003. – 40 p.

Un poem de un dramatism excepțional, care vine în vizorul cititorului cu scopul de a trezi conștiința identității naționale. Apreciat de critici drept unul din poemele cele mai reușite, aici se reconstruiesc scene din trecutul nostru plin de momente de glorie, nuanțând originile unui popor cu sânge nobil, dar care își uită, din păcate, originile și menirea sa în acest spațiu sacru. Abordarea nu rămâne la nivel local, scriitorul are tinde să confere discursului un caracter filosofic, meditând, în acest context, asupra trecerii ireversibile a timpului și asupra condiției omului în raport cu destinul său crunt.

Teleucă, V. Improvizația nisipului: Aventura imaginației / Victor Teleucă. – Ch: Ed. ”Universul”, 2006.7 – 336 p.

Cartea reprezintă un mănunchi de meditații de natură literar-filosofică care, pe de o parte, reflectă o interiorizare puternică a gânditorului, pe de altă parte, o deschidere spre un orizont larg de meditații filosofice care curg din mintea luminată a scriitorului. Lumea dintre coperțile acestei lucrări este nemărginită și nu se va inchide odată cu cartea. Dunele imaginației predispusă la aventuri psiho-filosofice sunt materializate fructuos în una din cele mai reușite lucrări ale lui Victor Teleucă.

3

Teleucă, V. Mollis Davia : poem  / Victor Teleucă. – Ch: ”Universul”, 2012. – 72 p.

O reluare sintetică și simbiotică a tematicii din poemul Decebal și din eseul Car frumos cu patru boi, în Mollis Davia scriitorul vine cu un tablou complet asupra concepției despre națiunea noastră, cu un soi de ironie nepărtinitoare, cu nuanțe de regret și tristețe ancestrală. Perspectiva filosofică scoate acest volum de sub semnul tradiționalismului, plasându-l în spațiul transmodern. Criticul Theodor Codreanu observă că Victor Teleucă reușește să evite „capcana sloganardă”, ceea ce i-a asigurat o reușită incontestabilă în literatura de natură patriotică.

Teleucă,  V. Momentul inimii / Victor Teleucă. – București: Litera Internațional, 2003. – 436 p.Momentul inimii

Volum înalt apreciat de către critici, Momentul inimii constituie un flux liric al comunicării interioare a poetului. Este mai degrabă o filosofie a spiritului poetic național, plin de melodicitate de o parte, de altă parte cu o doză de cugetare care mustră conștiința individului liric, aceste două dominante fiind organic legate între ele. Ardoarea cu care este expus discursul determină un puhoi de meditații asupra existenței noastre.

NeliniștiTeleucă, V. Neliniști / Victor Teleucă. – Ch: Cartea Moldovei, 2006. – 272 p.

O culegere selectivă de poezii, care marchează evoluția scriitorului de la volumul de debut până la ultimul volum de versuri. Se observă o tranziție de la lirismul plin de armonie de la începuturi la mișcările de natură psihologică și filosofică care determină frământările lirice, ajungând la un vers superior, care poate fi plasat în domeniul literar (post)modern. Diversitatea de teme, motive, idei care este pusă la dispoziția cititorului în acest volum nu anulează unitatea organică între ele, dimpotrivă, alimentează rafinamentul artistic al poetului.

Teleucă, V. Ninge la o margine de existență: Poezii , reflecții și alte deziceri de sine / Victor Teleucă. – Ninge la o margine de existențăCh: Cartea Moldovei, 2002. – 308 p.

Acest volum vine să completeze și să sintetizeze portretul literar-artistic și meditativ-filosofic al scriitorului. Fatalitatea cu care sunt tratate teme metafizice tranșantă, meditațiile duc la niște idei absolut insolite, organizate în reflecții și poezii. Absolutul și umanul, pilonii existenței noastre, atât de diferiți în esență, sunt tratați la același nivel, cu aceeași voluptate a trăirii.

Piramida singurătățiiTeleucă, V. Piramida singurătății / Victor Teleucă – Ch: Cartea Moldovei, 2000. – 256 p.

Rezultat al muncii necontenite a cugetului, după o îndelungată tăcere, volumul Piramida singurătății izbucnește ca un gheizer și impresionează publicul prin interiorizare și profunzime. Nicolae Dabija a numit această lucrare „carte a viitorului”, fapt constatat, de altfel, și de alți cititori avizați în domeniu. Descoperirea prezentului, trăirile unei vârste a singurătății a determinat scriitorul să mediteze asupra condiției omului în lume, asupra memoriei și uitării, asupra identității naționale și universale.

Teleucă, V. Răsărit de Luceafăr / Victor Teleucă. – Ch: ”Universul”, 2010. – 28 p.Răsărit de Luceafăr

O broșură de gânduri care vrăjesc – la fel de scurt, dar și la fel de uimitor ca un răsărit de luceafăr. Cărțulia cuprinde meditațiile scriitorului, frământările sale lăuntrice despre existență, despre gloria noastră pământească banală și efemeră, despre sufletul și soarta omului, însoțite de descrieri cutremurătoare a unor cadre naturale de o frumusețe tămăduitoare. Motto-ul evocă personalitatea lui Eminescu – și aici putem trata meditațiile ca o luptă între genialitate și destinul uman, blestem care îi urmărește existența.

Victor Teleucă – un heraclitean transmodern. – Ch: ”Universul”, 2010. – 428 p.

Un volum complet care cuprinde momente marcante din viața lui Victor Teleucă, performanțele sale artistice și valorificări ale operei sale cu referințe critice ale colegilor de breaslă, precum și o galerie de fotografii ale regretatului scriitor. Aici sunt antologate monografic principalele trăsături ale operei sale – profunzimea, spiritul de observație fin și ascuțit, percepția estetico- filosofică superioară, sunt incluse poemele reprezentative și este analizată critic opera sa de o valoare culturală enormă.

Lectură plăcută !

Scriitorul ce ”pișcă” și educă prin rîs


Despre opera lui Petru Cărare am vorbit la întîlnirea de astăzi, scriitor înzestrat din belșug cu simțul umorului, descendent din gluma și pătărania populară. Dar mai cu seamă am vorbit despre cărțile cu care au crescut generații de copii: Bună dimineața; Micul păcălici; Soare cu dinți, Poezii pentru copii etc. Copii ce au descoperit împreună cu autorul lumea înconjurătoare, au rîs cu gust, au avut parte de dispoziție bună, bucurii și glume.

I-am îndemnat pe copii să citească atent și grijuliu poeziile autorului în care se acuză viciile și fenomenele negative ale societății și defectele oamenilor, în general, ce ies de sub pana scriitorului îmbrăcate în umor și comic.

Am prezentat, deasemeni, cartea recent aciziționată Am sădit și eu un pom, publicată de Editura Lumina în anul 2011 la Chișinău. Cartea conține peste 90 de poezii, însoțite de ilustrații captivante ale pictorilor Violeta Zabulica și Radu Diordiev. Poetul dă grai albinuțelor și furnicuțelor, fluturașilor și greierașilor, melcilor și mieilor, cocostîrcului și broscoiului – personaje îndrăgite de copii.

Mult le-a plăcut copiilor să găsească răspuns la ghicitorile de la sfîrșitul cărții, ghicitori puțin mai neobișnuite, care le-au dat copiilor mari bătăi de cap și multe frămîntări.

Sînt cărți, întradevăr, minunate, scrise cu sinceritate și multă dragoste. Cărți ce plac cu adevărat!